Sportul românesc, în doliu! A murit o adevărată legendă. Și-a lăsat amprenta în istorie

Regretatul sportiv s-a născut la Bucureşti, în ziua de 21 mai 1933. Mai apoi, acesta şi-a început cariera de jucător la Metalul Bucureşti, pe postul de centru, în anul 1947, sub bagheta antrenorului Toma Moldoveanu, întru-un joc din categoria Promoţie, contra echipei Petrolul.

S-a făcut remarcat încă din această partidă, înscriind două eseuri. La seniori a jucat pentru Gloria Bucureşti, avându-i colegi pe Mihai Naca, Paul Soare, Mircea Vătui, Mihai Gavrici, Dorel Dumitrescu, potrivit informațiilor transmise de Federaţia Română de Rugby.

A rămas aproape de rugby și după încheierea carierei de jucător

După încheierea carierei de jucător, Constantin Udrea a rămas aproape de rugby, însă ca arbitru, activitate pe care a desfăşurat-o între 1967 şi 1988. A oficiat aproape 500 de meciuri în campionatul intern, precum şi 18 partide internaţionale (1975 -1988) alături de Theodor Witting, Gabriel Eftimescu, Ioan Vasilica, Puiu Huştiu.

A deţinut mai multe funcţii oficiale, precum secretar general adjunct al Federaţiei Române de Rugby, între 1993 şi 2000, preşedinte al Comisiei Centrale de Arbitri în perioada 1990-2000, presedinte al Comisiei de Competiţii a FRR în perioada 1993-2000 şi secretar general al Asociaţiei Municipale de Rugby Bucureşti între 2000 şi 2005.

A participat la multe evenimente importante

Pe la începutul anilor 90, fostul jucător și arbitru de rugby a răspuns de organizarea primului meci demonstrativ de fotbal american disputat în România, pe stadionul „Lia Manoliu”, între selecționatele Dacii și Romanii.

„Au venit de la două universități din SUA câțiva studenți. Au adus cu ei echipament și baloane de joc. Cum nu aveam echipe de fotbal american în țara noastră s-a apelat la jucători de rugby de la Republica. Și din acest motiv m-am ocupat de organizarea acelui meci demonstrativ”, a povestit Constantin „Titi” Udrea, potrivit click.ro

Între 1975 și 1988, Titi Udrea a oficiat ca arbitru la 18 meciuri internaționale. Totodată, a avut șansa de a fi judecător de margine la un meci-test cu Franța, deoarece pe atunci doar arbitrul de centru era neutru, iar cei doi asistenți proveneau câte unul din națiunile implicate în partidă.

„La acel meci, noi cei din brigada de arbitri ne-am echipat în vestiarul Franței. Și am asistat, fără să vrem, la modul în care se făcea mobilizarea de dinainte de meci. Jucătorii s-au strâns roată în jurul căpitanului de echipă. Iar acesta le spunea tot felul de enunțuri la care ceilalți răspundeau cu da. <<Este echipa Franței cea mai puternică din lume?>>, întreba căpitanul. <<Da, răspundeau ceilalți>>. Și tot așa. Întrebare și răspuns pozitiv”, spunea regretatul sportiv.