Una dintre principalele cerințe ale Rusiei la masa negocierilor cu SUA, UE și cu NATO este restabilirea status-quo-ului geopolitic de la 1997, când NATO încă nu-și începuse cu adevărat extinderea în estul Europei. La vremea respectivă Cătălin Harnagea era director al SIE și a mers la Moscova pentru a le transmite reprezentanților SVR (serviciul de securitate extern al Rusiei) că România vrea să adere la NATO. Astăzi rușii vor ca americanii să plece de la noi din țară alături de echipamentele și trupele pe care le au staționate. Ce părere are fostul director SIE despre negocierile actuale?

„Eu aș merge pe tot conflictul ăsta ca un rezultat al unei strategii pe care Rusia a început să o implementeze din 2014 când și-a mai schimbat strategia militară. Până în ‘89 exista o teorie mai ales aplicată de americani a escaladării pentru dezescaladare.

Controlul escaladării extrem de precis pe care rușii îl aplicau mult mai bine ca să nu ajungă la praguri foarte înalte unde ei nu ar fi putut să ajungă. Adică plasarea de rachete, Războiul Stelelor, tot felul de mișcări de trupe, pe când americanii au mers pe principiul că vor escalada până când adversarul nu o să mai aibă ce să pună pe masă și în momentul acela ar trebui să vină la masa de discuții”, explică Cătălin Harnagea.

Această politică face referire la faptul că în timpul Războiului Rece, când exista un conflict între SUA și URSS, principala politică de ambele părți, dar cel mai des folosită de SUA, era escaladarea conflictului. Când China, spre exemplu, a început să atace în anii ‘50 insule ale Taiwanului, americanii au trimis în zonă portavioane cu tehnologie nucleară. Prin acest gest conflictul a fost escaladat până la pragul nuclear, dar a fost stopat din cauza riscurilor, iar negocierile au început să fie purtate de ambele părți.

Jocul escaladării conflictului

Cătălin Harnagea consideră că rușii aplică strategia controlului escaladării, deoarece ei nu fac gesturi exagerate în afara unor praguri cunoscute de Occident. Totodată, în procesul de escaladare a crizei, Cătălin Harnagea a observat că rușii au introdus și discursul politic drept instrument.

El se referă la mesajele pe care rușii le transmit în Europa și în Occident cu privire la restabilirea unui echilibru de putere în regiune. Aceste mesaje au fost transformate în manipulări atât la nivel internațional cât și local, mai ales în Donbas, unde recent a fost bombardată o grădiniță.

„Nimeni nu trece peste anumite praguri pe care ei le cunosc. Ca să avem un exemplu, în Siria la un moment dat rușii au amplasat niște baterii de rachete S300 și S400. A fost tot un moment de escaladare. Zona era puternic bombardată de americani, deoarece voiau să creeze o breșă prin care rebelii să ajungă în zonele controlate de armata lui Assad. În momentul când rușii și-au amplasat bateriile de rachete, americanii ca să nu mai escaladeze conflictul nu au mai folosit avioane, ci rachete de croazieră.

Pentagonul a zis așa: de ce să escaladăm și să intrăm într-un conflict? Rușii până la urmă puteau să doboare un avion american, după care lucrurile deveneau de necontrolat. Ca să nu ajungem în punctul acesta folosim rachete de croazieră trase din Mediterană. Sunt momente peste care fiecare știe că nu poate să treacă”, explică Cătălin Harnagea.

Ce vrea Rusia de la Occident?

Fostul director SIE este de părere că Rusia încearcă să pună pe picioare o „centură gri de siguranță” între NATO și propriul teritoriu. Așa se poate explica cum pe o linie de la Marea Baltică până la Marea Caspică există o mulțime de teritorii influențate de Rusia și păstrate drept conflicte înghețate. Același model este adus și în Ucraina.

„Nu este vorba despre Uniunea Europeană, nici despre NATO. Să nu mute echipamente militare mai spre est, cum s-a întâmplat cu polonezii și cu noi. Rușii vor să creeze această bandă de siguranță”, explică specialistul.

„În Donbas au creat un model ca în Georgia, două regiuni total instabile, Oseția și Abhazia. În Moldova este Transnistria. În Ucraina este Donbasul și Crimeea. Sunt zone pe care ei le pot controla și le pot convoca până la urmă dacă nu le convine ceva. Nivelul de escaladare este controlabil. Și în Donbas s-a acționat cu un prag. Acolo sunt 100.000 de oameni”, completează Cătălin Harnagea.