Eu ţi-am luat caşcavalul! Nu fi şoarece în labirintul altuia!
O poveste care te pune serios pe gânduri, făcându-te să priveşti dincolo de „labirintul“ în care nu e deloc exclus să trăieşti. O carte despre leadership, inovaţie şi perseverenţă, pe care merită s-o aduci în discuţie la seminare, cursuri de formare, sesiuni de training etc.
Ce-ai face dac-ai fi şoarece şi ai trăi într-un labirint, iar cineva ţi-ar tot lua caşcavalul şi l-ar muta din loc în loc? Pornind de la această întrebare, s-au scris două cărţi extraordinare. Elementele care stau la baza lor sunt analoge: personajele sunt câţiva şoareci ce trăiesc într‑un labirint şi umblă după caşcaval. Caşcavalul reprezintă ceea ce ne dorim, iar labirintul este locul în care căutăm ceea ce ne dorim.
Primul răspuns la întrebarea de mai sus a fost dat cu mai bine de 10 ani în urmă de Spencer Johnson în bestsellerul Cine mi-a luat caşcavalul?. Schimbarea este inevitabilă şi de necontrolat, postulează el, aşa că e inutil să te întrebi de ce lucrurile sunt aşa cum sunt. Mai bine pleci capul şi cauţi în continuare caşcavalul, până-l găseşti.
Un învingător însă, indiferent în ce domeniu lucrează, trebuie să aibă curaj să iasă din tipare, să fie capabil să-şi redefinească mediul şi să‑şi impună propriile reguli. Conştient de aceste lucruri, profesorul Deepak Malhotra de la Harvard Business School vine cu un răspuns radical diferit la întrebarea de mai sus.
Autorul construieşte o parabolă având în centru trei şoareci aparte şi aventuroşi, Max, Big şi Zed, ce refuză să accepte că realitatea este un dat şi că lucrurile trebuie luate ca atare. Văzându-şi liniştiţi de viaţă, celor trei li se intersectează drumurile, iar dialogul profund pe care-l poartă evidenţiază că, în loc să trăim alergând orbeşte după caşcaval, mai bine profităm de capacitatea noastră neîndoielnică de a evada din labirint sau de a-l reconfigura. În vreme ce Johnson pleacă de la premisa că existenţa labirintului e de netăgăduit, Deepak Malhotra împrumută perspectiva orientală, susţinând că labirintul e o iluzie, că există numai în mintea noastră. Aşadar, în loc să te gândeşti cum să te descurci într-un spaţiu care, în definitiv, nici măcar nu e real, mai bine te întrebi la ce bun să accepţi o asemenea îngrădire şi pleci, ulterior, în căutarea libertăţii, depăşind graniţele închipuite ale vieţii tale.
Cartea lui Malhotra ne reaminteşte că putem să ne conturăm realităţile şi circumstanţele aşa cum ne dorim, dar numai după ce renunţăm la ingrata idee că nu suntem decât simpli şoareci în labirintul altuia. Adică după ce învăţăm să discredităm labirintul, descoperind libertatea.
Din 17 noiembrie, la toate centrele de difuzare a presei, impreuna cu revista Capital
M-am angajat la site-ul capital.ro într-o perioadă în care online-ul aproape că nu exista, iar printul era, încă, la o așa de mare putere încât oamenii de la site erau percepuți, cumva, drept oaia neagră a redacției. Cineva ar putea spune că am fost un om cu viziune, care știa că epoca printului va apune. Ei bine, nu, n-am fost. Nu m-aș fi gândit niciodată că oamenii vor ajunge să citească știrile pe internet în felul în care le citesc astăzi: a apus până și epoca desktopului, iar știrile sunt consumate în proporție de 80% de pe telefon. Mediul ăsta care se numește online are o mare trăsătură: schimbarea, iar dacă tu, cel care lucrezi în mediul online, nu te adaptezi în permanență la schimbare, nu reziști. Altă cale nu e. Pentru mine, site-ul capital.ro reprezintă nu doar un loc de muncă, este însuși mediul în care m-am format ca om și în care am devenit persoana care este astăzi. Pentru mine, capital.ro este un mod de viață...
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





