Durere și tristețe după ce a murit unul din cei mai mari români. Nicușor Dan, mesaj de adio: Un om bun și profesor iubit

Președintele României, Nicușor Dan, a transmis un mesaj de regret și recunoștință după moartea marelui artist și profesor Dorel Zaica, cunoscut pentru cercetarea sa originală asupra creativității copiilor. Într-o postare pe rețelele sociale, șeful statului a rememorat câteva dintre cele mai profunde și inocente răspunsuri oferite de elevii maestrului, considerându-l un om bun, un dascăl dedicat și un pictor care a lăsat o amprentă unică asupra educației artistice românești.

Nicușor Dan, mesaj de adio după trecerea în neființă a lui Dorel Zaica

Președintele României, Nicușor Dan, a transmis condoleanțe în urmă trecerii în neființă a marelui artist și profesor român Dorel Zaica, pe care șeful statului l-a descris drept „un mare cercetător al creativității copiilor” și „un om bun”.

În mesajul său, președintele a evocat personalitatea complexă a lui Zaica, care a inspirat generații întregi de elevi ai Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București.

Pentru a ilustra contribuția acestuia, Nicușor Dan a selectat mai multe citate din dialogurile maestrului cu elevii săi, considerate expresii ale gândirii pure și nealterate a copilăriei. El a amintit răspunsurile pline de poezie și profunzime ale copiilor la întrebări despre suflet, vis, stat și iubire, subliniind că acestea reflectă spiritul explorator al profesorului.

Nicușor Dan a încheiat mesajul exprimându-și recunoștința față de contribuția lui Dorel Zaica la cultura românească, adăugând „A fost un om bun. Dumnezeu să-l ierte!

„ „La ușa inimii cuiva, trebuie să ne rugăm, să năvălim sau să ciocănim?”

„La ușa inimii cuiva, trebuie să ne mișcăm și să dorim cu încetinitorul.” (13 ani)

„Ce este statul?”

„La țărani castraveții și roșiile sunt mai bune. La stat sunt mai rele, că statul mai stă, mai se culcă, mai vine câteodată, și după aia iar stă.” (8 ani)

„Ce limbă se folosește în Iad și în Rai?”

„În Rai și în Iad nu se vorbește nicio limbă, deoarece tot ce a fost de spus s-a spus înainte să ajungem acolo.” (13 ani)

„Ce este sufletul?”

„Sufletul e când îți pune mama prăjituri pe o farfurie și îi lași prăjituri și lu’ ăla mic.” (8 ani)

„De ce visăm noi?”

„Visele sunt ca atunci când îți moare tataia, să îl mai vezi.” (7 ani)

Aflu că ne-a părăsit Dorel Zaica. Pictor și grafician. Profesor iubit de multe generații de elevi ai Liceului Tonitza. Dar mai ales — pentru mine — un mare cercetător al creativității copiilor (am selectat mai sus câteva citate fascinante din dialogurile lui cu copiii). A fost un om bun. Dumnezeu să-l ierte!”, a scris Nicușor Dan pe pagina sa de socializare.

Despre Dorel Zaica

Cu o profundă tristețe, România și-a luat rămas-bun, în urmă cu o săptămână, de la unul dintre cei mai importanți artiști și pedagogi ai săi, Dorel Zaica, care s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani. Om al vocației și al devotamentului, acesta și-a dedicat întreaga existență artei plastice și educației, lăsând o moștenire de neșters în pictură, grafică și formarea generațiilor tinere de artiști.

Născut în 1939, la București, Dorel Zaica a fost un artist vizual, scriitor și fondator al unui sistem pedagogic original, cunoscut sub denumirea de „Metoda Zaica”. Absolvent al Liceului de Arte Plastice și al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – actuala Universitate Națională de Arte din București –, el și-a început cariera artistică în anii ’60, debutând în 1965 într-o expoziție colectivă alături de Horia Bernea, Paul Neagu și Virgil Ghinea.

De-a lungul anilor, a participat la numeroase expoziții din țară și din străinătate, fiind apreciat pentru profunzimea și expresivitatea creațiilor sale. Pictura lui Zaica depășea simpla reprezentare vizuală, devenind o reflecție filosofică asupra condiției umane și a destinului colectiv. Criticul de artă Dan Grigorescu aprecia că lucrările sale reprezentau o meditație gravă asupra realității, exprimată prin simboluri și trăiri autentice.

Pe lângă contribuția artistică, Dorel Zaica a fost un pedagog remarcabil, dedicat descoperirii și cultivării talentului tinerilor. Între 1965 și 1978, a fost profesor de desen la Școala Generală nr. 84 din București, iar din 1978 până în 2000 a predat la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, unde a fost și director în perioada 1990–1992. În paralel, a coordonat Studioul de pictură al Muzeului Colecțiilor între 1978 și 1986, devenind un veritabil mentor pentru viitoarele nume ale artei românești.

Prin abordarea sa pedagogică inovatoare, Dorel Zaica a știut să trezească în elevi bucuria creației și curajul de a gândi liber. Nu s-a limitat la predarea tehnicii, ci a încurajat exprimarea personală și spontaneitatea artistică. Scriitorul Andrei Pleșu afirma că Dorel Zaica reprezenta de mult timp una dintre cele mai originale și influente figuri ale pedagogiei artistice din România, un dascăl care a modelat caractere și destine prin puterea artei și a înțelegerii umane.

Citește aici mai multe detalii.