Ajunul anului nou a adus o avalanşă de acte normative care dau impresia că guvernanţii noştri au muncit din greu în această perioadă. Dar, după cum se ştie, calitatea este invers proporţională cu cantitatea, ceea ce se poate vedea foarte bine şi în actele normative menţionate.

Ordine, norme, hotărâri, ordonanţe – avem de toate pentru toţi. Tot ceea ce „s-a uitat“ şi nu s-a reglementat la momentul potrivit şi în forma potrivită se găseşte undeva într-unul din aceste acte normative. Astfel, aflăm cu uimire de existenţa unor dispoziţii tranzitorii referitoare la scutiri de TVA incluse într-un ordin, deşi, ele ar fi trebuit să se regăsească în Codul fiscal. Includerea dispoziţiilor tranzitorii într-un act normativ de rang inferior poate fi apreciată ca o extindere abuzivă a prevederilor Codului fiscal. Dar, după cum comentau persoanele direct interesate, e bine că ele există chiar şi aşa – având în vedere problemele majore pe care le rezolvă.
De asemenea, după ce luni de zile s-a vorbit de noile facturi care urmau să înlocuiască vechile facturi fiscale, foarte târziu cineva şi-a amintit că este necesar să se reglementeze acest aspect şi din punct de vedere contabil, şi nu numai fiscal.

Referitor la acest ultim aspect, OMF nr. 2.226/2006, publicat în Monitorul Oficial în data de 30 decembrie, încearcă să clarifice situaţia vechilor facturi. Pot fi ele folosite sau nu în continuare şi în ce condiţii?
Noul ordin prevede, aşa cum era de presupus, posibilitatea folosirii documentelor cu regim special aflate în stoc până la epuizarea lor. O condiţie este aceea de a se corecta prefixul R din codul de înregistrare în scopuri de TVA. Totuşi, din punctul de vedere al TVA lucrurile nu sunt atât de simple. Astfel, pentru a putea deduce TVA, cumpărătorii vor trebui să aibă, pe lângă facturile fiscale, o altă factură, emisă în condiţiile art. 155 din Codul fiscal. Întrebarea care apare este de ce să se emită atunci două facturi când poate fi emisă una singură, şi anume factura nouă? Mult mai logic ar fi fost să se spună că utilizarea facturilor fiscale este posibilă în condiţiile în care ele conţin toate informaţiile prevăzute de Codul fiscal.
Nici informaţiile privind înserierea şi numerotarea facturilor nu sunt foarte clare. Pentru început, emitenţii de facturi au obligaţia de a numi, prin decizie internă scrisă, persoana/persoanele care au atribuţii privind alocarea şi gestionarea numerelor aferente facturilor emise de către societate.
Conform Anexei 4 la OMF nr. 2.226/2006, „factura va avea un număr de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, număr ce trebuie să fie secvenţial, stabilit de societate, astfel încât să se asigure necesarul în funcţie de numărul de facturi emis. Anual, se stabileşte numărul de la care se va emite prima factură. În alocarea numerelor, se va ţine cont de structura organizatorică, respectiv gestiuni, puncte de lucru, sucursale etc.“ Fiecare persoană emitentă de facturi îşi va crea propria sa procedură prin care va stabili şi aloca numerele de facturi.

Din cele de mai sus, se poate înţelege că facturile vor avea numere unice, indiferent de serie, şi că în fiecare an va exista un număr de la care va pleca numerotarea. Acest număr trebuie clar precizat într-o decizie. În funcţie de necesităţi, se vor putea aloca serii de numere, dar şi aceste opţiuni trebuie să fie clar formulate, pentru a permite un control operativ.

Firmele au posibilitatea să-şi retipărească facturi

Emitentul facturilor nu este obligat să-şi creeze un stoc de facturi, dar nici nu îi este interzis acest lucru. Aceasta înseamnă că, în cazul în care o firmă doreşte să-şi pretipărească facturile, are această posibilitate. Rămâne însă de văzut modul în care va gestiona aceste documente, dat fiind că sunt abrogate normele referitoare la gestionarea documentelor cu regim special.
În ceea ce priveşte reconstituirea facturilor, sunt aplicabile doar prevederile Codului fiscal. Aceste instrucţiuni se regăsesc în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, mai exact la pct. 46 (1) din normele de aplicare a art. 146 din Codul fiscal – Condiţii de exercitare a dreptului de deducere:
„…În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui duplicat al facturii pe care se va menţiona că înlocuieşte factura iniţială.“
Facturile se vor emite în două exemplare, dintre care unul se arhivează de către emitent. Ele vor fi înregistrate în jurnalele de vânzări şi cumpărări, după caz. Aceste jurnale nu mai sunt documente tipizate. Codul fiscal cuprinde, la art. 156, o serie de reglementări generale în ceea ce priveşte evidenţa în scop de TVA. Mai multe detalii pot fi găsite în normele metodologice, unde sunt enumerate informaţiile minime pe care aceste jurnale trebuie să le cuprindă.


Şi mai multe detalii, precum şi modele de astfel de jurnale se găsesc în OMF nr. 2.217/2006 privind organizarea evidenţei în scopul taxei pe valoarea adăugată, conform art. 156 alin.(1)-(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare.
Cu referire la OMF nr. 2.217/ 2007 trebuie menţionată obligaţia persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA de a depune semestrial, până la data de 25 luna următoare încheierii semestrului, a listei în format electronic a facturilor emise pentru livrările şi prestările efectuate către cumpărători/beneficiar din ţară. Lista reprezintă un jurnal de vânzări simplificat, având în vedere că face referire doar la livrările/prestările la intern şi cuprinde informaţii legate de numărul şi data emiterii facturii, denumirea şi codul de înregistrare al cumpărătorului/ beneficiarului, valoarea tranzacţiei şi TVA aferentă.
Deşi nu se prevăd în mod expres excepţii de la această obligaţie, este de presupus că persoanele care nu sunt obligate la emiterea facturii, precum şi utilizatorii de case de marcat fiscale sunt excluşi de la depunerea acestei liste. Este de asemenea de presupus că şi aceştia, dacă – dintr-un motiv sau altul – emit facturi, vor trebui să depună lista cu facturile emise, în condiţiile menţionate mai sus.