Doi tineri, sot si sotie, chiriasi ai unei batrane de optzeci de ani se gandesc cum sa faca rost de niste bani. Cum batrana avea casa si ceva pamant, ei se hotarasc sa o convinga sa ii gireze cu o parte a terenului a carei proprietara era. Miloasa, aceasta semneaza o hartie prin care isi dadea acceptul. In fapt, cei doi vroiau sa imprumute cateva mii de dolari de la o banca si apoi sa nu mai plateasca (cel putin asa s-au laudat la citiva cunoscuti), urmand ca banca sa isi recupereze banii prin vanzarea terenului batranei. Povestea, cat se poate de reala, are, totusi, un final fericit. Copiii batranei, atentionati de cei in fata carora cei doi tineri s-au laudat, au venit urgent si au reusit sa anuleze toata tranzactia inainte ca aceasta sa demareze.
Exista insa si cazuri in care nu avem un astfel de final fericit. Foarte putine insa, dupa cum ne declara cativa reprezentanti ai unor banci romanesti. Cei care vor sa gireze pe cineva ar trebui sa cunoasca insa o serie de lucruri. Garantul unei persoane ce obtine un credit este parte intr-un contract unilateral. Potrivit doctrinei juridice, confirmata de practica judiciara, contractul unilateral este conventia prin care o parte isi asuma toate obligatiile, iar cealalta parte isi rezerva toate drepturile. Prin urmare, garantul are doar obligatii. El trebuie sa execute obligatia pe care debitorul principal din contractul de credit o are fata de banca (rambursare credit, plata dobanzi, comisioane, speze etc.). Aceasta, in cazul in care debitorul principal nu plateste, indiferent pentru ce motive. Executarea silita a garantului se face daca debitorul principal (imprumutatul) nu plateste ratele de credit sau alte sume scadente. Aceasta masura se ia, totusi, dupa executarea silita a debitorului principal in limita creantelor bancare ramase nerecuperate.
Insa in marea majoritate a contractelor de creditare dintre banci si persoane fizice sau juridice, garantul celui imprumutat semneaza o declaratie prin care renunta la beneficiul diviziunii si/sau al discutiunii. Altfel spus, el va putea fi obligat la plata (prin executare silita sau nu) obligatiilor pe care imprumutatul le are fata de banca, chiar inaintea debitorului principal (a imprumutatului). Deci, chiar daca imprumutatul garanteaza creditul cu un bun mobil sau imobil (masina, casa), banca va putea sa ceara garantului sa efectueze in locul imprumutatului plata obligatiilor acestuia, inainte chiar de executare a garantiilor (casa, automobilul) sau a demararii incercarilor de recuperare a banilor de la imprumutat prin executare silita.
Banca poate cere girantului plata intregii sume
Prin plata, garantul dobandeste un drept propriu (de regres – in termeni juridici) asupra debitorului principal. In temeiul acestui drept, conform celor din departamentul juridic al BCR, el poate porni o actiune in justitie impotriva debitorului principal al bancii, iar dupa obtinerea sentintei finale (a titlului executor) va putea sa-si recupereze suma pe care a platit-o bancii prin dobandirea unei parti din averea celui pe care l-a girat (parte egala cu suma pe care garantul a platit-o bancii in locul imprumutatului). Garantul poate cere, totodata, si plata de catre imprumutat a unor dobanzi si a unor daune interese calculate de la data notificarii debitorului principal despre plata facuta creditorului (bancii).
Daca un credit intra in „suferinta”, el este declarat restant si scadent, contractul de credit initial este investit cu formula executorie, devenind titlu, deci nu mai este posibila o reluare a platii ratelor. Altfel spus, daca cel pe care l-ati girat intra in incapacitate de plata, dupa ce ati platit jumatate din credit, dumneavoastra ca garant puteti fi obligat de banca sa platiti in acel moment toata suma care a mai ramas de plata. Exista insa si posibilitatea incheierii unei intelegeri cu banca, prin care garantul continua plata ratelor imprumutatului, la termenele stabilite in momentul incheierii contractului de credit. Aceasta solutie nu poate fi insa impusa bancii de catre garant, alegerea solutiei finale ramanand la latitudinea institutiei de credit.
Dupa cum precizeaza juristii de la Volksbank, „rambursarea unui credit bancar poate fi garantata de mai multi garanti, caz in care acestia raspund solidar pentru plata sumelor datorate (banca poate solicita oricaruia dintre acestia sa plateasca intreaga datorie a imprumutatului)”. In acest sens, in cuprinsul contractelor de credit exista clauze conform carora garantii renunta la beneficiul acordat de legea civila, conform careia pot cere bancii sa divida suma de plata, urmarind pe fiecare pentru partea care ii revine. Totusi, conform legii, garantul nu poate fi obligat sa plateasca o suma mai mare decat jumatate din veniturile pe care le are. In cazul in care veniturile garantului scad astfel incat conditia de mai sus nu poate fi indeplinita, acesta trebuie inlocuit cu un alt garant.
Riscurile asumate de garant
· In cazul in care debitorul principal din contractul de credit nu plateste, indiferent pentru ce motive, garantul are obligatia esentiala de a plati sumele pe care acesta le are de dat bancii (rambursare credit, plata dobanzi, comisioane, speze etc.).
· Banca poate sa solicite direct garantului efectuarea platii, fara a fi obligata sa urmareasca mai intai pe imprumutat; contractele de credit bancar, de regula, contin clauze prin care garantii renunta la facilitatea acordata de legea civila de a cere bancii sa urmareasca mai intai pe imprumutat;
· Rambursarea unui credit bancar poate fi garantata de mai multi garanti, caz in care acestia raspund solidar pentru plata sumelor datorate (banca poate solicita oricaruia dintre acestia sa plateasca intreaga datorie a imprumutatului); in cuprinsul contractelor de credit pot exista clauze conform carora garantii renunta la beneficiul acordat de legea civila conform caruia pot cere bancii sa divida suma de plata, urmarind pe fiecare pentru partea care ii revine.
