Dacă diferenţele dintre România şi Bulgaria (notate într-un alt material) nu sunt foarte vizibile, din pricina asemănărilor multiple dintre cele două ţări, diferenţele dintre România şi Ungaria sunt mari. Cele două ţări au început diferit de la startul comun din 1990. Ba chiar mai mult, în ultimul deceniu al perioadei comuniste, diferenţele de nivel de trai şi de mentalitate se puteau observa cu ochiul liber, nemaifiind nevoie de studii în această direcţie.

La o scurtă privire în istoria recentă, se poate constata că Ungaria a fost constant mai la Vest decât România. La propriu este evident, dar şi la figurat. A intrat în spaţiul Schengen, în timp ce România stă pe lista de aşteptare. A fost admisă în UE în 2004, în timp ce România a intrat abia în 2007. Ungaria se numără printre fondatoarele CEFTA (1992), organism în care România a fost admisă 5 ani mai târziu.

Diferenţe apar şi în istorie politică a ultimilor 20 de ani. La alegerile din 1990, Partidul Socialist Maghiar a obţinut 8,55% din voturi, învâţând democraţia de pe băncile opoziţiei. A venit la putere în 1994, când a obţinut un scor pe care nu l-a mai putut depăşi până azi: 54,1%.

În România, la primele alegeri din 1990, Frontul Salvării Naţionale, formaţiunea care este strămoşul principalului partid socialist de azi, PSD, a obţinut scorul record de 66,3% la Camera Deputaţilor şi 67% la Senat. Stânga s-a conservat la putere până în 1996, FDSN (un strămoş al PSD mai apropiat în timp) obţinând în 1992 scorul de 27,7% la Cameră şi 28,3% la Senat.

Calendarul politic se impune menţionat aici deoarece perioada reformelor structurale, a privatizărilor masive, soldate cu costuri sociale imense (şomaj, inflaţie galopantă, prăbuşirea nivelului de trai) au avut loc în Ungaria între 1990-1994, în timp ce în România perioada similară a fost între 1996-2000. Astfel, creşterea economiei maghiare reformate a început din 1992 cu o medie undeva între 4-5% anual. Creşterea economiei româneşti după perioade de reforme structurale a început de la finele anului 2000.

La nivelul demonstraţiei anterioare, România este cu 8 ani în urma Ungariei la economie, cu 3 ani la a înţelege funcţionarea Uniunii Europene şi cu probabil 5-10 ani în urmă dacă este să ne luăm după faptul că nici în 2010 nu vom deveni membri ai spaţiului Schengen.

În 2014 vom trăi ca ungurii în 2007!

Din 1980 până în 1987, cele două ţări s-au situat într-un oarecare echilibru. PIB/cap de locuitor a fluctuat în acest interval de timp între 2.000-2.500 dolari. Anul 1987 a fost ultimul în care s-a mai păstrat acest echilibru la nivel macroeconomic. De atunci, Ungaria a trecut în faţă şi nu a mai pierdut această poziţie. În 1990, de exemplu, PIB/cap de locuitor din Ungaria era la un nivel dublu decât în România.

Pentru 2008, statisticile FMI indică pentru Ungaria un PIB/cap de locuitor de 15.542 dolari, în timp ce în dreptul României apare suma de 9.292 dolari. Estimările Fondului indică scăderi pentru ambele ţări, Ungaria ducându-se spre 12.531 dolari, iar România spre 7.774 dolari.

Prognozele pentru următorii ani arată că în 2012, ambele ţări vor ajunge la nivelul din 2008. În schimb, nici până în 2014 (anul terminus al previziunilor FMI), România nu numai că nu va reuşi să depăşească Ungaria, dar nu va reuşi să depăşească nici măcar nivelul ţării vecine din 2007. Aşadar, dacă toate merg după cum aproximează FMI, românii din 2014 vor avea un nivel de trai relativ identic cu cel al ungurilor din finalul lui 2006 şi începutul lui 2007.

Ungurii câştigă mai mult…

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică de la Bucureşti, salariul mediu net din România este de 1.402 lei (adică 334 euro). Conform datelor furnizate de instituţia similară de la Budapesta, salariul mediu net din Ungaria este de 122.916 forinţi, adică 424 euro.

Diferenţa se poate observa cu ochiul liber, iar cei 90 de euro în plus la salariul din ţara vecină nu sunt o sumă tocmai de neluat în calcul pentru un român mediu.

… şi cheltuie cu cap

Preţurile din Ungaria sunt uşor mai mari decât cele de la noi, dar fără să se simtă diferenţe fundamentale. La produsele de bază, pentru sortimentele cele mai ieftine din piaţă pot exista în rafturile magazinelor din zonele sărace ale Ungariei preţuri mai mici decât cele din zonele de lux ale României. Aşadar, principiul că o medie salarială mai mare atrage după sine preţuri mai mari este inaplicabil pe întreg teritoriul ţării vecine.

De altfel, faptul că mâncarea este mai accesibilă se vede chiar din coşul de cheltuieli. În timp ce românii dau 40% din venituri pe mâncare, ungurii au acest procent aproape la jumătate: 24,1%. Chiar şi la această cotă, rămâne şi pentru vecinii din vest cel mai ridicat procent dintre cheltuielile curente.

La capitolul viciilor, românii îşi înceacă amarul în băuturi alcoolice sau toacă timpul cu ţigarete şi alte produse din tutun pe care cheltuie în medie 6,9% dintre venituri. Ungurii sunt mai ponderaţi, doar 5% dintre banii lor se duc pe astfel de produse.

Aşa cum s-a constatat şi în comparaţia cu Bulgaria, ideea românilor de a-şi etala o bogăţie pe care nu o au prin haine rămâne în picioare şi când ne uităm spre vest. Românul mediu cheltuie 7,4% din venituri pe haine, în timp ce ungurul mediu nu consideră hainele drept investiţii şi alocă doar 4,1%. Ca şi în cazul mâncării, indicatorul este aproximativ la jumătate.

Costul vieţii este mai mic peste graniţă. Ungurul de rând achită 4,4% dintre venituri pe utilităţi. În România, însă, procentul este de patru ori mai mare: 16,4%. Astfel, banii necesari timpului liber sau culturalizării se duc pe servicii de bază.

O diferenţa la fel de mare, dar în sens invers, este şi în cazul mobilierului şi a întreţinerii casei. În timp ce la noi ramura comerţului cu mobilă este într-o veşnică copilărie, în Ungaria piaţa este matură. Ei cheltuie 20,7% pe astfel de produse, în timp ce românii sunt mai conservatori cu mobila şi alte bunuri ce ţin strict de casă: 4,7%. 

Alte tipuri de diferenţe

Dincolo de nivelul de trai, ceea ce contează în egală măsură, dar nu se poate calcula statistic, este ştiinţa de a trăi bine. Cu venituri mai mari şi preţuri accesibile, acest lucru se poate face lejer. Dar este nevoie de ceva la care vecinii din Ungaria ne-au depăşit cu mult: mentalitatea.

Principiul de a cheltui în România este mai mult ambivalent. Sunt căutate produsele ieftine când vine vorba de consum şi produsele scumpe când vine vorba de a-ţi face imaginea. În Ungaria, mentalitatea este alta, dovadă stă modalitatea de consum. Ungurii au învăţat faptul că nivelul de trai ridicat nu stă în haine de brand din colecţia de sezon luate pe credit, ci în utilitatea produselor cumpărate, combinată cu accesibilitatea acestora.

DETALII

Citeşte şi:

„DOSAR CAPITAL.RO: Cine trăieşte mai bine: românul sau bulgarul?”

„DOSAR CAPITAL.RO: În comparaţie cu România, cât de rău se trăieşte în Moldova?”