Ordonanta nr. 73 din 1999 privind impozitul pe venit spune ca nu sunt deductibile, adica fiscul nu admite scaderea lor din venituri. Intrebarea logica este de cand ordonanta este mai puternica decat legea? In mod normal, daca o lege stabileste lucruri necuprinse intr-o ordonanta, atunci se aplica prevederile legii. Ne aflam, deci, in fata unei alte aberatii a fiscului din Romania, nemaivorbind de faptul ca este logic ca primele de asigurare sa fie scazute din venituri, atata timp cat ele sunt, in multe cazuri, cheltuieli facute pentru desfasurarea activitatii.

Dincolo de faptul ca Ministerul Finantelor nedreptateste flagrant cetatenii platitori de impozite, exista un alt lucru pe care nu l-a inteles niciodata: importanta industriei asigurarilor. Anul trecut, companiile de asigurare au incasat peste 300 milioane de dolari ca prime de asigurare si aproape 10.000 de oameni lucreaza in respectivele companii; statul incaseaza de pe urma lor taxe si impozite si, in plus, aceste companii au sustinut din greu bugetul statului, fiind unii dintre cei mai importanti cumparatori de titluri de stat. Aproximativ un milion de romani, posesori de asigurari de viata, sunt pacaliti, in fiecare an, pentru ca statul roman nu vrea sa aplice legile pe care le-a votat, din lacomie sau, pur si simplu, pentru ca nu-i pasa.

In orice tara civilizata din lume, industria asigurarilor este unul dintre cei mai importanti investitori in economie, pentru ca dispune de resurse uriase care trebuie plasate undeva. Dar este absurd sa discutam despre dezvoltare, in conditiile in care statul roman ignora in mod consecvent asigurarile. Patronii nu-si asigura angajatii, pentru ca nu pot deduce cheltuielile, in schimb statul roman se gandeste ca ar fi indicat sa-i oblige pe angajatori sa plateasca asigurari intr-un fond administrat de stat; persoanele fizice n-au nici un motiv sa cumpere polite pentru ca, din nou, sunt puse sa plateasca impozit pe respectiva cheltuiala.

Vine o inundatie, rade sute de case de pe fata pamantului si statul este cel ce plateste; au loc accidente grave de munca, oamenii mor si lasa familiile fara nici un venit, si tot bugetul este cel care acorda despagubiri; pensionarii, cei de ieri sau de maine, traiesc din venituri de mizerie, si bugetul este cel care suporta majorari de pensie. Fara sa tina seama ca situatiile de mai sus se perpetueaza la infinit, pentru ca o majorare aici, o despagubire dincolo nu rezolva problemele. Mult mai logic ar fi ca asigurarile sa fie incurajate, ca fiecare sa-si asume riscul si protectia pentru riscul respectiv. Pensiile private, asigurarile de locuinte sau de accidente sunt tot atatea raspunsuri logice, dar ignorate. Sume imense de bani ar putea intra in economie prin circuitul asigurarilor, dar statul seamana cu un om lenes care munceste pe bani putini si prefera sa mai fure de la patron cate ceva. Si-a omorat gaina, porcul l-a dat de pomana, gradina n-a muncit-o, ca era prea complicat. Salariul nu-i ajunge niciodata, dar ignora toate anunturile de angajare pentru ca, in loc sa munceasca mai mult si sa castige mai bine, prefera sa bea banii la carciuma si sa se planga.