„După căderea Cortinei de Fier, Uniunea Europeană a prezentat vecinilor săi din Est o promisiune simplă și de succes: deveniți ca noi și atunci veți fi unul dintre noi. În mai 2004, acest lucru a dus la aderarea la UE a opt state foste comuniste, precum și a Ciprului și Maltei. Trei ani mai târziu, au urmat România și Bulgaria, deși nu acestea nu îndeplineau criteriul central – un stat de drept funcțional. În vara anului 2013, Croația a fost ultimul nou venit care a intrat pe ușa Bruxelles-ului. De atunci, acea ușă a rămas închisă”, scrie jurnalistul Michael Martens în analiza publicată de Frankfurter Allgemeine Zeitung, relatează DW.

Vechiul principiu nu se mai aplică

„Pentru cele șase state balcanice care doresc să adere la UE, Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia, mesajul este clar: vechiul principiu  – conform căruia reformele angajate conduc la aderarea la UE la un moment dat – nu se mai aplică”, se arată în text.

“Nimeni nu a experimentat acest lucru mai clar decât Macedonia de Nord, care, la cererea Greciei, și-a schimbat chiar și numele țării, astfel încât să poată începe negocierile cu UE”. Cu toate acestea, veto-ul grecesc a fost urmat de cel francez și apoi de cel bulgar, de data aceasta din cauza istoriei și a limbii (presupuse bulgare) a macedonenilor slavi. ”Procesul de extindere este plin de capcane politice care nu au prea mult de-a face cu eforturile de reformă ale țărilor candidate”, se arată în analiză.

Nu este de mirare

Țările din Balcani nu sunt luate prin surprindere de această stare de fapt, după ce președintele francez Emanuel Macron a precizat la Belgrad, în iulie 2019, că UE nu va mai accepta noi membri până nu se va reforma ea însăși.

Povestea nu este nouă: în 2005, Fundația pentru Știință și Politică (SWP) din Berlin a observat într-o analiză „oboseala crescândă din cauza extinderii” și s-a întrebat „dacă apartenența deplină la UE este într-adevăr singura opțiune pentru stabilizarea pe termen lung” a Balcanilor de Vest.

„Această chestiune este mai relevantă ca niciodată. Dacă aspirația de aderare nu este realistă, cum ar trebui UE să trateze regiunea? Cum să păstreze influența UE și să se opună rivalilor săi politici precum Rusia, China și Turcia? Există o mulțime de idei și multe nu sunt chiar noi”, mai scrie Martens.

Este reamintit în context un text publicat în New York Times în mai 2003 de către prim-ministrul sârb Zoran Zivkovic, premierul albanez Fatos Nano și președinții croat și macedonean Sjepan Mesic și Boris Trajkovski. Încă de pe atunci, liderii cereau ca țările din Balcanii de Vest să aibă acces la fondurile de coeziune ale UE – adică să fie tratate financiar ca membri ai UE, chiar dacă nu aveau dreptul de a vota la Bruxelles.

Dušan Reljić, șeful biroului SWP din Bruxelles, vorbește despre acest aspect pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung.

„Populația din Balcanii de Vest nu depășește 3,5% din populația totală a UE. Dacă ne raportăm la forța economică, importanța regiunii este chiar mai mică. Deci nu este vorba de sume uriașe, ci de maximum trei miliarde de euro pe an. Dar stimulentele financiare structurale investite corespunzător ar putea conta foarte mult în regiune”, afirmă Reljić.

Emigrația, una dintre probleme

Expertul subliniază că anumite părți ale regiunii Balcanilor de Vest devin ”moarte” din cauza emigrației – în principal emigrația economică spre țări din UE. Fără sprijin financiar, crede Reljic, „societățile din regiune vor deveni muribunde”.

“O parte importantă a creșterii economice pe care România și Bulgaria au înregistrat-o în ultimii ani, în ciuda scăderii populației, provine din faptul că cele două țări utilizează fonduri structurale și de coeziune ale UE”, a adăugat Dušan Reljić, care afirmă că fără consolidarea economică a clasei de mijloc, nu se poate aștepta consolidarea statului de drept. „Clasa de mijloc nu este un garant, dar este o condiție prealabilă pentru o democrație liberală. Secțiuni mari din clasa de mijloc pleacă în prezent în străinătate. Cei mulți care rămân se află într-o poziție precară și acceptă orice fel de populism, pentru că nu mai cred în nimic”, a declarat Reljic pentru FAZ.

Au existat diverse variante pentru admiterea Balcanilor de Vest în UE

Jurnalistul Michael Martens reamintește că, de-a lungul anilor, au existat diverse variante pentru admiterea Balcanilor de Vest în Spațiul Economic European, căruia, pe lângă țările UE, îi aparțin Islanda și Norvegia. Se reamintește că țările din regiune sunt complet orientate din punct de vedere economic în direcția UE, cu care desfășoară aproximativ trei sferturi din schimburile comerciale.

„Turcia, Rusia sau China, a căror influență în Balcani este adesea semnalată în mod dramatic, nu joacă un rol economic în regiune (cu excepția sectorului energetic, în cazul Moscovei). Birourile de schimb valutar, de la Belgrad la Tirana, oferă euro, dolari și franci elvețieni, dar nu și ruble sau lire turcești. Însă ideea că țările din regiune ar trebui să se pregătească pentru a participa la Spațiul Economic European a fost adesea respinsă, de la Belgrad la Tirana. “În această idee s-a văzut o încercare de a înșela candidații la UE, cărora li se oferă un surogat de Uniune”, se arată în text.

Vesna Pusić, șeful diplomației croate la momentul aderării Zagrebului la UE, citată și ea în paginile FAZ, consideră că ideea includerii economice și financiare a regiunii în UE este importantă, dar indică exemplele Poloniei și Ungariei, care, deși beneficiază de fonduri europene, au dezvoltat un model ”iliberal” de democrație.

„Trebuie discutate noi abordări, deoarece nimeni din regiune nu mai crede în procesul de extindere în forma sa originală. Și pe bună dreptate”, își încheie jurnalistul Michael Martens analiza din paginile publicației Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Sursă foto: INQUAM Photos, Alberto Groşescu