Teze precum „vârful petrolului” și „securitatea energetică”, impuse de națiunile industrializate care au văzut întreruperea aprovizionării cu petrol drept o sursă majoră de insecuritate națională și risc economic, au impus o primă asupra prețului petrolului.

Acest lucru a dus la venituri excedentare pentru țările exportatoare de petrol, în special pentru cele din Golful Persic. Aceste surplusuri au fost „externalizate” de către națiunile industrializate prin „reciclarea petrolului”.

Schimbările de ordin geopolitic între țările producătoare de petrol și cele consumatoare de petrol vor avea, probabil, un impact semnificativ asupra reciclării petrolului pe termen scurt, arată un articol publicat de Eurasiareview.

Reciclarea petrodolarului

Creșterea economică, caracterizată printr-o creștere a cererii de petrol, și prețurile ridicate ale petrolului, au adus beneficii nu numai economiilor dependente de veniturile din exportul de petrol din zona Golfului, ci și altor țări bogate, în special SUA, care și-au însuşit ”chirii petroliere” prin diferite mijloace.

Petrodolarul este rezultatul eforturilor SUA de a asigura accesul la petrolul din Orientul Mijlociu, diminuând prăbușirea dolarului, la începutul anilor 1970. Până în 1974, dolarul american era într-o poziție precară.

În 1971, din cauza cheltuielilor pentru război, Statele Unite nu au mai putut menține un preț global stabilit pentru aur, în conformitate cu sistemul Bretton Woods, instituit în 1944. Valoarea dolarului în raport cu aurul a scăzut pe măsură ce oferta de dolari a crescut, iar guvernele și investitorii străini au început să-și piardă încrederea în dolar.

”Reciclarea petrodolarului”, așa cum a ajuns să fie cunoscută, este, în esență, fluxul de venituri din petrol exprimat în dolari din țările exportatoare de petrol către restul lumii.

Au existat două canale prin care petrodolarii erau reciclați. Unul era canalul de absorbție, prin care au fost cheltuiți petrodolari pentru finanțarea consumului intern, investițiile crescând astfel cererea de import de bunuri și servicii.

Celălalt a fost canalul contului de capital, prin care petrodolarii necheltuiți au fost economisiți în active străine, deținute în străinătate. Aceste active erau deținute de băncile centrale ca parte a rezervelor internaționale sau de fondurile instituționale ale țărilor exportatoare de petrol.

SUA, ca superputere financiară incontestabilă a lumii

Reciclarea petrodolarilor se referă în general la canalul contului de capital. Unul dintre elementele de bază ale ultimilor 40 de ani şi o ancoră care susţinea statutul de rezervă al dolarului a fost un sistem financiar global bazat pe petrodolar.

Era o lume în care producătorii de petrol îşi vindeau produsele în lume, schimbându-le pe dolari, pe care îi reciclau apoi achiziţionând active denominate în dolari. În timp ce investeau pe pieţele denominate în dolari, susţineau clar dolarul ca monedă de rezervă mondială şi, în acest proces, sprijineau SUA ca superputere financiară incontestabilă a lumii.

Din punctul de vedere al finanțelor publice, părea a fi un câștig pentru toate părțile. Saudiții primeau protecție în fața inamicilor geopolitici, iar SUA obțineau beneficii pentru a descărca cantități mari de datorii guvernamentale.

Mai mult, saudiții își puteau băga dolarii în investiții relativ sigure în Statele Unite. Acest lucru a devenit cunoscut sub numele de „reciclarea petrodolarului”.

Comerțul cu arme

Surplusul de chirii al exportatorilor de petrol din regiunea Golfului și-a găsit drumul înapoi, în economiile industrializate, prin comerțul cu arme. Conform „doctrinei Nixon”, furnizarea de instrumente și experți statelor prietene, inclusiv celor din Golf, a fost cea mai bună modalitate de a cimenta interesele economice occidentale.

Economiștii din SUA au văzut achiziționarea de arme, de către economiile exportatoare de petrol, ca o modalitate de a reduce excedentele de petrodolari care circulau pe piețele de capital.

În 1976, secretarul adjunct al Apărării declara că vânzările de arme au ajutat SUA să mențină viabilitatea industriei militare, au redus costurile de achiziție și au îmbunătățit situația balanței de plăți a SUA.

Se estimează că plățile pentru armele livrate (fără construcții, instruire și servicii) reprezintă 4,5-7% din veniturile totale din exporturile SUA, începând cu sfârșitul anilor 1960.

Țările din regiunea Golfului au devenit cei mai mari importatori de arme și echipamente de apărare. În 1974, importul de arme și echipamente de apărare al Arabiei Saudite a fost în valoare de 2,6 miliarde USD, în timp ce între 1985 și 1992 a crescut de zece ori, la 25,4 miliarde USD.

 Amenințarea la adresa reciclării petrodolarului

Pe termen scurt și mediu, amenințarea la adresa reciclării petrodolarului ar urma să vină din schimbările în preferințele geopolitice ale țărilor exportatoare și importatoare de petrol. În 2022, Arabia Saudită a declarat că are în vedere tranzacționarea petrolului cu China în yuani.

La Davos, în ianuarie 2023, ministrul de finanțe al Arabiei Saudite a declarat că țara este dispusă să tranzacționeze nu doar yuanul, ci și alte monede. India, Pakistanul, Irakul și Emiratele Arabe Unite au încheiat acorduri cu Rusia și China pentru a plăti petrolul sau alte mărfuri în monedele lor locale.