Evan Williams: „Nu mai puteam accepta nişte proiecte care se limitau la a ţine nişte oameni ocupaţi pentru o anumită perioadă”

La începutul anilor 2000, Agenţia de Protecţie a Mediului din Scoţia (SEPA) a observat că existau prea multe proiecte nesustenabile. „Ne-am dat seama că proiectele demonstrative, singulare, nu erau eficiente”, spune Williams, care a lucrat mai bine de şapte ani în SEPA. Totuşi, lista de evaluare, care conţine un set de 12 indicatori, a fost construită în baza unor principii elementare în dezvoltarea durabilă. Mai mult, responsabilii de politici şi strategii, atât de la nivel central, cât şi local, au creat numeroare instrumente suport pentru potenţialii beneficiari, dar şi pentru implementatori.

Conform grilei de evaluare, principala componentă de care trebuie să ţină cont aplicanţii este evaluarea temeinică a impactului, pe mai multe paliere. Aplicanţii sunt încurajaţi să analizeze şi să argumenteze impactul pe care proiectul l-ar putea avea asupra mediului, infrastructurii sau vieţii sociale. Aşa se explică, de exemplu, prezenţa unui indicator care măsoară „plus valoarea adusă comunităţii”, nu numai în termeni de creştere economică, ci, mai ales în capacitatea unui proiect de a produce schimbare durabilă. Problema respectării normelor de mediu este şi ea cuprinsă în setul de indicatori, cu precădere în obligativitatea aplicanţilor de a prezenta ponderea şi eficienţa resurselor utilizate, precum şi efectele medii şi lungi asupra mediului înconjurător. Asta pentru că, spune Williams, „chiar şi un proiect care vizează reintegrarea pe piaţa muncii are efecte asupra mediului”.

Rezistenţă la schimbare

Evan Williams îşi aminteşte că, la început, nu toţi beneficiarii au răspuns pozitiv la intenţiile autorităţilor naţionale de a introduce obligativitatea abordării temei orizontale dezvoltare durabilă în proiectele finanţate din FSE sau FEDR. Confruntate cu această situaţie, autorităţile responsabile au recurs chiar şi la intimidare. „Când le spuneam aplicanţilor că nu vor primi nicio finanţare din FSE (n.n. dacă nu includeau componenta dezvoltare durabilă), îşi schimbau brusc atitudinea faţă de dezvoltarea durabilă”, povesteşte amuzat Williams.
Cu toate acestea, măsurile de condiţionare au fost sincronizate cu măsuri proactive de popularizare a temei dezvoltare durabilă. Iar aici, guvernele britanic şi scoţian au avut un cuvânt greu de spus. Astfel, principiile dezvoltării durabile se regăsesc astăzi în toate politicile şi strategiile naţionale. Aşa se explică de ce, la ora actuală, Marea Britanie şi Scoţia elaborează şi implementează exclusiv strategii de creştere economică durabilă.

Evan Williams: „FSE nu ar trebui să finanţeze proiecte care nu sunt sustenabile şi nimeni nu ar trebui să propună proiecte pe care le ştiu a fi nesustenabile!”

Evan Williams s-a declarat surprins că, în România, 9% (122) din numărul total de aplicanţi din cadrul POSDRU nu au abordat tema dezvoltării durabile în proiectele depuse. „În loc să fiu optimist că 91% dintre aplicanţi au optat pentru tema orizontală dezvoltare durabilă, sunt îngrijorat că aproape 10% dintre ei le consideră nesustenabile”, a subliniat acesta.

Critica formulată de Evan Williams faţă de situaţia din România pare susţinută de experienţa statului scoţian în gestionarea oportunităţilor generate de fondurile structurale comunitare. Experienţa unui stat puternic, conştient de provocările actuale şi care şi-a asumat riscuri. În locul unei creşteri economice rapide, scoţienii au mizat pe dezvoltare durabilă. Chiar dacă, până acum, obiectivul dezvoltare durabilă nu a fost atins în totalitate, avem exemple clare că în Scoţia se derulează programe şi proiecte mai puţin nesustenabile.
CARIERĂ

Evan Williams are o experienţă de peste 20 de ani în managementul mediului. În prezent este preşedintele Forumului Scoţian pentru Dezvoltare Durabilă şi este implicat în mai multe proiecte de consultanţă pentru mediul privat şi pentru autorităţile publice din Marea Britanie. Evan Williams este foarte activ şi în promovarea The Climate Project (patronat de fostul candidat la preşedinţia SUA, Al Gore), un program global de formare a liderilor de opinie în probleme de mediu.

Nota:
Interviul care stă la baza acestui material a fost realizat în cadrul conferinţei “Dezvoltare durabilă şi resurse umane”, organizată la Braşov (15 octombrie 2010) în cadrul proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabilă”. Proiectul a generat prima comunitate de practică pentru dezvoltare durabilă din România, ale cărei activităţi pot fi urmărite pe site-ul http://www.comunitatedurabila.ro.

„Parteneriat pentru dezvoltare durabilă” este un proiect co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.