Jurnalistul și analistul politic Dan Andronic notează că, într-un interviu acordat podcastului EVZ, Ionel Anton a vorbit despre o personalitate aproape uitată a perioadei comuniste. Este vorba despre Gheorghe Oprea, fost viceprim-ministru în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, un timp marcat de frică, dar care cunoștea și rare excepții.
Cum își amintește Ionel Anton de fostul viceprim-ministru Gheorghe Oprea
În cadrul podcastului, Ionel Anton a declarat jurnalistului Dan Andronic că își dorește ca acest episod să fie un omagiu pentru un om despre care s-a vorbit prea puțin.
„Mi-aș dori ca emisiunea asta să fie un omagiu pentru un om despre care nu s-a vorbit pe cât ar fi trebuit. Pentru mine a fost socrul pe care nu l-am avut”, a spus Anton, explicând că Gheorghe Oprea era fratele tatălui soției sale.
Anton a relatat că a descoperit identitatea reală a „unchiului Ghiță” întâmplător, în vara anului 1989, la Costinești.
„Soția mea a dat un telefon, iar în câteva minute am avut cazare de la șeful stațiunii. Abia atunci am înțeles pe cine sunase”, a povestit el.
Ulterior, l-a identificat pe panoul cu membrii CPEx din fața cinematografului Patria, în centrul Bucureștiului.
„Acolo l-am văzut prima dată în poză”, a completat Anton.
Despre perioada de după 1989, el a menționat doar că Gheorghe Oprea „a fost arestat și a stat la pușcărie”.
Cum a schimbat un telefon vacanța la Costinești în 1989
Ionel Anton a detaliat contextul vacanței la Costinești, în vara lui 1989, când a înțeles pentru prima dată cine era de fapt „unchiul Ghiță”.
„Eram la Costinești. Eu nu știam nimic despre existența lui în ′89. Noi ne-am cunoscut în 1988, în decembrie. Și am mers cu încă o prietenă și cu prietenul ei la Costinești. Cred că n-am avut timp să ne luăm repartiția de cazare. Prietena ei, tatăl ei era în ministerul Sănătății, secretar de stat la vremea aia, a găsit cazare. Pentru noi nu aveau.
Și Mihaela, o văd pentru prima dată că se supără? Dă-mi o fisă de 3 lei, să dau un telefon. Mihaela, hai să mergem în sat să găsim o gazdă… Te rog, dă-mi o fisă. Și dă un telefon, după care vine și zice, ne așteaptă domnul Cornel Gogoașe, șeful stațiunii Costinești. Mihaela, termină cu glumele, te rog, n-am chef, sunt obosit. Hai să mergem, că ne așteaptă. Ne ducem la șeful. Imediat primim un apartament la Hotel Forum, etajul 1, cu vedere la mare”, și-a amintit acesta în cadrul podcastului.
El a adăugat că, după ce au primit cazarea, a insistat să afle cine a fost sunat.
„O întreb: pe cine ai sunat? Nu spun. Hai te rog frumos, nu mă ține. Nu spun… în final. L-am sunat pe unchiul. Și cum îl cheamă? Unchiul Ghiță. Mihaela nu spunea nimănui, nici la facultate, nu știa nimeni cine e. Deci nu știa nimeni cine e unchiul. Insist. Bine, îl cheamă Gheorghe. Și acum să vezi ciudățenie.
Ne cazăm apoi ieșim un coleg de-al meu care avea o ciudățenie, Gabi îl chema. Știa toată componența CPEx și Marea Adunare Națională, pe deasupra. Adică sute de oameni. Gabi, tu știi sigur asta: Zi-mi și mie cine poate fi unchiul soției mele. Cum îl cheamă? Gheorghe. Sunt 18 Gheorghe. Bă, stai ușor. Mai dă-mi ceva. Zic, băi, nevasta mea-i din Băicoi. Bă, și-l vă pe ăsta cum se albește: Mă, te-ai nenorocit. Fugi! E Gheorghe Oprea, viceprim-ministru, al treilea om în stat. Fugi!”.
Gheorghe Oprea, imaginea unui om modest și discret
Relatările lui Ionel Anton din cadrul podcastului au surprins mai ales latura personală și modestia lui Gheorghe Oprea.
„La Revoluție nu avea nimic pe numele lui — nici casă, nici mașină. După 45 de ani în slujba țării… La 27 de ani era director general în Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini. A participat la ridicarea obiectivelor majore ale României”, a spus Anton.
Un moment emoționant pe care l-a evocat a fost înmormântarea din 2016.
„Au fost coroane de la Turbomecanica, de la combinatul de la Galați, pe care scria – Vă mulțumim pentru un vis devenit realitate’”, a menționat el. Anton a subliniat că Oprea nu și-a folosit niciodată funcția pentru a obține beneficii personale. „M-a prezentat mereu ca nepotul meu, niciodată soțul nepoatei mele, având zero interes material”, a precizat el.
Anton a mai explicat că Gheorghe Oprea păstra legături apropiate cu oameni din aparatul economic și tehnic al vremii, considerând că aceștia formau „o echipă foarte bună”.
„Asta înseamnă să fii patriot și să vrei să-ți ajuți țara”, a concluzionat Ionel Anton, conturând un portret de tehnocrat dedicat, rămas însă prea puțin cunoscut publicului larg.
Întoarcerea lui Gheorghe Oprea în România după decembrie 1989
În fața instanței, în anul 1990, Gheorghe Oprea a precizat că implicarea sa în evenimentele din decembrie 1989 s-a limitat la ședința CPEx din 17 decembrie.
El a explicat că, între 20 și 26 decembrie, s-a aflat în Turcia. După ce a aflat pe 22 decembrie de căderea lui Ceaușescu și de schimbarea regimului, și-a declarat „adeziunea totală și fără rezerve” față de noile autorități.
Întrebat dacă va solicita azil politic, Oprea a refuzat categoric și a spus că se va întoarce imediat în România. A revenit în țară pe 26 decembrie, la bordul unei nave care a acostat la Constanța. A fost întâmpinat însă cu cătușe, nu cu aplauze.
El a motivat decizia de a se întoarce prin apartenența la țara natală și prin convingerea că era nevinovat. „Aceasta este țara mea… m-am născut și am muncit aici”, a afirmat Oprea. A explicat că nu se considera responsabil pentru evenimentele de la Timișoara și avea încredere „în poporul român și în justiția lui”.
Condamnarea lui Gheorghe Oprea și grațierea ulterioară
Oprea a respins acuzațiile potrivit cărora membrii CPEx ar fi votat explicit reprimarea manifestațiilor. El a explicat modul în care se desfășurau ședințele de partid.
„Nu se votau individual măsurile; Ceaușescu solicita acordul cu o formulă generală, iar de multe ori răspunsul era tăcerea tuturor”, a arătat Oprea, adăugând că, în final, liderul concluziona: „Deci, toată lumea este de acord”. În această logică, a spus el, „nu aveai cum să te opui” formal, deciziile fiind validate prin autoritatea personală a conducătorului.
Arestat la finalul lui 1989, Gheorghe Oprea a fost condamnat în 1994 la 14 ani de închisoare, dar a fost grațiat în 1996.
Ionel Anton a explicat în podcast că Oprea a petrecut mai puțin timp în detenție decât alți membri ai conducerii comuniste, dar a ținut să clarifice o confuzie.
„Circulând la vremea aceea afirmația că ar fi fost scos la intervențiile rușilor. Era o confuzie pe care simt nevoie să rectific cu scuzele de rigoare: nu era vorba despre Gheorghe Oprea, ci despre Ioan Ursu”, a precizat el.
