"Amenințarea existențială la adresa euro a fost depășită", declara în 2013 fostul președinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, iar președintele francez François Hollande a mers mai departe declarând în cadrul unei vizite în Japonia:

"Trebuie să înțelegeți, este depăşită criza din Europa. Criza monedei euro este suportabilă pentru că piețele financiare nu sunt în panică. Uniunea monetară nu mai poate fi amenințată pe termen scurt, dar rămâne vulnerabilă.”

Sigur că situația de conflict de astăzi este diferită de cea din 2011 sau 2012. Irlanda și Portugalia sunt două dintre țările lovite de criză care au decis să renunţe la protecția fondului de ajutor din zona. Economia Spaniei se reinventeaza, scrie Die Welt.

Dar chiar înainte de alegerile eșuate din Grecia, în condiţiile în care era și este evident că populistulul Alexis Tsipras apăre câștigător în sondaje, a apărut o problemă fundamentală care rămâne nerezolvată: Cum poţi proceda pentru a face compatibilă o ţară aflată în criză permanent cu politică de membru într-o uniune monetară?

În cazul țărilor aflate în criză, s-au adoptat  programe de ajustare structurală. Doctrina a fost fără echivoc: țări, în special democratice, pot interveni pentru scurt timp în cazuri individuale sau în situații de urgență, dar se crează situaţii fără precedent în suveranitatea economică și fiscală a acestor state lovite de recesiune.

Cancelarul german s-a exprimat în privinţă acestui ajutor. "Politica de dezvoltare poate fi doar de succes în cele din urmă, în cazul în care procesul este controlat la nivel național", a declarat Angela Merkel în 2010 în fața Adunării Generale a ONU. Această perspectivă ar trebui să învingă toate problemele aparute în zona euro.

Situaţia nu este nici pe departe rezolvată, iar evoluţiile politice din Grecia arată faptul că nu există o corelare între factul economic şi politic, iar perspectiva venirii la putere a formaţiunii de extremă stânga Syriza şi deja anunţata renunţare a acesteia la ajutoarele financiare internaţionale este în totală contradicţie cu o echilibrare a politicilor fiscale la nivelul monedei euro.

Te-ar putea interesa și: