În aproape fiecare clasament internațional de filme, „Hoții de Biciclete” se află inevitabil în primele zece poziții.

Enzo Staiola avea doar 8 ani și nicio experiență în actorie când cineastul Vittorio De Sica l-a distribuit în filmul realizat în 1948, film care rămâne un simbol al neorealismului italian.

Enzo Staiola a murit din cauza unor complicații apărute în urma unei căzături

Enzo Staiola a oferit în ”Ladri di Biciclette” una dintre cele mai bune performanțe actoricești din cinematografia internațională în rolul băiețelului care își privește tatăl cu ochi plini de admirație, în timp ce se află în căutarea bicicletei furate, într-o Romă cuprinsă de foamete, mizerie și disperarea.

Emanuele Carioti, jurnalist italian și prieten al familiei lui Enzo Staiola, a confirmat moartea sa, cauza decesului fiind complicațiile apărute în urma unei căzături, scrie Washington Post.

Enzo Staiola, copilul cu privirea luminoasă din ”Hoții de biciclete”

Enzo Staiola, care și-a făcut debutul pe ecran în „Hoții de biciclete”, s-a retras din film în anul în care a împlinit 15 ani. Era considerat una dintre ultimele legături vii cu perioada neorealistă a filmului italian de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950.

După cel de-al Doilea Război Mondial, într-o Italie dominată de mzierie și sărăcie, regizori precum De Sica, Roberto Rossellini și Luchino Visconti au abandonat divertismentul facil în favoarea filmelor care înfățișau încercările și tragediile vieții de zi cu zi.

În dorința de a obține autenticitate desăvârșită, regizorii au ales adesea non-actori pentru roluri importante. Puțini dintre ei au avut o traiectorie extraordinară precum cea a lui Enzo Staiola, fiul unui vânzător de fructe, al cărui chip a apărut pe timbrele din Italia la câteva decenii după lansarea filmului care l-a făcut celebru.

„Hoții de biciclete” („Ladri di biciclette”) a primit în 1949 un premiu special al Academiei pentru cel mai bun film străin. Filmul este bazat pe un roman de Luigi Bartolini, cu un scenariu de Cesare Zavattini, prezentând povestea unui tânăr tată care încearcă cu disperare să-și întrețină familia. Mesajul este pe cât de simplu, pe atât de actual: sacrificiul unui tată care, fără bicicletă, nu-și poate ajuta familia să supraviețuiască.

Pentru rolul tatălui, De Sica l-a ales pe Lamberto Maggiorani, un muncitor real din fabrică. În film, locul de muncă pe care îl găesește este să lipească afișe în oraș, dar nu-și poate face treaba fără bicicleta sa, pe care a recuperat-o de la o casă de amanet, dând la schimb cele mai prețioase cearșafuri ale soției sale.

Vittorio de Sica l-a întâlnit pe Staiola pe stradă și a fost fascinat de ochii săi

Când bicicleta lui Antonio este furată, el și fiul său, Bruno, interpretat de Enzo Staiola, pornesc într-o căutare nebună prin oraș. Totul se transformă într-o odisee a micilor plăceri și, în cele din urmă, a unei umilințe usturătoare.

Se pare că De Sica l-a întâlnit pe Staiola pe stradă și a fost fascinat de ochii săi cristalini și de fața inocentă. Dar distribuirea sa în acest film impresionant „a făcut obiectul unor anecdote și mituri ample”, a scris Catherine O’Rawe, profesoară de film și cultură italiană la Universitatea din Bristol, Anglia, în cartea „Actorul non-profesionist: Cinematografia neorealistă italiană și dincolo de ea”.

În 2023, Enzo Staiola a declarat pentru ziarul italian ”La Repubblica” că se întorcea acasă de la școală când și-a dat seama că o mașină îl urmărea. Și-a amintit că un bărbat bine îmbrăcat – De Sica – a ieșit din mașină și l-a întrebat cum îl cheamă. Instruit de mama sa să nu vorbească cu străinii, Staiola nu a răspuns.

Plătit regește pentru două luni de muncă pe platourile de filmare

De Sica l-a urmat apoi acasă, unde părinții săi l-au recunoscut imediat, dar au refuzat ca fiul lor să apară în filmul cineastului italain. Mai târziu, a povestit Staiola, un unchi l-a dus la o probă înaintea lui De Sica. Decis să-l distribuie pe micul Enzo în rolul lui Bruno, De Sica s-a întors la părinții săi și le-a oferit o sumă exorbitantă pentru acele vremuri: 300.000 de lire pentru două luni de muncă.

În acel moment, și-a amintit Staiola, tatăl său s-a întors spre el cu un zâmbet și i-a spus:

„Dacă nu te duci la muncă mâine, te omor.”

Conform altor relatări, De Sica a filmat secvențe din „Hoții de biciclete” cu cel puțin doi actori copii, înainte de a se hotărî asupra lui Staiola.

După „Hoții de biciclete”, Staiola a mai jucat în 12 filme

„Enzo Staiola îl interpretează pe fiul cel mic cu o fermitate care dezvăluie pe deplin hotărârea și sensibilitatea latentă a băiatului”, a scris criticul de film Bosley Crowther în New York Times, în 1949. „Oamenii ar trebui să-l vadă”, a concluzionat el, „și ar trebui să le pese”.

După „Hoții de biciclete”, Staiola a mai jucat în 12 filme, printre care „Vulcano” (1950) cu Anna Magnani, „Linia albă” (1950) cu Gina Lollobrigida, „Penne Nere” (1952) cu Marcello Mastroianni (1952) și „Contesa desculță” (1954), regizat de Joseph L. Mankiewicz, cu Humphrey Bogart și Ava Gardner în rolurile principale. Dar niciun rol nu s-a apropiat de magia filmului „Hoții de biciclete”.