În decembrie 2010 orașul Apatzingan din statul de coastă al Michoacán, Mexic, s-a trezit în focuri de arme. Timp de două zile, orașul a devenit un câmp de bătălie deschis între forțele federale și un grup bine organizat, presupus din organizația criminală locală, La Familia Michoacana sau familia Michoacán. Cetățenii nu au experimentat doar schimb de focuri de arme dar și explozii, și camioane arzânde utilizate ca baricade de-a lungul orașului, arătând ca un adevărat câmp de bătălie. După aceste două zile, și în timpul unei altercații deosebit de intense, s-a presupus că liderul familiei Michoacana, Nazario Moreno, a fost ucis.

Ca răspuns la această violență terifiantă, primarul Apatzingán a decis să cheme cetățenii la un marș al păcii. Ideea era de a cere o abordare mai temperată a activității criminale din acest stat. Astfel, în ziua procesiunii planificate, s-au prezentat mii de oameni. Dat fiind că primarul se pregătea să țină un discurs înainte de începerea marșului, echipa sa a observat că, în timp ce jumătate de participanți erau îmbrăcați adecvat în alb, și purtau bannere prin care cereau pacea, cealaltă jumătate mărșăluia în apărarea organizației criminale și a liderului presupus decedat. Șocat, primarul a preferat să se retragă decât să participe sau să conducă o procesiune care susținea ostentativ crima organizată. Așadar, echipa sa s-a retras. Cele două marșuri s-au reunit, și și-au continuat drumul către capitala statului.

Această poveste de o violență oribilă a fost urmată de o abordare stângace a autorităților federale și locale în timp ce încercau să implice societatea civilă, care a fost implicată într-o mare măsură de o organizație criminală, o metaforă perfectă pentru ceea ce se întâmplă în Mexicul de azi, unde vedem că înțelegerea noastră curentă a violenței drogurilor și ce conduce la ea este, probabil, cel puțin incompletă.

<iframe src="http://embed.ted.com/talks/lang/ro/rodrigo_canales_the_deadly_genius_of_drug_cartels.html" width="640" height="360" frameborder="0" scrolling="no" webkitAllowFullScreen mozallowfullscreen allowFullScreen></iframe>

Dacă ați decis să petreceți 30 de minute încercând să vă înțelegeți ce se întâmplă cu violența drogurilor din Mexic căutând pe internet, primul lucru pe care l-ați găsi este că, în timp ce legile stipulează că toți cetățenii mexicani sunt egali, unii cetățeni sunt mai privilegiați iar alții sunt mult mai puțin privilegiați, deoarece vei afla rapid că, în ultimii șase ani între 60 și 100.000 de persoane și-au pierdut viața în violențe legate de droguri. Pentru a pune aceste cifre în perspectivă, această cifră e de opt ori mai mare decât numărul victimelor războaielor din Iraq și Afghanistan laolaltă. De asemenea, cifra e șocant de aproape de numărul persoanelor care au murit în războiul civil din Siria, un război civil în desfășurare. Asta se întâmplă chiar la sud de graniță.

Totuși, pe măsură ce citiți veți fi surprinși de faptul că veți deveni rapid imuni la numărul deceselor, veți constata că acestea par un fel de cifre abstracte de persoane decedate fără chip și fără nume. Povestea prespune implicit sau explicit că toate persoanele care mor au fost implicate cumva în comerțul de droguri, și tragem această concluzie, deoarece fie au fost torturate fie au fost executate în mod profesionist, sau, cel mai probabil, în ambele feluri. Așadar, este evident că erau infractori, din cauza modului în care au murit. Deci concluzionăm cumva că aceste persoane au primit ceea ce meritau. Făceau parte din băieții răi. Și asta dă un oarecare sentiment de liniște multor oameni.

Cu toate astea, deși e mai simplu să te gândești la noi, cetățenii, poliția, armata, ca la băieții buni, și la aceștia, la traficanții de narcotice, la membrii de carteluri, ca la băieții răi, dacă stai să te gândești, cei din urmă doar furnizează un serviciu celorlalți. Indiferent dacă ne place sau nu, Statele Unite reprezintă cea mai mare piață de substanțe ilegale din lume, reprezentând peste jumătate din cererea globală. Are în comun mii de mile de graniță cu Mexicul, singura sa cale de acces din sud, și așa cum fostul dictator al Mexicului, Porfirio Diaz, obișnuia să spună: „Bietul Mexic, e atât de departe de Dumnezeu și așa de aproape de Statele Unite.”

Națiunile Unite estimează 55 de milioane de utilizatori de droguri ilegale în Statele Unite. Concluzia în urma acestor supoziții extrem de conservatoare este că aceasta rezultă într-o piață anuală de distribuire a drogurilor între 30 și 150 de miliarde de dolari. Dacă presupunem că traficanții de narcotice au acces doar la vânzarea en-gros, ceea ce știm că este fals, asta aduce în continuare venituri anuale de la 15 până la 60 de miliarde de dolari. Pentru a pune aceste cifre în perspectivă, Microsoft obține venituri anuale de 60 de miliarde de dolari. Așadar, se întâmplă ca acesta să fie un produs care, din cauza naturii sale, un model de afaceri destinat acestei piețe, vă impune să garantați producătorilor dumneavoastră că produsul lor va fi plasat în mod sigur pe piețele unde este consumat. Singura modalitate de a face acest lucru, deoarece este ilegal, este să deții controlul absolut al coridoarelor geografice utilizate pentru a transporta droguri. De aici și violența. Dacă priviți o hartă a influenței și a violenței unui cartel, veți vedea că se aliniază aproape perfect la cele mai eficiente rute de transport de la sud la nord. Cartelurile nu fac decât să încerce să-și protejeze afacerile.

Nu e doar o piață de multimiliarde de dolari, ci și o piață complexă. De exemplu, planta de cocaină este o plantă fragilă care poate crește doar la anumite latitudini, prin urmare, înseamnă că un model de afaceri care să se adreseze acestei pieței vă impune o producție descentralizată și internațională, care, apropo, trebuie să aibă un bun control al calității, deoarece oamenii au nevoie de un drog bun care nu îi va ucide și care le va fi livrat la nevoie. Deci, înseamnă că trebuie să garanteze producția și controlul calității din sud, și trebuie să vă asigurați că aveți canale eficiente și eficace de distribuție pe piețele pe care sunt consumate aceste droguri. Vă îndemn, doar într-o mică măsură, deoarece nu vreau să vă creez probleme, să întrebați și să vedeți cât de dificil ar fi să obțineți drogul pe care îl doriți, oriunde și oricând îl doriți, oriunde în Statele Unite, iar unii dintre dumneavoastră ați putea fi surprinși să aflați că există mulți dealeri care oferă un serviciu atunci când, la trimiterea unui sms, garantează livrarea drogului în 30 de minute sau mai puțin.

Gândiți-vă o secundă. Gândiți-vă la complexitatea rețelei de distribuție pe care tocmai am descris-o. E foarte dificil de reconciliat cu imaginea inșilor ignoranți și fără față care se împușcă între ei, foarte dificil de reconciliat.

În calitate de profesor de afaceri, așa cum orice profesor de afaceri ar spune, o organizație eficientă ar necesita o strategie integrată care include o bună structură organizațională, stimulente bune, o identitate solidă și un bun management al brandului. Asta mă conduce la al doilea aspect pe care l-ați învăța în cele 30 de minute de explorare a violenței drogurilor din Mexic. Ați realiza rapid, și poate că ați fi și contrariați de faptul că există trei organizații menționate în mod constant în presă. Veți auzi de Los Zetas, Cavalerii Templieri, care este noul brand al familiei Michoacana despre care v-am vorbit la început, și Federația Sinaloa. Veţi afla că Los Zetas include o varietate de sociopaţi care înspăimântă oraşele în care intră şi reduc presa la tăcere, iar asta e adevărat într-o oarecare măsură sau în cea mai mare parte. Dar acesta e rezultatul unui branding foarte atent şi al unei strategii de afaceri foarte atent realizate. Los Zetas nu este formată doar din această varietate aleatorie de indivizi, ci a fost efectiv creată de o altă organizaţie criminală, Cartelul Golfului, care controla coridorul de est al Mexicului. Când acel coridor a fost contestat, au decis că doreau să recruteze o armată profesionistă de aplicare a legii. Aşa că au recrutat Los Zetas: o întreagă unitate de praşutişti militari de elită din armata mexicană. Erau incredibil de eficienţi ca profesionişti în aplicarea legii pentru Cartelul Golfului încât, la un moment dat, au decis să preia pur şi simplu operaţiunile, motiv pentru care vă cer să nu ţineţi niciodată tigri drept animale de companie, deoarece cresc. Dat fiind că organizaţia Zetas a fost fondată pe trădare, au pierdut unele legături cu producţia şi distribuţia pe pieţele cele mai profitabile precum cocaina, dar ceea ce aveau, iar acest lucru se bazează din nou pe originea militară a acestora, a fost un lanţ de comandă perfect structurat cu o ierarhie foarte clară şi cu o cale de promovare foarte clară care le-a permis să supervizeze şi să opereze pe foarte multe pieţe în mod eficient, esenţial pentru ceea ce un lanţ de comandă încearcă să facă. Deci, deoarece nu aveau acces la pieţe ale drogurilor mai profitabile, asta i-a împins şi le-a oferit oportunitatea de a-şi diversifica activitatea, ajungând la alte forme de infracţiuni. incluzând răpiri, prostituţie, traficul de droguri la nivel local şi traficul de persoane, incluzând emigranţi care pleacă dinspre sud către Statele Unite. Ceea ce desfășoară în prezent este o adevărată afacere franciză ad litteram. Se concentrează pe recrutarea de personal din armată şi afirmă deschis că oferă salarii, beneficii şi căi de promovare mai bune, chiar şi mâncare mai bună ca cea pe care le-o poate oferi armata. Modul în care operează este că atunci când ajung într-o localitate, informează oamenii că sunt acolo, şi merg la cele mai puternice bande locale şi spun: „Vă ofer să reprezentaţi brandul Zeta la nivel local." Dacă sunt de acord, şi nu vrei să ştii ce se întâmplă în caz contrar, îi instruiesc şi supervizează modul în care conduc cea mai eficientă operaţiune criminală din acel oraş, în schimbul unei sume. Evident că acest tip de model de afaceri depinde integral de a resimţi o urmă de frică extrem de eficientă, şi, prin urmare, membrii Los Zetas pun cu grijă în scenă acte de violenţă spectaculoase, în special când ajung primii într-un oraş, dar din nou, asta nu e decât o strategie de brand. Nu spun că nu sunt violenţi, ci spun că, deşi veți citi că sunt cea mai violentă organizaţie, când se contabilizează persoanele decedate, este, de fapt, acelaşi lucru.

Spre deosebire de ei, Cavalerii Templieri care au crescut în Michoacán au apărut ca reacţie la incursiunea organizaţiei Zetas în statul Michoacán. Michoacán e un stat strategic din punct de vedere geografic deoarece are unul dintre cele mai mari porturi din Mexic şi rute directe către centrul Mexicului, care vă dă apoi acces direct la Statele Unite. Cavalerii Templieri au realizat rapid că nu puteau înfrunta Zetas doar prin violenţă aşa că au dezvoltat o strategie de întreprindere socială. Îşi spun că sunt un brand prin care îi reprezintă şi îi protejează pe cetăţenii Michoacán împotriva crimei organizate. Brandul lor de întreprindere socială înseamnă că necesită mult angajament civic, aşadar, investesc masiv în asigurarea de servicii locale, precum violenţa domestică, urmărirea micilor infractori, tratarea persoanelor cu dependenţă, şi menţinerea drogurilor în afara pieţelor locale unde se află, şi, bineînţeles, protejarea persoanelor de alte organizaţii criminale. Şi ei ucid mulţi oameni, dar când o fac, furnizează relatări şi descrieri foarte atente ale motivului pentru care au făcut-o, prin inserţii în ziare, clipuri pe YouTube, şi panouri publicitare care explică faptul că persoanele ucise au fost ucise pentru că au reprezentat o ameninţare nu pentru ei, ca organizaţie, bineînţeles, ci pentru cetăţeni. Deci sunt acolo efectiv pentru a proteja cetăţenii. Asemeni întreprinderilor sociale, au creat un cod moral şi etic pe care îl fac public, şi au practici de recrutare foarte stricte. Şi aici aveţi tipurile de explicaţii pe care le oferă pentru unele dintre acţiunile lor. Au acces la piaţa profitabilă a drogurilor, dar modul în care fac asta, deoarece controlează întregul Michoacán, şi controlează portul Lázaro Cárdenas, îl folosesc ca avantaj, de exemplu, pentru a comercializa cupru de la Michoacán, creat legal şi extras legal cu efedrină ilegală din China, un precursor critic al metamfetaminelor produse, şi apoi, au parteneriate cu organizaţii mai mari precum Federaţia Sinaloa care le plasează produsele în Statele Unite.

Şi, în cele din urmă, Federaţia Sinaloa. Când citeşti despre ea, vei citi adeseori cu reverenţă şi admiraţie, deoarece sunt cele mai integrate şi cele mai mari organizaţii mexicane, şi, potrivit afirmaţiilor multora, chiar din lume. Au pornit ca un fel de organizaţie de transport specializat în traficul dintre frontierele americane şi mexicane, dar acum au devenit o multinaţională cu adevărat integrată cu parteneriate în producţie, la sud şi cu parteneriate în distribuţia globală. Au cultivat un brand al profesionalismului, a perspicacităţii în afaceri şi a inovaţiei. Au proiectat noi droguri şi noi procese de realizare de droguri. Au proiectat tunele narcotice care traversează graniţa, şi puteţi vedea că nu sunt tipuri de „Închisoare a Îngerilor". Au inventat submarine şi ambarcaţiuni destinate transportului de narcotice nedetectate de radar. Au inventat avioane teleghidate pentru a transporta droguri, avioane catapultate, orice. Unul dintre liderii Federaţiei Sinaloa a ajuns chiar pe lista Forbes.

Aşa cum ar proceda o multinaţională, s-au specializat şi se concentrează doar pe cea mai profitabilă parte a afacerii, adică droguri extrem de profitabile precum cocaina, heroina, metamfetaminele. Asemeni unei multinaţionale tradiţionale din America Latină, îşi controlează operaţiunile prin legături de familie. Când pătrund pe o piaţă nouă, trimit un membru al familiei s-o supervizeze, sau, dacă sunt parteneri cu o nouă organizaţie, creează o legătură de familie, prin căsătorie sau prin alte legături. Asemeni oricărei alte multinaţionale, îşi protezează brandul prin externalizarea celor mai suspecte părţi ale modelului de afaceri, precum, atunci când trebuie să atace prin violenţă alte organizaţii criminale, recrutează bande şi alţi jucători mai mici pentru a face munca murdară în locul lor, şi încearcă să-şi separe operaţiunile de violenţă şi să fie foarte discreţi în acest sens.

Pentru a-şi consolida brandul, au efectiv firme profesioniste de PR care ajustează modul în care presa vorbeşte despre ei. Personalul lor include şi graficieni video profesionişti. Au legături incredibil de productive cu organizaţiile de securitate de ambele părţi ale frontierei.

Aşadar, lăsând diferenţele de-o parte, ceea ce aceste trei organizaţii au în comun este, pe de o parte, o înţelegere foarte clară că instituţiile nu pot fi impuse de la vârf ci se construiesc de jos în sus, cu fiecare interacţiune. Au creat structuri extrem de coerente pe care le utilizează pentru a scoate în evidenţă neconcordanţele la nivelul politicilor guvernamentale.

Deci, ceea ce vreau să reţineți din acest discurs sunt trei lucruri. Primul este că violenţa asociată drogurilor este, de fapt, rezultatul unei imense cereri de piaţă şi o organizaţie instituţională care forţează această piaţă să necesite violenţă pentru a garanta rute de livrare. Al doilea este că acestea sunt organizaţii sofisticate şi coerente asemeni unor organizaţii de afaceri, iar analizarea şi tratarea lor ca atare este, probabil, o abordare mult mai utilă. Al treilea este că deşi ne simţim mult mai confortabil cu ideea de „ei," o bandă de băieţi răi care nu au legătură cu noi, suntem de fapt complicii lor, fie prin consumul nostru direct fie prin acceptarea neconcordanței dintre politicile noastre de interdicţie şi a toleranţei noastre sau chiar a încurajării consumului.

Aceste organizaţii deservesc, recrutează şi operează în cadrul comunităţilor noastre, aşadar, în mod necesar, sunt mult mai integrate în acestea decât ne-ar plăcea să recunoaştem. Deci, pentru mine, întrebarea este dacă aceste dinamici vor continua la fel. Vedem că natura acestui fenomen garantează că vor continua. Întrebarea este dacă suntem dispuşi să continuăm să suţinem o strategie care a dat greş şi bazată pe încăpăţânarea şi ignoranţa fericită şi voluntară cu costul decesului a mii de tineri.