Contribuabilul american ajunge să plătească miliarde pentru a ţine în viaţă un segment vital al pieţelor financiare.

Duminica trecută, guvernul federal american a pus la cale cea mai mare naţionalizare a tuturor timpurilor. Episodul în sine este, între altele, o pildă despre efectul intenţiilor bune care scapă de sub control. Sunt însă puţine şanse ca această pildă să fie ascultată.

Motivul pentru care Washingtonul a decis să injecteze 200 de miliarde de dolari în Freddie Mac şi Fannie Mae este simplu. Cele două organizaţii răspund, direct sau indirect, pentru împrumuturi ipotecare în valoare de peste cinci mii de miliarde de dolari. Se pare însă că rezervele lor de capital nu acoperă o suficientă proporţie a acestor obligaţii. Acest lucru poate duce, în cele din urmă, la nimic mai puţin decåt paralizarea pieţei imobiliare americane. Ministrul de finanţe american, ca fost şef al Goldman Sachs, ştie prea bine consecinţele unui astfel de şoc: echivalentul cåtorva bombe atomice. Astfel, contribuabilul american ajunge să plătească miliarde pentru a ţine în viaţă un segment vital al pieţelor financiare.

Mecanismul prin care întreaga piaţă imobiliară americană a ajuns să depindă de două companii este simplu: Fannie şi Freddie, cum li se spune, au fost create cu misiunea nobilă de a le facilita cåt mai multor americani accesul la credite cu costuri rezonabile, cu care să-şi poată cumpăra case. Avånd în vedere acest scop, ambele agenţii cumpără de la bănci întregi portofolii de credite, furnizånd lichiditate sectorului bancar. Deşi au structura unor companii private, ambele beneficiază de garanţii de sprijin din partea guvernului american.

Pånă aici, nimic rău, dar ambele companii şi-au relaxat, în repetate rånduri, normele de bonitate ce trebuiau satisfăcute de împrumuturile pe care le puteau prelua. Portofoliile celor două entităţi au ajuns astfel să prezinte un grad crescånd de risc, cu mult peste normele avute în vedere la crearea celor două companii.

De la companii care preluau numai credite de primă månă, cu un risc de neplată neglijabil, Fannie şi Freddie au ajuns să aibă în „cărţi“ tot mai multe credite foarte riscante. Criza din piaţa creditelor imobiliare, începută acum un an, a făcut ca amåndouă să „troneze“ peste mormane de adevărate gunoaie financiare care se împuţeau pe zi ce trecea. Toată această stare de fapt s-a agravat într-atåt încåt trezoreria americană (ministerul lor de finanţe) a decis să intervină cu o naţionalizare de facto, manevră al cărei cost final nimeni nu-l ştie.

Merită acum menţionat faptul că nimeni altcineva decåt congresul american a binecuvåntat multiplele relaxări ale condiţiilor iniţiale ce trebuiau satisfăcute de împrumuturile care puteau ajunge în posesia celor două companii. Legislativul american a urmărit, vezi Doamne, acelaşi nobil obiectiv de a-i ajuta pe cåt mai mulţi americani să aibă case. Capitalul politic obţinut astfel, ignorånd avertismentele multor experţi, era un beneficiu în plus.

Întregul episod reflectă cåt de sus a ajuns lipsa de responsabilitate din sectorul financiar, precum şi starea deosebit de precară a pieţelor internaţionale de capital. Consecinţele acţiunilor luate duminică la Washington vor fi resimţite de tot restul lumii, chiar dacă nu le ştim încă.