În facultate, acum ceva vreme, jumătate din bibliografie era în engleză, cealaltă jumătate era în franceză…, iar restul, în română. În materie de jurnalism, de publicitate şi de relaţii publice, pendulăm cu toţii de peste 15 ani între modelul anglo-american şi cel francez şi, cum cele două sunt departe de a fi similare sau convergente, e clar că nici noi n-o ducem prea bine.

Cartea pe care v-o recomand e despre francezi, e scrisă de către doi… canadieni şi a apărut oarecum în acelaşi timp în engleză şi în franceză. Cu umor, dar şi cu răbdare şi rigoare ştiinţifică, un francofon – Jean-Benoit Nadeau – şi o anglofonă, Julie Barlow, încearcă în vreo trei sute de pagini să explice inexplicabilul naţiei franceze, într-un volum de… antropologie populară, scris cu nerv şi cu nervi şi intitulat „Pas si fous ces francais“ (titlul englez fiind „60 Million French Can’t Be Wrong“).

Spre deosebire de multe alte titluri care îşi propun să scoată la lumină nenumăratele diferenţe dintre francezi, englezi şi, în general, restul lumii, şi care au ca unic scop amuzamentul, volumul celor doi canadieni caută motive şi argumente, înlătură prejudecăţi şi ne aduce mai aproape un popor al contrastelor şi al contradicţiilor, dar cu un spirit unic şi indefatigabil şi cu un orgoliu bine fundamentat.

Cartea explorează probleme spinoase şi definitorii pentru Franţa, atât pentru amatorii de stereotipuri, cât şi pentru cei care doresc realmente să cunoască ţara – cultivarea limbii franceze, teribila şi… eficienta birocraţie, sistemul de învăţământ şi promovarea elitelor, perspectiva unică asupra istoriei, îndepărtate sau moderne, spectacolul politicii, rolul omnipotentului şi omniprezentului Stat francez şi aşa mai departe.

Nu vă imaginaţi că e aşa de simplu să alergi de la o temă la alta, încercând să surprinzi în 23 de capitole esenţa unei asemenea ţări. Julie şi Jean-Benoit şi-au petrecut mai mulţi ani în Franţa cercetându-i documentele istorice, oamenii, locurile, obiceiurile, mecanismele, urmărindu-i discursurile mediatice, studiindu-i ticurile, prejudecăţile, angoasele şi visele. Rezultatul este un portret proaspăt şi instructiv, ilustrat cu o mulţime de întâmplări, în faţa cărora, dacă ai avut privilegiul să cunoşti oamenii şi ţara, poţi spune de multe ori „exact aşa am păţit şi eu!“

Nu e o carte de citit in abstracto, e mult mai amuzant să o priveşti ca pe o sinteză lucidă şi simpatică a propriilor tale observaţii despre Franţa sau să te poţi contrazice cu autorii pe ici, pe colo. Mândria noastră de români are mult de suferit de la primele paragrafe, pentru că, dacă noi ne credem o ţară a paradoxurilor, comparativ cu Franţa, constatăm că suntem încă departe de podium – Julie şi Jean Benoit ne duc în ţara în care oamenii muncesc 35 de ore pe săptămână, dar care are cel mai mare indice de productivitate orară din lume; în care oamenii îşi alocă o oră şi jumătate pentru pauza de masă, pe care şi-o petrec savurând mâncăruri dintre cele mai săţioase, dar având, în acelaşi timp, cea mai lungă speranţă de viaţă de pe glob; în care statul e atotputernic, doar că sindicatele conduc statul şi, la o adică, nu se sfiesc să trântească o grevă pe aeroport sau în farmacii.

„Pas si fous ces francais“ e o carte de vacanţă, sau de citit între două vacanţe, în care următoarea e obligatoriu undeva în Franţa. Mulţumită globalizării şi internetului, o puteţi savura în engleză sau în franceză, după gust, pe www.amazon.com. Poftă bună! 

«Mândria noastră de români are mult de suferit, pentru că, dacă noi ne credem o ţară a paradoxurilor, comparativ cu Franţa, constatăm că suntem încă departe de podium.»
Sorana Savu, Senior Partner, Premium Communication

Te-ar putea interesa și: