– Este la ordinea zilei acest conflict al taxelor care ar urma să fie reduse sau scoase din Codul fiscal. Lăsând la o parte orice tentă politică, ar trebui scoase aceste taxe şi, dacă da, de ce? Mă refer la taxa pe stâlp, la eliminarea supraaccizei la carburanţi, la reducerea TVA?

– Răspunsul la această întrebare nu poate fi dat foarte simplu, adică e bine sau rău, pentru că nici lucrurile nu pot fi albe sau negre, sunt multiple nuanţe de discutat. În primul rând, trebuie să pornim de la ce putem face, sau care sunt obligaţiile noastre. Avem un buget al ţării, la care deficitul maxim aprobat este de 3 la sută. În mod evident, tendinţa ultimului an este de accentuare a deficitului, iar alocarea altor bani de la bugetul de stat, pentru susţinerea creşterilor salariale sau a diverselor beneficii sociale, trebuie să fie acoperită din acei bani. România, vrea, nu vrea, va înregistra un deficit bugetar. Un deficit bugetar este acoperit de regulă – şi istoria ultimilor 26 de ani ne arată – din trei surse. Prima o reprezintă creşterea de taxe şi impozite, este o sursă nepopulară şi nu va fi invocată deocamdată în perioade electorale sau imediat după alegeri. A doua sursă este finanţarea datoriilor pe împrumuturi externe, o sursă pe care nu ne-o dorim pe termen lung; vin nişte bani, ne împrumutăm, România are una dintre ratele de datorii cele mai mici din Europa, dar, pe cap de locuitor, tot este o sumă de 1.500-2.000 de euro pe care fiecare cetăţean trebuie să o plătească pentru datoria externă a ţării. Deci fiecare nou-născut se naşte dator vândut. Iar a treia sursă este una uşoară, pe care au aplicat-o toate guvernele în ultimul timp: au tăiat investiţiile publice de pe listă. Prin urmare, va fi tot un astfel de mix de politici; statul român se împrumută în continuare, anul 2016 n-a excelat prin investiţii publice uriaşe, nu s-a făcut vreun kilometru de conductă pentru sistemul de irigaţii, iar cei câţiva kilometri de autostradă sunt praf în ochii publicului. Pe de altă parte, în ciuda relaxării fiscale, 2016 a avut şi ceva tendinţe de creştere de taxe, şi mă refer la taxele plătite de persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice: au crescut taxele reprezentând contribuţiile sociale-pensii şi au fost introduse noi proceduri de calcul la impozitul pe locuinţele folosite în activităţi economice. Deci, avem în 2016, pe de o parte, o relaxare fiscală la nivelul societăţii – reducerea cotei de TVA de la 24 la 20 la sută şi eliminarea unor produse supuse accizelor (de exemplu, reducere de 30 la sută la acciza pentru băuturi alcoolice, s-a redus acciza pe iahturi), pe de altă parte, avem soluţii: de a menţine actualele taxe, de a introduce noi taxe, a ne împrumuta sau a tăia investiţiile, depinde ce vrem. Eu, personal, n-aş vrea să fiu în pielea ministrului de finanţe care îşi va pune semnătura pe noul buget, care are de acoperit destul de multe găuri. Ca să fiu foarte sincer, n-aş vrea ca urmaşii mei, copiii mei, ai dumneavoastră, copiii ţării, să trăiască în continuare într-un stat vândut.

– Dar taxa pe stâlp este acuzată chiar de marile companii că îi loveşte foarte tare. Ce facem, păstrăm taxarea şi îi afectăm pe mulţi?

– Depinde de perspectivă. La acest moment, dacă se decide păstrarea cotei de TVA la 20 la sută, atunci se împarte sarcina fiscală atât la persoana fizică (cumpărătorul final care suportă TVA-ul), cât şi la companii. Deci, nu putem spune că o anumită categorie este defavorizată. Cu siguranţă că taxa pe stâlp a fost o taxă grea şi nici măcar Finanţele nu s-au aşteptat să încaseze atât de mulţi bani. La un moment dat erau prognozate 200-300 de milioane de lei de obţinut, iar în acel an s-au încasat 1,5 miliarde de lei. Este o taxă grea pentru companii, dar cred că au avut deja mecanismele să o arunce în preţurile către clienţi. Şi deja ne-am obişnuit cu ea. Întrebarea este ce vrem. Scopul final este o decizie clar politică în favoarea uneia dintre cele trei soluţii de finanţare a deficitului: împrumuturi, tăierea investiţiilor publice sau majorări de taxe. Eu, personal, aş marşa pentru ultima dintre acestea. Între a fi dator vândut şi a trăi cu cureaua un pic mai strânsă, parcă aş decide-o pe asta cu mai multă integritate şi verticalitate naţională. Viata-libera.ro

Citește mai departe pe viata-libera.ro

Te-ar putea interesa și: