«Prevederile din proiectul Codului muncii provin în exclusivitate de la Consiliul Investitorilor Străini (CIS), o structură care nu are ce să caute în România. Într-o ţară a UE, nu are ce să caute un asemenea  consiliu», spunea, în prima săptămână din decembrie, Dan Matei Agathon, din postura de vicepreședinte al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România.
Faptul că proiectul de modificare se ghidează după propunerile CIS și ale Camerei de Comerț Româno-Americane (AmCham) nu a reprezentat un secret, ministrul muncii, Ioan Botiș, admițând în repetate rânduri influența AmCham și a CIS asupra actului normativ. La fel cum a declarat că, în perioada următoare, la proiectul de modificare va lucra o comisie constituită din experți din partea sindicatelor, a patronatelor și a Ministerului Muncii.
Doar că, așa cum spunea același Dan Matei Agathon, nicio confederaţie patronală şi nicio confederaţie sindicală nu dorește modificarea Codului muncii şi nu sunt de acord cu niciun cod de dialog social, pentru că asta ar însemna modificarea Codului muncii. Ba, mai mult, că atât pentru patronate, cât și pentru sindicate, prioritare sunt șase legi (a contractului colectiv de muncă, a Consiliului Economic și Social (CES), a conflictelor de muncă, a sindicatelor, a patronatelor şi a negocierii contractelor colective de muncă) și abia „după ce vom stabili cele şase legi, am putea discuta şi de o modificare a Codului muncii. Nu am discutat şi nu vom discuta altă modificare făcută de altcineva în afară de sindicate şi patronate.“
Mai împăciuitor, Bogdan Hossu, pre­ședintele „Cartel Alfa“, a declarat că este de acord cu dezbaterile de la minister, dar că acest proces nu se poate face repede, ci necesită timp pentru a armoniza propuneri­le și a găsi so­luțiile pentru toți partenerii.
Mărul discordiei
Noul proiect prevede extinderea de la doi la trei ani a contractelor pe perioadă determinată şi prelungirea acestora de câte ori doresc părţile (în varianta actuală, perioada maximă pentru aceste contracte este de doi ani). Sindicatele se opun, considerând că astfel „se va ajunge la o țară de angajați pe perioadă determinată“ și, așa cum spunea președintele Blocului Național Sindical, Dumitru Costin, „suntem total împotriva măsurilor care fragilizează condiţiile de muncă, sărăcesc sau gonesc populaţia în străinătate.“
Alte asemenea măsuri sunt prelungirea perioadei de probă, de la 30 la 45 de zile, pentru funcţiile de execuţie, şi de la 90 la 120 de zile, pentru cele de conducere, creșterea perioadei de preaviz, posibilitatea ca angajatorul să suspende contractele de muncă ale angajaților care au participat la o grevă. Și multe altele.
Este interesant cum se va ajunge la un consens, în condițiile în care, așa cum am notat mai sus, o parte din patronate nu sunt de acord cu niciun dialog social sau cu existența unor consilii ale investitorilor străini, iar cei din urmă, în speță reprezentanții AmCham și CIS, afirmă la unison că actuala legislaţie a muncii are o tentă comunistă.

Te-ar putea interesa și: