O seara calduroasa de vara. E marti, 17.30, vremea la care unul dintre cele mai ermetice cluburi bucurestene, Jockey Club, isi deschide portile. Numai pentru membrii sai. „Fara cucoane, aici n-au ce cauta cucoanele!”, tipa Balaceanu-Stolnici cand ma vede, agitandu-si bastonul cu maner de aur. Ca in orice club de traditie britanica, aici nu vin decat barbati. In plus, „Bratianu a facut odata un taraboi ingrozitor cand in club a pus piciorul o femeie”. Protestele se opresc aici, de parca domnul Balaceanu s-ar fi simtit dator, din simpatie pentru Bratianu, sa le manifeste. Umblu nestingherita prin saloane. Incaperile clubului, deloc luxoase, asa cum te-ai astepta, sunt in numar de doua: sufrageria membrilor si sala invitatilor. Ba chiar au un aer cam ponosit. In ciuda acestui fapt, aici este o atmosfera unica, parca de conspiratie relaxata. Domnul Balaceanu ma conduce cu amabilitate la etaj, unde sedinta consiliului nu s-a incheiat. Se discuta despre cai si curse. Pe la sase, isi face aparitia si domnul Alexandru Paleologu, celalalt vicepresedinte al clubului. Presedinte este considerat ca fiind regele. Totusi, nu exista nici macar un portret al regelui. Intr-o camera cu mese verzi se joaca bridge. In fine, coboara si consiliul. Acum sunt, cu totul, cam treizeci de barbati, cu varste cuprinse intre 24 si… multi ani. Incep discutiile, tęte-a-tęte sau in grupuri mai mari.
Un gentlemens club
nu admite ladies
„Cati ani ai, domnisoara?”, se intereseaza domnul Paleologu. Zambeste. „Noi ne-am propus sa refacem Jockey Clubul de acum o suta de ani”, imi marturiseste, in fata unui pahar imaginar de brandy (totusi, clubul nu mai este ce a fost…).
Intemeiat in 1875 de catre elita societatii oamenii de stat si de cultura Cantacuzino, Ghica, Mavrocordat, Marghiloman – clubul reproducea modelul francez, care, la randul sau, il copia pe cel englez. Pana in 1948, cand a fost desfiintat de comunisti, Jockey Club a fost frecventat de cei de vita nobila. De altfel, calul este simbolul aristocratiei. „Pe timpul comunistilor, cand eram la inchisoare, ne dadeau sa mancam carne de cal, isi aminteste Alexandru Paleologu. Era foarte buna, dar imi era groaza ca se ucid caii. Calul era considerat de catre comunisti un animal inutil, idee tipica pentru oamenii lipsiti de imaginatie”.
Ceea ce ii reuneste pe membrii Jockey Club-ului este poate nu atat dragostea pentru cai, cat ideea de apartenenta la o elita. Din club fac parte copii ai fostilor membri de dinainte de 1948, precum si noi membri. Iata cum a fost admis in club Alexandru Vasilescu (viitor medic), in varsta de 24 de ani: „Trebuie sa te propuna cineva. Pe mine m-a propus un profesor de liceu. Am depus un curriculum vitae si am frecventat clubul o vreme, pentru a ma face cunoscut. Apoi, la sesiunea de votare, am fost admis. Aici am intalnit oameni foarte interesanti, am ce auzi”.
„Una dintre principalele activitati ale clubului era organizarea de curse de galop, care se tineau duminica, din octombrie pana in iulie, isi
aminteste domnul Paleologu. Carol I venea foarte des si participa intotdeauna la derby, la premiul regal. Dorinta noastra este sa facem un nou hipodrom. Sa ni se dea un teren echivalent cu cel care ne-a fost confiscat!”
Rotary Club functioneaza de sapte ani
Rotarian? Klingonian (din „Star Trek”)?. Rotarianul este o specie rara, totusi terestra.
Cam un milion de exemplare pe tot Pamantul. Cele mai puternice si mai influente. Poarta adesea o insigna minuscula si deasupra lor planeaza, in societate, o aura de apreciere si de mister. Cel mai special club, poate din intreaga lume, prezent si in Romania in perioada interbelica (1929 1940), revenit dupa 1992, este Rotary. Obiectivul sau principal este definit astfel: „De la noi, pentru ceilalti”. Putina lume stie, de exemplu, ca vaccinul impotriva poliomielitei, in Romania, este sustinut financiar de catre Rotary. Mircea Parvu, presedintele in exercitiu al Rotary Club Continental Bucuresti, descrie membrii sai ca pe niste persoane care se bucura de o credibilitate sociala si profesionala deosebita si, deseori, de o forta financiara considerabila: „Regula este ca fiecare profesie sa fie reprezentata de un singur membru. Dar exista situatii cand avem patru-cinci ingineri in acelasi club, dar de specializari diferite. De asemenea, membrii activi nu trebuie sa fie angajati politic”.
Ideea de a realiza cat mai multe lucruri in favoarea comunitatii, care i-a insufletit, la 1905, pe membrii fondatori din Statele Unite, „a prins” foarte bine in Europa. In 1911 se infiinteaza primul Rotary Club european, la Londra. Desfiintat in 1940, printr-un decret al generalului Antonescu, Rotary a reaparut in Romania, deoarece autoritatile romane au fost convinse de importanta si avantajele care decurg de aici. Ministerul de Externe si-a dat acordul pentru infiintarea clubului. Actualmente, in aproape toate orasele mari din Romania functioneaza un Rotary Club, iar in Bucuresti este pe cale de infiintare un al treilea. „Este foarte greu sa strangi oameni, ne-a dezvaluit Mircea Parvu. Ei trebuie verificati si este greu sa-i convingi sa isi deschida buzunarul. Cluburile din Romania nu au o capacitate financiara la fel de mare ca in alte parti, deoarece nici membrii lor nu sunt chiar atat de bogati”. Deocamdata, prin fundatia sa, Rotary a alocat bani pentru construirea de orfelinate, a facut donatii si a acordat burse de studiu.
De o mare importanta pentru Romania ar fi posibila vizita a presedintelui Rotary (functiile se
exercita pe durata unui singur an). „Acest eveniment ar avea aceeasi greutate cu vizita Papei sau a unui sef de stat important, apreciaza Mircea Parvu. Vizita nu ar avea nici o conotatie politica, ci ar insemna doar ca Romania este pe drumul cel bun, spre civilizatie”.
Cluburile de afaceri scot capul in lume
Nici macar in Romania interbelica nu au existat, din cate stim, cluburi de afaceri. Dupa ce au trecut de faza asocierii de tip sindical, intreprinzatorii autohtoni din Romania contemporana au inceput sa manifeste gustul de a se intalni pentru a se simti bine impreuna si de ce nu? pentru a incheia afaceri in aceste ocazii. Despre Colegiul de Excelenta in Afaceri s-a mai scris in revista noastra din noiembrie 1998. De atunci, numarul membrilor a crescut la 35. Ideea infiintarii colegiului a fost preluata de catre Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania CNIPMMR de la organizatiile similare din Marea Britanie, Belgia, Spania. „Tindem sa fim un club al oamenilor de afaceri, cu sediu permanent, cu intalniri zilnice, spune Marian Dumitrescu, prim-vicepresedintele CNIPMMR. Ne-am propus sa achizitionam un spatiu cu un aer antic. Suntem inca in faza de cautare”.
In ultima zi de vineri a fiecarei luni, membrii colegiului se intalnesc la Clubul Diplomatilor, pentru a lua pranzul impreuna si pentru a se intretine cu invitatii ambasadori, personalitati ale vietii economice. Chiar primul-ministru Radu Vasile si-a manifestat disponibilitatea de a veni, o data, la un astfel de pranz. Spre deosebire de genul de club la care oamenii vin sa se intalneasca si sa se simta bine, Colegiul de Excelenta in Afaceri are un caracter militant, membrii sai promovand, in mod organizat, interesele clasei careia apartin.
In Bucuresti exista, de asemenea, un club al intreprinzatorilor germani si unul al celor olandezi. Este in curs de infiintare Clubul Oamenilor de Afaceri Europeni.
Adina Dabija
