Principalele surse de cofeină includ cafeaua, ceaiul și unele băuturi răcoritoare. Anumite studii au arătat că aportul de cofeină este legat de pierderea în greutate și reducerea indicelui de masă corporală (IMC).

Aportul de cofeină poate reduce riscul afecțiunilor legate de creșterea în greutate sau de obezitate, cum ar fi diabetul de tip 2 sau bolile cardiovasculare. Dar care sunt cele mai populare tipuri de cafea cu cel mai mare conținut de cofeină?

Potrivit Tastingtable, diferența majoră dintre cafea și espresso constă în procesul de prăjire: boabele folosite la prepararea cafelei espresso se prăjesc la o temperatură și la o presiune mai mari, pentru perioade mai lungi.

Un espresso – 63 miligrame de cofeină, o ceașcă de cafea black – 92 miligrame

Rezultatul este o cafea cu o aciditate mai mică. Boabele sunt de obicei maro închis și au un aspect strălucitor, uleios la suprafață.

În schimb, boabele de cafea pentru cafeaua obișnuită sunt supuse prăjirii ușoare, cu o extracție minimă posibilă.

O ceașcă de espresso conține aproximativ 63 miligrame de cofeină, în timp ce o ceașcă de cafea black conține aproximativ 92 miligrame de cofeină.

Care sunt cei trei factori-cheie

Dacă nu știați, conținutul de cofeină al unei cești de cafea se reduce la trei factori: boabele de cafea, măcinarea și metoda de preparare aleasă. Cu alte cuvinte, cât de bine sunt prăjite boabele de cafea, cât de fin sau grosier este zațul, precum și raportul boabe de cafea-apă, pe lângă timpul de înmuiere.

Cel mai bine este să consumați cofeină cu moderație, fie că este vorba de cafea, fie de ceai. U.S. Food and Drug Administration (FDA) sfătuiește adulții sănătoși să-și limiteze aportul zilnic de cofeină la aproximativ 400 de miligrame. Alte recomandări reduc această cifră, cu jumătate, când vine vorba de femeile însărcinate.

Timpul de prăjire afectează puterea cofeinei

Timpul de prăjire afectează puterea cofeinei – cafeaua prăjită ușor oferă mai multă cofeină decât cea prăjită mai mult. Cu toate acestea, diferența este neglijabilă. Principala diferență vizibilă constă în gustul mai îndrăzneț al unei cești preparate cu boabe de cafea prăjite bine.

Un alt factor esențial este măcinarea: cu cât măcinarea este mai fină, cu atât cantitatea de cofeină este mai mare. Zațul fin creează o suprafață mai mare, care permite un contact mai mare cu apa în timpul preparării, pentru o cafea mai bogată în cofeină.

De ce contează și căldura

Având în vedere conținutul scăzut de apă și zațul fin al unui espresso sau al unei cafele turcești, este clar de ce ele se bucură de o popularitate atât de mare.

Un alt factor cheie în procesul de preparare este căldura. O ceașcă fierbinte de cafea va oferi, invariabil, o cantitate mai mare de cofeină, deoarece căldura este excelentă pentru extragerea cofeinei și a aromei din boabe.

Efectele cafelei

Efectele cafelei. Consumul zilnic de două-trei cești de cafea a fost asociat cu un risc de 10% până la 15% mai mic de a face boli de inimă, insuficiență cardiacă sau chiar de deces prematur, indică un nou studiu citat de CNN.

Pentru realizarea studiului, cercetătorii au urmărit peste 400.000 de persoane din Regatul Unit, timp de cel puțin un deceniu, și au descoperit că ”obiceiul de a bea cafea a avut fie un efect neutru, ceea ce înseamnă că nu dăunează, fie a fost asociat cu beneficii pentru sănătatea inimii”. Participanții care au băut două sau trei căni de cafea în fiecare zi au beneficiat cel mai mult, cu un risc de 10 până la 15% mai mic de a suferi de boli coronariene, insuficiență cardiacă, probleme de ritm cardiac sau deces prematur.

Conțin substanțe chimice vegetale sănătoase

În plus, cercetătorii subliniază că boabele de cafea conțin peste 100 de substanțe chimice vegetale sănătoase, care scad stresul oxidativ și inflamația, stimulând în același timp metabolismul astfel încât cafeaua de dimineață are și alte beneficii.

”Acești compuși ar putea ajuta la reducerea inflamației, pot inhiba absorbția de grăsime de către intestin, blochează receptorii implicați cu ritmuri anormale ale inimii și reduc stresul oxidativ, afirmă Peter M. Kistler, autorul principal al studiului.

Stresul oxidativ este un dezechilibru dintre radicalii liberi și antioxidanți din organism.