Un nou pachet de acte normative reglementeaza activitatea bancara din Romania. Prin ordonante de urgenta, au fost modificate statutul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), legea bancilor comerciale si Legea falimentului bancar.
Noile reglementari privind organizarea si functionarea BNR, stipulate in Ordonanta de urgenta nr. 136/2001, ii sporesc acesteia puterile in sistemul financiar-bancar romanesc. Orice informatie care are ca substanta banul poate intra in baza de date a bancii centrale. BNR va putea acumula informatii de la toate institutiile de supraveghere a pietelor financiare, de asigurari sau a pietelor de capital si isi rezerva dreptul de a colabora cu entitati similare din strainatate. Tonul legii este imperativ: „institutiile si autoritatile publice vor furniza Bancii Nationale a Romaniei informatiile pe care le considera necesare sau care sunt solicitate de aceasta”, iar avertizarea asupra pastrarii secretului profesional bancar este clara: „persoanele abilitate sa solicite si sa primeasca informatii de natura secretului profesional in domeniul bancar sunt obligate sa pastreze confidentialitatea acestora”.
O data cu aparitia noii ordonante guvernamentale, BNR isi schimba pentru a treia oara statutul de functionare. Prima lege care ii reglementa activitatea dupa caderea regimului comunist a fost emisa in anul 1991 (Legea nr. 34). Ea a fost modificata in 1998, prin Legea nr. 101, un act normativ mult mai cuprinzator in ceea ce priveste aria de activitate, dar si cu elemente de noutate in privinta numirii sau revocarii din functiile de conducere ale bancii centrale. Membrii Consiliului de administratie au fost retrasi din vizorul prim-ministrului, care putea propune (Parlamentului) numirea sau revocarea acestora din functii, si adusi direct in ograda mult mai larga a celor doua Camere Legislative. In acelasi timp, Legea a definit strict conditiile in care membrii CA ai BNR pot fi schimbati din functie. Ca si atunci, si acum BNR se pune la adapost de rafuieli politice sau razbunari de orice alta natura. Ordonanta de urgenta publicata saptamana trecuta in Monitorul Oficial reaminteste despre rolul BNR de supraveghetor al sistemului bancar, insa cu precizarea ferma ca „indeplinirea sau omisiunea indeplinirii cu buna credinta si fara neglijenta a oricarui act sau fapt in legatura cu exercitarea atributiilor de supraveghere nu poate atrage raspunderea civila sau penala a membrilor consiliului de administratie sau a personalului insarcinat de Banca Nationala a Romaniei in acest sens”.
Legea bancara nr. 58/1998, nascuta pe scheletul Legii nr. 33/1991, se modifica si ea, prin Ordonanta de urgenta nr. 137/2001. Ca element de noutate este accentul pus pe notiunea de „grup de persoane care actioneaza impreuna”. Banca Nationala va monitoriza astfel de situatii, Legea demascand intentia de a preveni aparitia circumstantelor care au stat la originea unor falimente bancare in Romania – grupuri de interese care au actionat in comun pana la falimentarea bancii.
O societate bancara se va infiinta dupa criterii mult mai dure. Banca Nationala are obligatia, prin lege, sa verifice bonitatea si capacitatea financiara a actionarilor semnificativi (persoane fizice, juridice sau grupuri care actioneaza in comun si detin cel putin 5% din actiunile unei banci), astfel incat „sa creeze premise pentru o eventuala sustinere a bancii. Din noua lege nu lipsesc calificativele de genul „conducatorii si administratorii unei banci trebuie sa aiba o buna reputatie, calificare si competenta”. Nu pot conduce o banca persoane a caror experienta in domeniu este mai mica de sapte ani (cu exceptia celor care deja au primit autorizatia de la BNR conform Legii nr. 58/1998) si nerezidentii.
O schimbare si multe semne de intrebare
Legea falimentului bancar a suferit, pana in prezent, cele mai multe modificari. Imediat dupa anul 1989, procedurile de faliment se puteau derula dupa prevederile Legii nr. 31/1990. Abia din anul 1995, Romania a avut o lege dedicata lichidarii si reorganizarii judiciare – Legea nr. 64/1995. Ea a stat si la baza cererilor de faliment pe care BNR le-a inaintat instantei impotriva bancilor Dacia Felix si Credit Bank. Esecul BNR in demersurile de lichidare a celor doua banci si mai apoi a Bancii Columna au fost puse pe seama carentelor legislative. Legea nr. 64/1995 are renumele de act normativ care actioneaza in primul rand in favoarea debitorilor, lasand pe plan secundar interesele celor care au creante asupra lor. In anul 1998 a aparut prima lege care reglementa falimentul bancar – Legea nr. 83. Dupa prevederile acesteia a fost lichidata Banca Albina. Un an mai tarziu si ea s-a dovedit neputincioasa in fata instantelor judecatoresti si a contestatiilor din partea bancilor cu probleme financiare. In 1999, a fost emisa Ordonanta de urgenta nr. 186/1999, pentru a modifica Legea nr. 83/1988. Banca Internationala a Religiilor a parcurs, in tribunal, procedurile admise de noul act normativ.
Saptamana trecuta, in Monitorul Oficial au fost publicate noi reglementari privind falimentul bancar, in Ordonanta de Urgenta nr. 138/2001. Noutatea acestora consta, in primul rand, in reducerea timpului admis pentru ca o banca sa isi poata tine creditorii pe la usi, fara amenintarea falimentului. „O institutie de credit este considerata in faliment daca nu a onorat integral o creanta certa, lichida si exigibila, de cel putin sapte zile lucratoare”, spune legea. Aceasta inseamna ca, dupa acest termen, orice creditor poate actiona impotriva bancii, cerand lichidarea acesteia. Dupa ce BNR va certifica faptul ca in contul bancii debitoare nu sunt sume disponibile, tribunalul isi poate intra in drepturi. Lichidator este „de regula” Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar. Dar el poate fi schimbat de creditorii care detin creante reprezentand 51% din totalul datoriilor bancii.
Vor face aceste legi un sistem bancar mai curat? Va exista certitudinea ca, de aici inainte, creditorii nu vor mai forma cozi pentru a se interesa de economiile lor? Sau vor ramane doar puncte bifate in acordurile incheiate cu organismele financiare internationale? Daca la Banca Turco-Romana sau la Banca Columna nu vor veni investitori salvatori, atunci aceasta lege ar trebui sa isi produca efectele cat de curand. Legea spune clar ca o institutie de credit care nu desfasoara activitatea pentru care a fost infiintata intra in faliment. Iar demersurile in acest sens ii revin Bancii Nationale a Romaniei.