Revista Capital:  Care considerați că au fost cele mai importante proiecte implementate în ultimul an? Ce proiecte aveti pentru 2022?

Georgeta Bucur: De departe cel mai important proiect a fost deschiderea Fitoceainăriei SanThe (str. Lipscani, 104), în cadrul căreia 32 de beneficiari ai Asociației Down Plus București se ocupă de servirea produselor comandate din meniu. Este un proiect realizat în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București, care ne-au oferit locația, iar noi ne ocupăm de tinerii cu sindrom Down și alte dizabilități intelectuale.

Acesta este un proiect care a debutat în iulie 2021, pe care l-am pregătit intens și despre care putem spune că este un real succes. Cu alte cuvinte, am reușit să vedem și să demonstrăm că tinerii noștri pot avea nenumărate abilități pe care le pot dezvolta și folosi pentru a contribui la societatea actuală.

Este și o formă puternică de incluziune, pentru că atât societatea poate interacționa cu tinerii noștri și poate vedea cum sunt ei în realitate și ce au de oferit, cât și pentru tinerii noștri, care primesc o puternică validare și încredere de sine.

Încrederea, lucrul cel mai greu de câștigat

R.C: Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați avut de-a lungul carierei si cum le-ați rezolvat?

G.B: În lucrul cu persoanele cu dizabilități, provocările există constant. Și nu neapărat pentru că este dificil de lucrat cu ele, pentru că vă spun sincer că nu este, ci pentru că la început de drum a fost foarte dificil ca lumea să ne ofere încrede ca ONG.

A durat ani de zile de muncă zilnică și de parteneriate construite până când lumea a înțeles exact ce facem, câtă seriozitate acordăm, cum ne ocupăm zilnic de evoluția acestor tineri prin desfășurarea unei game foarte largi de activități care să răspundă tuturor nevoilor lor.

O altă provocare o constituie subiectul financiar, care din nou, se lovește de subiectul încrederii. În prezent, existând foarte multe ONG-uri, corporațiile și oamenii în general nu mai știu cui ar trebui să aloce sponsorizări, cine mai realizează cu adevărat lucruri. Așa că ne legăm de subiectul menționat anterior. Durează până îți creezi un renume, până se vede concret că realizezi ceea ce spui de la bun început că faci.

Așa că noi de cele mai multe ori, când avem un eveniment sau o activitate de realizat și avem nevoie de susținere, nu prea cerem bani, sau dacă o facem, le spunem celor implicați să plătească direct serviciul sau produsul respectiv, pentru a demonstra transparență totală.

Iar pentru mine personal, provocările cele mai mari le-au constituit momentele în care mi-am propus ceva pentru tinerii mei și nu am reușit să duc la îndeplinire. Poate un parteneriat care se putea materializa într-o activitate nouă pentru ei, poate realizarea unei tabere pentru care nu am reușit să obțin finanțare.

Iar pentru mine, aceste lucruri au constituit întotdeauna cele mai mari provocări. Pentru că tot ce fac, fac pentru ei. Pentru copiii mei. Iar în momentul în care ceva nu iese exact așa cum mi-am propus, mă simt de parcă mă duc la ei cu mâna goală, ceea ce mă rănește cel mai rău.

Rețeta succesului, o mare necunoscută

R.C: Care este rețeta succesului la Asociația Down Plus București?

G.B: Ar fi superb dacă aș afla-o. Aș aplica-o cu strictețe zilnic. Dar nu o știm, așa că zilnic încercăm ceva nou, o abordare diferită. Cred că cea mai importantă este perseverența. Oricât simți că ai obosit, că nu mai poți, să îți amintești de ce ai început să faci asta. Și pentru cine o faci. Pentru niște suflete superbe și nevinovate, care nu știu că și tu obosești. Ci doar așteaptă aceeași iubire și dedicare, aceleași activități frumoase pentru a se bucura.

Plus că noi facem tot ceea ce facem pornind de la ce le place lor. Dacă le place o activitate, o continuăm. Dacă nu, găsim ceva nou în loc. Deci dacă am putea numi o rețetă, ar fi aceea de dedicare constantă, de perseverență, de nou și, mai ales, de ascultare a dorințelor tinerilor noștri.

R.C: Cum arată programul dumneavoastră zilnic?

G.B: Ce întrebare dificilă… În fiecare zi este diferit. Programul începe undeva la ora 5-6, cu o cafea băută pe grabă și numeroase liste făcute pentru restul zilei, apoi încep drumurile. De la o activitate la alta, de la o întâlnire la alta, de la un eveniment la altul.

Pentru că timpul nu te așteaptă. Și pentru că dacă vrei ca tinerii aceștia să atingă un nivel înalt, trebuie să fii acolo mereu. Așa că programul se încheie seara, undeva foarte târziu, când pe la 22.00-23.00 închid calculatorul (după ce am reușit să fac și lucrurile administrative și planurile pentru mai departe) și sper că am făcut bine ce am făcut pe parcursul zilei.

Fericirea copiilor, cea mai importantă realizare

R.C: Care sunt cele mai importante realizări pe care le-ați avut în ultima perioadă?

G.B: Cea mai importantă realizare a mea este să îi văd constant fericiți pe tinerii mei. Să văd că mica noastră echipă a ONG-ului este acolo, venind cu idei, fiind energică și dornică de schimbare. Să văd că activitățile se derulează așa cum trebuie, să văd că evenimentele pe care le realizăm sunt mereu inovatoare și de calitate.

Din punct de vedere profesional, pot spune că realizările sunt zilnice. Când văd de unde a pornit fiecare tânăr în parte și cum este astăzi, îmi crește inima. Este integrat într-o comunitate, participă constant la activități, ba chiar a găsit anumite lucruri care îi plac în mod special. Și, desigur, cea mai mare bucurie este SanThe, care a pornit dintr-o viziune proprie, că tinerii aceștia pot orice, și acum iată, am avut dreptate.

Iar pe plan personal, bucuriile se leagă oricum de cele profesionale. Și sunt extraordinar de fericită să am parte de toată susținerea și implicarea întregii familii.

R.C: Aveți hobbyuri care ar putea fi evidențiate?

G.B: Clar călătoritul. De când mă știu îmi place să plec dintr-un loc în altul, așa că pot spune cu certitudine că este cea mai mare pasiune a mea. Dar îmi plac și muzica, dansul, momentele petrecute alături de cei dragi și așa mai departe.

„Un om pentru care nu există limite”

R.C: Care credeți că este rețeta pentru a ajunge o femeie de succes?

G.B: Nu știu dacă sunt în măsură să răspund la această întrebare, pentru că nu mă cataloghez drept o femeie de succes. Dar așa cum am spus și legat de rețeta succesului pentru asociație, cred că cele mai importante sunt dedicarea permanentă și perseverența. Exact ca și în sporturile de performanță.

R.C: Cum v-ați caracteriza într-o singură frază?

G.B: Ca pe un om pentru care nu există limite, oboseală și pauze în momentul în care și-a propus ceva în care crede cu adevărat.

R.C: Ne puteți indica un dicton care să vă definească?

G.B: Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede aşa ceva. (Albert Einstein)