Arestarea si judecarea celor care au produs si au difuzat documentul poate fi un avertisment pentru cei tentati sa mai foloseasca Internetul pentru a trimite informatii anonime, dar nu-l va absolvi pe premier de acuzatiile ce i se aduc privind averea acumulata.

Aici, Adrian Nastase a facut o greseala strategica. Arestarile si anchetele din ultimele zile au infuriat presa si opinia publica. Organele de ancheta dau dovada de exces de zel doar cand este in joc demnitatea primului-ministru. Cazurile de coruptie raman nerezolvate din lipsa de probe. Romania a capatat, dintr-o data, imaginea de stat dictatorial, in care oamenii sunt arestati pe strada, perchezitionati cu brutalitate si interogati ore in sir in camere obscure.

In schimb, premierul nu a facut la timp gestul cel mai simplu pe care il putea face un demnitar care se considera nevinovat: exista o lege (nr. 115/1996) care obliga toti oamenii cu functii publice sa-si declare averea. Conform acestei legi, Adrian Nastase trebuia sa completeze declaratia inainte de numirea in functie. Toate proprietatile enumerate in Raportul Armagedon ar trebui sa apara in declaratie, daca ele se afla, intr-adevar, printre bunurile familiei Nastase. Este adevarat, documentele care contin averile demnitarilor sunt secrete, iar publicarea lor poate aduce pedeapsa cu inchisoarea; solicitarea de ultim moment a premierului, prin care cere Comisiei de control sa-i verifice averea a trecut neobservata.
Asadar, daca premierul si-a completat, in iarna anului 2000, declaratia de avere si daca ea corespunde cu realitatea, Comisia instituita prin Legea nr. 115 poate constata acest lucru. Concluziile Comisiei, cum ca provenienta averii este justificata, trebuie publicata in Monitorul Oficial. Intr-un mod elegant si cat se poate de legal, printr-un control ale carui concluzii sunt publicate, Adrian Nastase ar fi putut dovedi, de la inceput, ca autorii raportului sunt niste mincinosi amatori si rau intentionati, i-ar fi putut da in judecata pentru calomnie si trimite la inchisoare. Din pacate, gestul este tardiv.

Este greu de spus de ce a fost aleasa tocmai calea cea mai putin indicata: o interventie in forta, care a pus sub semnul intrebarii separatia puterilor in stat si resorturile care fac Politia si Procuratura sa se miste. Declararea averilor a fost luata, probabil, ca o gluma de catre toti demnitarii de pana acum. Toate declaratiile sunt secrete, iar comisiile care ar trebui sa se ocupe de controlarea celor scrise pe hartie probabil ca nu s-au infiintat inca, la cinci ani si jumatate de la aparitia Legii nr. 115. Asa se face ca Romania mai are inca o lege pe care toata lumea tinde sa o ignore.