Corespondentul EFE de la Bucureşti transmite duminică un material în care scrie despre dezbaterea, considerată relevantă, cu privire la trecutul care ar fi fost mai bun, pe fondul premierei filmului ‘Sunt o babă comunistă’, o tragicomedie despre o mamă care duce dorul ‘geniului Carpaţilor’, aşa cum îi plăcea dictatorului să fie numit, informează Agerpres.

Regizorul Stere Gulea aminteşte cu acest film că, în sânul unei societăţi cufundate într-un capitalism feroce, există în continuare o parte a populaţiei care-şi aminteşte cu nostalgie de dictator, din cauza unei vieţi duse cu pensii infime, venituri scăzute şi şomaj. ‘Fără îndoială, protagonista evocă o nostalgie generală şi imprecisă, după o viaţă trecută’, constată criticul de film Iulia Blaga pentru EFE. ‘Atunci, oamenii aveau un loc de muncă sigur, o locuinţă socială şi mâncare – elementele de bază la care se referă personajul principal, interpretat de actriţa Luminiţa Gheorghiu, ca să arate care sunt diferenţele faţă de situaţia în care se trăieşte acum’, precizează ea.

În urmă cu doi ani, un sondaj al Institutului pentru cercetarea crimelor comunismului dezvăluia că 60% dintre români considera că economia mergea mai bine în comunism. În 2010, la 21 de ani de la execuţia lui Ceauşescu în timpul revoltei populare care a dus la schimbarea regimului, 47% considera că ar fi mai bine să revină acest regim dictatorial, subliniază agenţia spaniolă de presă. ‘Dacă Nicolae Ceauşescu ar fi fost în viaţă şi s-ar fi prezentat la alegerile prezidenţiale din România, ar fi avut multe şanse să învingă’, consideră Mihai Burcea, istoric, fost cercetător la acest Institut. El consideră că nostalgicii comunismului nu sunt doar un grup minoritar al foştilor nomenclaturişti şi că sărăcia este cea care îi face să ducă lipsa dictaturii. ‘Nostalgia lor vine din cauza locurilor de muncă sau locuinţelor pe care le puteau obţine cu uşurinţă sau cumpăra cu dobânzi mici, sau de la numărul mare de persoane care îşi putea permite vacanţe pe litoralul Mării Negre, mai mult decât acum’, mai spune expertul.

De fapt, sărăcia şi lipsa perspectivelor, apărute din cauza crizei, face ca perioada comunistă să fie idealizată chiar de tinerii care nu au trăit-o niciodată, mai atrage atenţia Burcea. ‘Acest sector al nostalgicilor aparţine grupurilor sociale care nu s-au bucurat de piaţa liberă şi sunt afectaţi de şomaj, sărăcie şi marginalizarea economică’, spune Ana Popa, o femeie de 63 de ani care şi-a trăit copilăria şi tinereţea în dictatură. ‘Nu sunt atât nostalgici după sistemul comunist ca atare, ci mai degrabă după o epocă în care populaţia era săracă, însă destul de egalizată, şi avea o anumită siguranţă a locului de muncă’, consideră ea. În acele vremuri, era mai uşor pentru copii să meargă la şcoală, în vreme ce azi închiderea şcolilor a făcut ca mulţi dintre cei din zonele rurale să fie nevoiţi să se deplaseze mulţi kilometri ca să ajungă la ore. Ana Popa îşi aduce de asemenea aminte şi părţile negative, aşa cum era lipsa de libertate. Ea însăşi a fost nevoită să se mute într-o mică localitate din Transilvania, în cadrul programului de stat privitor la plasarea personalului calificat la sate, precizează EFE.

Sursa: Agerpres

EXCLUSIV CAPITAL:

De mâine, găsiți la chioșcuri, în revista CAPITAL, o analiză referitoare la perioada comunistă: "Cât de bine se trăia în realitate pe vremea lui Ceaușescu"

"Într-o vreme când nu doar bătrânii, ci și tinerii își exprimă nostalgia pentru comunism, pe care îl văd drept alternativă la economia de piață, este important să ne amintim de unde am plecat".

De exemplu, "Statisticile ne ajută să demonstrăm nu doar că economia României comuniste era evident inferioară celei contemporane (PIB-ul, de pildă, era de 50 de miliarde de dolari, față de aproape 200 de miliarde azi), ci și că nici măcar mitul că toate erau mai ieftine și mai accesibile nu stă în picioare".


Începând de mâine, la toate chioșcurile de ziare, puteți găsi revista Capital.


Te-ar putea interesa și: