Donald Trump și-a schimbat complet atitudinea față de Putin
Relația Donald Trump – Vladimir Putin a fost marcată ani la rând de declarații prietenoase și de o retorică ce sugera o apropiere strategică. Încă din 2016, Trump l-a lăudat pe liderul de la Kremlin, iar în 2022 l-a numit „geniu” pentru manevrele sale militare din preajma invaziei Ucrainei.
Însă, în mod surprinzător, în ultimele săptămâni, președintele SUA a adoptat un ton dur și ultimativ. Trump a transmis că, dacă Rusia nu acceptă un acord de încetare a focului în 50 de zile, vor urma sancțiuni economice majore.
Această schimbare de discurs arată o nouă direcție a politicii externe americane, în care Donald Trump încearcă să împace presiunile din Congres, propriul electorat și contextul internațional extrem de complicat.
Obiectivele Rusiei în Ucraina: război de uzură și demilitarizare
Analistul Ștefan Popescu explică faptul că Rusia nu urmărește o victorie rapidă, ci un război de uzură, în care să demoralizeze populația ucraineană și să distrugă infrastructura militară și civilă. Scopul strategic este demilitarizarea completă a Ucrainei și consolidarea teritoriilor deja anexate. În viziunea Moscovei, doar pe câmpul de luptă se poate obține o capitulare reală a Kievului.
Popescu subliniază și neîncrederea profundă a rușilor în Occident, în special în europeni. Aceștia consideră că, în perioada post-conflict, Occidentul va transforma Ucraina într-un avanpost NATO și într-un simbol al rezistenței anti-ruse.
„În analiza noastră, trebuie să plecăm de la constatarea situației de pe front și anume că rușii progresează lent, având drept obiectiv secundar ocuparea de noi teritorii. Scopul lor este demilitarizarea Ucrainei, prin distrugerea capacităților care permit rezistența acesteia și mă refer ai la militari, echipamente, infrastructuri strategice și obiective civile, cu scopul de a săpa moralul populației. Ca obiectiv secundar, rușii caută să atingă și limitele administrative ale oblasturilor deja anexate. În concluzie, timpul, războiul pe termen lung este obiectivul Federației Ruse.
Al doilea element în analiza noastră este neîncrederea rușilor în occidentali și îndeosebi în europeni care, prin semnalele date, vor căuta în perioada post-război – va exista și aceasta – să întărească sub toate aspectele statul ucrainean, să îl transforme într-o redută, dar și într-un avanpost. Prin urmare, conducerea politică și militara rusă consideră că, pentru a preîntâmpina acest lucru trebuie să obțină capitularea Ucrainei pe câmpul de luptă.
Acestea sunt motivele pentru care Federația Rusă nu s-a angajat serios în procesul de negociere cu Statele Unite ale Americii, constatând și incapacitatea Washingtonului de a-i alinia și pe europeni și pe ucraineni, astfel încât aceștia să accepte cedarea integrală a celor patru oblasturi anexate, lipsa garanțiilor de securitate, încetarea asistenței militare occidentale pentru Kiev”, a precizat analistul.
Schimbarea paradigmei: din logică politică în logică comercială
Sprijinul occidental pentru Ucraina trece, potrivit analistului, de la o abordare politică la una economică. Livrările de armament au intrat într-un registru comercial, costurile fiind suportate tot mai mult de aliații europeni, în special Germania. SUA, în schimb, caută să își reducă implicarea directă, păstrând doar aparența unui angajament diplomatic și militar.
În această nouă schemă, europenii devin actorii principali ai susținerii Ucrainei, în timp ce Washingtonul semnalează o dezangajare lentă, concentrându-se pe alte regiuni strategice precum China, Orientul Mijlociu și zona arctică.
De ce nu mai este Trump „de partea nimănui”?
Într-o declarație recentă, Donald Trump a afirmat că „nu este de partea nimănui”, ci „de partea umanității”. Acest mesaj ambiguu reflectă o tentativă de echilibrare între curentul republican pro-izolaționist și presiunile politice pentru a menține un sprijin minim pentru Ucraina. Pe de altă parte, Trump încearcă să-și păstreze imaginea de pacificator, care ar putea aduce un final rapid al conflictului – o promisiune neonorată din primul său mandat.
Totuși, în ciuda retoricii, SUA au autorizat recent o livrare importantă de arme defensive către Ucraina, prin intermediul NATO, în cooperare cu Germania. Sistemele antiaeriene Patriot vor fi livrate în lunile următoare, achiziționate pe cheltuiala Berlinului.
Rusia nu răspunde la ultimatumuri
Ștefan Popescu este sceptic că ultimatumul de 50 de zile dat de Donald Trump va avea vreun efect asupra Kremlinului. Federația Rusă nu consideră negocierile o soluție realistă și preferă să își urmărească obiectivele strategice exclusiv prin forță militară.
Moscova percepe acordurile occidentale cu Kievul ca pe o amenințare directă la adresa propriei securități.
„Donald Trump are însă toate motivele să fie nemulțumit, întrucât acesta nu dorea ca ultimul său mandat la Casa Albă, mandatul cu care își propune să marcheze Istoria, să fie grevat de războiul din Ucraina, un război despre care nu ezită să spună că este moștenit de la administrația Biden.
Ultimatumul de 50 zile dat de Donald Trump nu va avea niciun efect asupra Moscovei și cred că cel mai bine este să așteptăm ca acesta să ajungă la termen, pentru a vedea, într-adevăr, dacă vor fi adoptate sancțiuni și dacă da, natura acestora și eficacitatea. Dar cele 50 de zile acordate Moscovei pentru a pune capat operațiunilor militare trădează o dată în plus dorința administrației Trump de a nu a mai avea pe agenda dosarul ucrainean.
Această dezangajare politică și diplomatică a Washingtonului a lăsat un teren liber și este motivul pentru care președintele francez Emmanuel Macron a avut convorbirea telefonică cu omologul său rus, Vladimir Putin. În acest moment, europenii sunt cei care sunt angajați politic într-un raport de forță cu Moscova”, a conchis Ștefan Popescu în interviul acordat Gândul.
