Un început modest, o carieră colosală pentru Alan Bergman
Alan Bergman s-a născut în 1925 în Brooklyn, New York, în același spital în care s-a născut și viitoarea sa soție. Întâlnirea lor a avut loc însă abia în 1956, la Los Angeles, prin intermediul compozitorului Lew Spence.
Prima lor colaborare muzicală s-a născut chiar în ziua în care s-au cunoscut. Deși rezultatul nu a fost memorabil, a marcat începutul unei colaborări continue.
„A fost un cântec groaznic, dar ne-a plăcut procesul”, spunea Bergman în 2011 despre prima lor colaborare. „Și din acea zi, am scris împreună”, a adăugat el, potrivit Reuters.
Ulterior, Alan avea să mărturisească într-un interviu că, deși cântecul inițial nu a fost reușit, procesul în sine i-a încântat și de atunci au continuat să scrie împreună.
Până la finalul carierei, Alan Bergman și Marilyn Bergman au câștigat trei premii Oscar, patru premii Emmy și două Grammy. În 1980, au fost incluși în Songwriters Hall of Fame.
Versurile lor au fost puse pe muzica unor titani precum Michel Legrand, Marvin Hamlisch, John Williams sau Quincy Jones. Iar artiști precum Frank Sinatra, Barbra Streisand și Sting au interpretat creațiile lor.
Succesul din spatele marilor ecrane și scene
Primul mare succes comercial al celor doi a venit cu piesa „Yellow Bird”. Totuși, marea consacrare a sosit în 1960, când Frank Sinatra a inclus una dintre piesele lor pe albumul „Nice ‘n’ Easy”. Acest moment a dus la o prietenie durabilă între ei și legendarul crooner.
În 1967, au colaborat cu Quincy Jones pentru piesa „In the Heat of the Night”. Apoi, în anul următor, au câștigat primul Oscar pentru piesa „The Windmills of Your Mind”, în colaborare cu Michel Legrand. Al doilea premiu al Academiei a venit în 1974 pentru „The Way We Were”, scrisă împreună cu Marvin Hamlisch. Aceasta a adus și un Grammy în 1975 pentru „Cântecul anului”.
În 1983, au intrat din nou în istorie, devenind primii textieri cu trei nominalizări la Oscar în același an. În 1985, au câștigat cel de-al treilea Oscar pentru coloana sonoră a filmului „Yentl”, cu Barbra Streisand în rol principal. Artista a devenit o colaboratoare constantă și apropiată. Ea a înregistrat peste 50 de piese semnate de cuplul Bergman și a lansat albumul „What Matters Most” în semn de omagiu.
O iubire scrisă pe note muzicale
Pasiunea pentru muzică a lui Alan Bergman a început devreme. A scris primul cântec la vârsta de 13 ani și nu a renunțat nici în anii ’90, continuând să compună după moartea soției sale în 2022. Una dintre ultimele sale creații a fost „Wherever I May Go (for Marilyn)”, o piesă dedicată memoriei ei.
Compozitorul Roger Kellaway a descris piesa ca fiind profund personală și o expresie a devotamentului față de soție și artă.
„Este un cântec atât de profund personal”, a spus compozitorul Roger Kellaway pentru newsletterul San Francisco Classical Voice în 2022. „Ai putea să-l privești ca o dovadă a cât de devotat este Alan relației și cât de devotat este compunerii de cântece.”
Pe parcursul colaborării lor, cei doi obișnuiau să compare procesul de creație cu un joc de baseball: își „aruncau” idei de la unul la celălalt, perfecționând fiecare vers.
În interviuri, Alan Bergman a explicat că preferau să primească mai întâi muzica, iar apoi să caute cuvintele potrivite. Credeau că versurile se află deja „la vârful notelor muzicale” și că datoria lor era să le descopere.
„Credem că vorbele se află la vârful acelor note, iar treaba noastră este să le găsim”, a spus el postului de radio NPR în 2011. „Aceasta este aventura.”
Alan și Marilyn s-au căsătorit în 1958 și au avut o fiică. Viața lor a fost o simfonie de iubire, colaborare și performanță artistică. Alan a descris cândva faptul că scrisul împreună cu soția lui era cea mai frumoasă formă de viață și creație pe care și-o putea imagina.
