Un prieten mi-a povestit că în anii 2003-2004 le explicați unor tineri despre o nouă filosofie de viață. Mai exact despre un fond care ar trebui creat pentru ca tinerii să se poată bucura de viață când sunt tineri. În societatea de astăzi când ești tânăr antreprenor nu prea ai bani și ajungi abia pe la 50-60 de ani să te bucuri de ceea ce ai sădit. Puteți dezvolta acest subiect? Despre ce era vorba mai exact?

Despre o investiție în tinerețe. “Tichet educațional” îi spuneam în anii 90. Un sistem prin care o parte din surplusul obținut de profesioniștii de 50-60 de ani ar fi fost transferat către tinerii care își doreau să își completeze studiile sau să înceapă o afacere. O formă inteligentă prin care societatea investea în propriul viitor. Și își antrena solidaritatea. Din păcate, România anilor 90 nu era tocmai pregătită pentru o asemenea abordare. Dar, între timp, tipul ăsta de sistem a început să se aplice în statele nordice. Va fi “descoperit” și la noi într-un târziu și, pentru că “vine de afară”, probabil va fi mai ușor acceptat.

Să presupunem că astăzi aveți 22 de ani și tocmai ați ieșit de pe băncile școlii. Ce facultate ați terminat și care este următorul pas?

De ce “presupunem” că am 22 de ani?! Din punctul de vedere al energiei, acolo mă simt. Poate, totuși, exagerez puțin. Ce facultate aș fi am terminat dacă aveam 22? Cred că tot comerțul exterior. Acest domeniu a fost și a rămas o adevărată pasiune. În lumea de azi aș caută să mă angajez la o firma – să învăț meserie – și, in paralel, probabil m-aș ocupă și de un business personal, ceva cu vânzări online, produse cu viteză mare de circulație. Să dau și-un exemplu… Ceai din Sri Lanka. Promovat deștept. Sau scorțișoară Ceylon. Există deja și pe piață de la noi, dar mai e loc și, dacă știi să faci lucrurile serios, o să-ți iasă.

Ce sfaturi i-ați da unui tânăr care tocmai a moștenit 500.000 de euro. Ce să facă cu banii?

Să mai împrumute 300.000 și să-și cumpere un McLaren. Glumesc, evident. Deci tânărul nostru are 500.000! S-o luăm metodic. O sută de mii ar putea să o folosească că participare proprie pentru a obține un împrumut de investiții de un milion. Un milion bine investit te duce la alt nivel. A două sută de mii ar fi bine s-o plaseze atent la Bursă de Valori București. A treia sută ar ține-o de rezervă, într-un depozit bancar. Iar ultimele două sute l-aș sfătui să le investească într-o linie de producție în care materia primă ar trebui să fie apă sau aerul. Deci, că principiu general, să construiască temeinic, cu răbdare, să-și dea timpul să crească – inclusiv pe plan personal – împreună cu afacerea lui.

A jucat hochei până acum 30 de ani

„Fiind un sport de echipă, m-a făcut să înțeleg că apartenența la un grup îți cultivă loialitatea, interesul pentru celălalt și te ajută să conștientizezi că poți câștigă mai repede și mai sigur împreună cu cineva, decât împotriva tuturor. Pe de altă parte, hocheiul m-a învățat ceva simplu, dar esențial: să mă ridic imediat după ce am căzut. E un specific al acestui sport în care, date fiind condițiile de joc, este aproape imposibil să nu cazi pe parcursul unui meci. Întotdeauna câștigă cei care știu să se ridice foarte repede, concentrați pe victoria echipei, nu pe răfuieli personale”, a spus Dan Voiculescu.

Citiți întregul interviu în Revista Capital. O găsiți la toate punctele de difuzare a presei.

Te-ar putea interesa și: