Ne aflăm într-un context de criză care se desfășoară în mai multe domenii, de la economie, la energie, politică sau geopolitică. Românii simt aceste probleme în primul rând în buzunarul lor: facturile la gaz și energie electrică s-au scumpit, alimentele s-au scumpit la rândul lor, iar inflația pare că urmează se crească în continuare. Totodată, suntem preocupați și de modul în care conflictul și negocierile evoluează între Occident și Rusia, subiectul principal fiind vecina noastră, Ucraina. Toate aceste probleme au fost abordate de analistul economic Ilie Șerbănescu, care a oferit o perspectivă inedită asupra modului în care crizele sunt interconectate.

„Inflația se resimte mai mult decât este în statistici”

„Situația este foarte gravă. Există o explicație foarte simplă a faptului că inflația se resimte pentru oameni mai mult decât e ea în statistici. Calcularea acestui indice de creștere a prețului este o medie. Acum depinde ce componență are coșul respectiv. Dacă bagi prețurile la energie care au crescut de două ori cu o pondere de 5% în coș, reiese inflație de 8%, cum îi iese Băncii Naționale. Un coș pentru oameni obișnuiți însă, unde costurile la energie reprezintă 30%, și acum cresc de 2 ori, atunci inflația nu mai iese 8%, ci 15% sau 30%, așa cum vi se pare și dumneavoastră”, explică economistul Ilie Șerbănescu.

El pune accent pe faptul că în pofida unei inflații de 8%, valoarea reală a impactului în veniturile românilor este mult mai mare. Dublarea unei facturi de la 300 de lei până la 600 de lei pentru un pensionar cu venituri de 2.000 lei reprezintă un moment de criză pentru supraviețuirea sa. Chiar dacă la nivel macro economia pare că funcționează, angajații din România simt din ce în ce mai mult criza economică.

Un factor important a ținut și de politica guvernelor de peste tot de pe glob care au printat bani în pandemie pentru a putea gestiona cheltuielile medicale. În cazul României, zecile de miliarde de euro împrumutate au fost decisive pentru evoluția negativă a puterii de cumpărare a populației. Chiar dacă inflația nu este același lucru cu deprecierea monedei naționale, românul de rând resimte același fenomen economic în buzunarul său, punctează economistul Ilie Șerbănescu.

În acest context ne punem întrebarea investițiilor care nu au fost realizate în ultimii 30 de ani acolo unde am avut nevoie. „În practică există doar creșterea prețurilor, care poate fi măsurată și se simte la buzunare”, explică economistul.

Ce rol a jucat statul în toată această criză?

Chiar dacă guvernul României alături de statul român se află printre cei mai mari câștigători de pe urma crizei energetice, deoarece la bugetul de stat ajung venituri mult mai ridicate, Ilie Șerbănescu este de părere că problema este gestionată de la un alt nivel. Chiar dacă statul român este acționarul majoritar al companiilor mari de energie, precum Nuclearelectrica, Hidroelectrica sau Romgaz, companiile respective nu gestionează banii câștigați așa cum ar fi fost normal, către investiții.

„Guvernul României nu are nicio implicare în chestiunea aceasta. Aceste companii nu au absolut niciun drept de decizie. Nu fac ce vor ele sau ce ar fi trebuit să facă o companie cu banii câștigați fără merit dintr-o gonflare a prețurilor. În mod normal, ei ar fi trebuit să convertească aceste venituri în investiții. Guvernul care este acționar prioritar sau preponderent e degeaba preponderent, deoarece nu face ceea ce ar reieși din ponderea pe care o are în acțiunile respective. Nu există nicio soluție pentru că așa-numita plafonare a prețurilor constă în luarea banilor de la companiile care și-au umflat conturile și sunt dați la cei care le exploatează de ani de zile. Toți sunt străini sau în proporție de 70-80%”, explică Ilie Șerbănescu.

Din perspectiva sa, politicile cu privire la prețul energiei sunt influențate de către distribuitori, mai ales după ce sistemul energetic românesc a fost desființat, iar companiile s-au despărțit dintr-un singur grup, cum funcționau la începutul anilor ’90. Totodată, Ilie Șerbănescu este la rândul său de acord cu faptul că de la 1 aprilie, data la care Virgil Popescu declara că prețurile la gaz și energie electrică o să scadă, efectul o să fie fix invers: „Plafonare ar fi fost dacă statul ar fi intervenit să plafoneze când prețurile erau jos, nu când au sărit în aer. Legiferezi o creștere și creezi după 1 aprilie o nouă explozie. Nu trebuie să ai premiul Nobel ca să înțelegi asta. Amețești oamenii cu asemenea lucruri. Sunt mai mult ticăloși decât proști”, conchide analistul.