Conform clasamentului întocmit de FMI pe anul 2011 privind produsul intern brut (PIB) în funcţie de paritatea puterii de cumpărare (PPP), Malaezia ocupă locul 29 în lume, cu 447.597 milioane dolari (în timp ce România se află pe locul 47 din 183, cu 264.269 milioane dolari), iar PIB-ul PPP pe cap de locuitor este de 15.578 dolari, clasându-se pe locul 58 în lume (România se află pe 72, cu 12.358 dolari).

În timp ce multe ţări occidentale se află într-o stare de stagnare, Malaezia este o ţară în curs de dezvoltare la un ritm de invidiat. În medie, ţara are o creştere economică de 6-7%.

Important de menţionat este faptul că această ţară predominant musulmană a obţinut succes prin altceva decât exploatarea resurselor naturale. Deşi Malaezia este bogată în petrol, gaze naturale, minereuri de staniu şi metale rare, a pariat pe produsele high-tech, în special pe electronice. Un aspect important al economiei din Malaezia îl reprezintă dependenţa mare de comerţul exterior. Bunăstarea economică a ţării este, în mare măsură, legată de performanţa exporturilor sale pe pieţele internaţionale.

Ţările din "lumea a treia" şi, în special, cele monarhiste, sunt cunoscute pentru existenţa corupţiei şi s-ar părea că eşecul este garantat.  Cu toate acestea, banii care au venit din străinătate nu au ajuns în buzunarele oficialilor, remarcă Pravda, ci au fost investiţi în dezvoltarea industriilor care acum aduc profit ţării.

Pentru a face faţă cererilor unei economii aflate într-o rapidă expansiune, dar şi pentru a se asigura că infrastructura nu îi afectează competitivitatea pe pieţele mondiale, au fost făcute investiţii masive pentru dezvoltarea şi modernizarea acesteia. Drept urmare, în intervalul 1966-2005, Malaezia a alocat pentru investiţii, ca proporţie din PIB, între minim 1,9% şi maxim 9,4%.

Nivelul corupţiei a fost redus semnificativ de sistemul unic de stat malaiezian, unde chiar şi monarhul este ales, candidaţii fiind propuşi de sultani. Funcţia principală a guvernului este aplicată de către parlamentul ales în mod democratic şi de guvern. Unii analişti politici văd acest sistem ca pe cea mai bună dovadă că puterea înlocuibilă este cel mai eficient mijloc de combatere a corupţiei.

Sistemul atrage investitorii străini, care vin în Malaezia ştiind că activitatea lor este protejată de mecanismul stabilit de reglementările legale. O piaţă bancară foarte atractivă oferă economiei credibilitate şi stabilitate.

Influenţa politică a acestei ţări creşte în paralel cu economia. În prezent, dezvoltarea relaţiilor cu Malaezia devine un aspect din ce în ce mai important pentru jucătorii mari din politica mondială. Malaezia se luptă din răsputeri, dacă nu pentru conducerea lumii islamice, atunci, cel puţin pentru un loc superior în această ierarhie.
Denumirea "Tigrii asiatici" a fost atribuită Thailandei, Malaeziei, Indoneziei şi Filipine. La începutul anilor ’70 ele au fost numite "noi ţări exportatoare", iarcreşterea economică spectaculoasă înregistrată de ele a fost supranumită "miracolul asiatic".