Ziua de 6 iunie reprezintă un moment trist pentru cultura românească, marcând dispariția prematură a unuia dintre cei mai valoroși compozitori ai țării: Ciprian Porumbescu. Născut pe 14 octombrie 1853 în localitatea Șipotele Sucevei, într-o familie modestă, el a fost fiul Emiliei și al preotului ortodox Iraclie Golembiovski.
De-a lungul vieții, a purtat mai multe variante ale numelui, de la Golembiovski la Golembiovski-Porumbescu, stabilindu-se în cele din urmă la Porumbescu în anul 1881.
Cariera lui Ciprian Porumbescu a fost susținută de talentul nativ și voință puternică
Din cauza condițiilor materiale precare, formarea sa muzicală nu a fost continuă, însă a fost susținută de talentul nativ și o voință puternică. A început studiile muzicale la Suceava și Cernăuți, unde a condus corul Societății Culturale „Arboroasa” și unde a studiat teologia ortodoxă între 1873 și 1877.
A urmat apoi Conservatorul din Viena – „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” – unde a avut ocazia să învețe de la mari muzicieni precum Anton Bruckner și Franz Krenn. Tot în această perioadă l-a cunoscut pe compozitorul bucovinean Eusebius Mandyczewski, de la care a învățat teoria muzicii în particular.
La Viena a dirijat corul Societății Studențești „România Jună” și a publicat în 1880 „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” – prima de acest fel în cultura română, incluzând piese precum „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” și „Pe-al nostru steag e scris Unire”, melodie ce a devenit mai târziu și imnul național al Albaniei.
În 1871, a participat la celebrarea a 400 de ani de la construirea Mănăstirii Putna
În 1871, Ciprian Porumbescu a participat la celebrarea a 400 de ani de la construirea Mănăstirii Putna, unde a impresionat audiența cu talentul său de violonist. A fost contemporan și a interacționat cu personalități precum Mihai Eminescu, Ioan Slavici și A.D. Xenopol.
Activitatea sa artistică a atins apogeul între anii 1881-1883, când a fost profesor de muzică la Gimnaziul Românesc din Brașov (actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”). Aici a avut loc, pe 11 martie 1882, premiera operetei „Crai nou”, prima operetă românească, compusă de Porumbescu pe versurile lui Vasile Alecsandri.
Datorită succesului deosebit, spectacolul a fost reluat în 12 și 23 martie, iar mai târziu și la Oravița.
Scrisoarea trimisă către tatăl lui
Un moment marcant pentru regretatul artist a premiera operetei în două acte „Crai nou” la 11 martie 1882, în sala festivă a Gimnaziul Românesc din Braşov (astăzi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”). Era prima operetă românească, pe muzica lui Ciprian Porumbescu şi versurile lui Vasile Alecsandri.
Spectacolul s-a bucurat la momentul respectiv de un succes fulminant. Astfel, au fost programate alte două reprezentaţii, pe 12 şi 23 martie, în acelaşi an. Acestea urmau să fie organizate la Braşov și Oraviţa.
După aceste spectacole, Ciprian Porumbescu a trimis o scrisoare către tatăl său, în care îşi exprima satisfacţia cu privire la dorinţa sa cea mare, care tocmai a fost împlinită.
„Şi astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de la viitorul meu?”, scria regretatul mare artist, conform Rador.
Cele mai cunoscute creații ale sale
Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără: „Balada pentru vioară și orchestră”, „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român” și „Odă ostașilor români”.
A fost și autorul melodiei fostului imn național al României din perioada comunistă, „Trei culori”.
Viața i-a fost curmată la doar 29 de ani, în satul Stupca (care astăzi îi poartă numele), fiind răpus de tuberculoză pe data de 6 iunie 1883. A murit în casa părintească, în prezența tatălui său și a surorii sale, Mărioara. Mormântul său se află în cimitirul localității, aproape de altarul Bisericii „Sfântul Dumitru”, și a fost declarat monument istoric în anul 2004.
„Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”, au fost cuvintele rostite cu ultimele forţe, în braţele surorii sale şi sub privirile îndurerate ale tatălui său.
Memoria regretatului artist a fost cinstită și prin atribuirea numelui său celei mai importante instituții de învățământ muzical din România: Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, care a purtat acest nume din 1950 până în 1990.
În perioada 1972-1973, regizorul Gheorghe Vitanidis a realizat un film artistic în două părți, dedicat vieții compozitorului, în care rolul principal a fost interpretat de actorul Vlad Rădescu.
Acest film a adus în atenția publicului figura legendară a lui Ciprian Porumbescu, oferind o viziune artistică asupra destinului său tragic și a contribuției sale inestimabile la patrimoniul muzical românesc.
