Divizarea Ucrainei, similară cu cea a Berlinului după al Doilea Război Mondial (!?)

Două luni mai târziu, unii membri ai administrației spun că Kellogg a fost în mare parte exclus de la masa negocierilor, în timp ce alții, inclusiv secretarul de stat al lui Trump, Marco Rubio, consilierul pentru securitate națională Mike Waltz și trimisul pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, ocupă un loc central în discuțiile cu ucrainenii și rușii. Negocierile în curs de desfășurare dintre americani și ucraineni în Arabia Saudită sunt un exemplu în acest sens, exemplu care ridică întrebarea: de ce nu participă trimisul special al lui Trump pentru Ucraina la discuțiile cu Ucraina? Absența generalului de acolo subliniază cât de mult a fost marginalizat, potrivit unor oficiali ai administrației Trump, precum și a mai multor experți republicani în politică externă care consiliază informal echipa președintelui.

Însă alți oficiali au contestat acest lucru. „Președintele Trump a folosit talentele mai multor oficiali superiori ai administrației pentru a ajuta la aducerea războiului din Ucraina la o rezolvare pașnică. Generalul Kellogg rămâne o parte valoroasă a echipei, mai ales în ceea ce privește discuțiile cu aliații noștri europeni”, a declarat purtătorul de cuvânt al Casei Albe pentru securitate națională, James Hewitt.

Unii oficiali ai administrației și republicani apropiați Casei Albe consideră că este un indicator faptul că flancul administrației Trump, mai sceptic față de sprijinul continuu al SUA pentru Ucraina – exemplificat de figuri precum vicepreședintele JD Vance și Elbridge Colby, un oficial cu un rol important la Pentagon – este în creștere.

Alți republicani, atât din interiorul, cât și din afara administrației, au respins această narațiune, spunând că Kellogg joacă un rol integral în administrație și că toți membrii acesteia știu că președintele are ultimul cuvânt în orice acord cu Ucraina. Vorbind săptămâna trecută la Consiliul pentru Relații Externe, Kellogg a spus că el și echipa lui Witkoff lucrează îndeaproape. Witkoff are o relație solidă atât cu echipa lui Putin, după ce a contribuit la eliberarea deținutului american Marc Fogel, cât și cu oficialii saudiți care ajută la medierea negocierilor de pace dintre Ucraina și Rusia. Și totuși au cerut rușii eliminarea generalului Kellogg din echipa de negocieri fiind considerat de Kremlin prea apropiat de Kiev?

Eu personal cred că au sugerat acest lucru. General-locotenent în retragere, Kellogg a criticat uneori mai mult agresiunea rusească în Ucraina decât alți oficiali ai administrației. De exemplu, a criticat aspru Rusia pentru un atac la scară largă de Crăciun asupra centrelor populate din Ucraina.

Divizarea Ucraine similară cu cea a Berlinului după al Doilea Război Mondial (?!)

Generalul Kellogg a făcut și alte declarații cutremurătoare din punctul de vedere al oficialilor de la Casa Albă, declarații care afectează bunul curs al negocierilor. Ucraina ar putea fi împărțită precum Berlinul după al Doilea Război Mondial, a sugerat trimisul lui Donald Trump la Kiev, în timp ce Rusia continuă să ezite să accepte un armistițiu. Generalul Keith Kellogg a părut să sugereze că țara ar putea fi împărțită în zone de control, cu trupe britanice și franceze ca parte a unei „forțe de reasigurare” în vest și forțele Moscovei în est.

Între ele s-ar afla forțele ucrainene și o zonă demilitarizată, dar SUA nu ar furniza nicio forță terestră, a susținut el. „Ai putea aproape să faci să pară ca ceea ce s-a întâmplat cu Berlinul după al Doilea Război Mondial, când exista o zonă rusească, o zonă franceză și o zonă britanică”, a declarat el pentru ziarul Times. Kievul nu a comentat aceste remarci și se pare că le-a ”înghițit” cu greu. Generalul a retras aceste afirmații.

Întâlnirea de la Sankt Petersburg: Witkoff-Putin

Trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, a purtat discuții cu Vladimir Putin la Sankt Petersburg. Soluția presupusă a fost Witkoff la conflict a fost acordarea celor patru provincii ucrainene Rusiei– inclusiv teritoriul pe care Ucraina încă îl controlează și care găzduiește aproximativ 1 milion de etnici ruși. Între timp, la o reuniune a grupului de contact pentru apărare din Ucraina, aliații Kievului au anunțat un ajutor militar suplimentar record de 21 de miliarde de euro (18,2 miliarde de lire sterline).

Acest nou ajutor îmi ridică întrebarea: vrea cu adevărat Europa pace în Ucraina? Pentru moment, eu personal nu știu să răspund. Europenii l-au acuzat pe Putin că a tergiversat un acord de încetare a focului pe care Ucraina l-a acceptat, deci ei au tot dreptul să consolideze apărarea ucraineană. Witkoff, proaspăt ieșit de la a treia sa întâlnire cu Putin, a participat peste noapte la emisiunea „Hannity” de la Fox News pentru a discuta despre summitul de la Sankt Petersburg.

„Spre sfârșitul” întâlnirii de aproape cinci ore, a spus Witkoff, „am primit un răspuns” la ceea ce își dorește Putin „să avem o pace permanentă”. Nu a dezvăluit care a fost acest răspuns, deși a dat un indiciu. „Oportunități comerciale foarte interesante”: „Cred că am putea fi în pragul a ceva ce ar fi foarte, foarte important pentru întreaga lume”, a spus Witkoff, adăugând: „Există posibilitatea de a remodela relația Rusia-Statele Unite prin intermediul unor oportunități comerciale foarte interesante.” Într-adevăr interesantă soluție care vine ca o mânușă lui Donald Trump.

Coaliția voluntarilor

Săptămâna trecută, joi 10 aprilie, miniștrii Apărării din țările care fac parte din așa-numita „coaliție a voluntarilor” pentru Ucraina s-au întâlnit pentru prima dată la sediul NATO de la Bruxelles pentru a discuta despre o posibilă misiune de întărire a Ucrainei în cazul unui acord de pace. Ei caută, de asemenea, modalități de a menține sprijinul pentru Kiev, fără a slăbi capacitățile de descurajare și apărare ale organizației.

Coaliția nu este o misiune NATO, dar faptul că întâlnirea a avut loc pentru prima dată la sediul Alianței de la Bruxelles are o semnificație simbolică importantă. Se pregătește oare o nouă organizare a NATO? Poate unul european? Nu știm, dar sunt semne îngrijorătoare. Americani își renumără forțele din Europa și clar vor retrage dintre aceștia, cel puțin pe cei suplimentari trimiși de Biden.  Statele Unite au fost prezente prin legătură video. Rutte deși a participat la întâlnirile anterioare atât la Paris, cât și la Londra, consiliind aliații, nu a fost prezent. Secretarul general adjunct, Radmila Shekerinska, a reprezentat NATO cu această ocazie.

Scopul întâlnirii a fost de a planifica cum să pună Ucraina într-o poziție de „putere” care să îi garanteze suveranitatea și să ajute la descurajarea oricărei agresiuni ulterioare a Rusiei. Deși discuțiile au avut loc cu ușile închise, iar miniștrii au refuzat să ofere detalii despre posibilele contribuții sau capacități ale trupelor, „planificarea noastră este reală și substanțială”, a insistat ministrul britanic al Apărării, John Healey,  cel care a condus lucrările alături de omologul german Pistorius.

În ceea ce privește potențialul rol al Uniunii Europene (UE), Înaltul Reprezentant pentru Politica externă și de Securitate comună, Kaja Kallas, a evidențiat contribuția celor 27 prin pregătirea militarilor ucraineni. A urmat întâlnirea Grupului de la Rammstein, vineri 11 aprilie. Acolo Germania a anunțat  adoptarea unui nou pachet financiar pentru Ucraina în valoare de încă trei miliarde de euro. Aceste fonduri suplimentare vor fi investite în sisteme de apărare aeriană și rachete ghidate, muniție și piese de schimb, inclusiv patru sisteme de apărare antiaeriană IRIS-T, 300 de rachete ghidate, 300 drone de recunoaștere, 120 MANPADS, 25 vehicule de luptă de infanterie Marder, 5 Leopard 1A5, sisteme de supraveghere radar de artilerie, 30 de rachete ghidate PATRIOT și alte 100.000 de obuze de artilerie.

Germania se modernizează din punct de vedere militar. Acordul de coaliție încheiat recent între CDU/CSU și SPD duce la schimbări esențiale pentru a crea o armată puternică. Din acordul de coaliție nu face însă parte restabilirea serviciului militar obligatoriu, suspendat în 2011. Viitorul guvern plănuiește să folosească „modelul suedez” în loc de serviciul militar obligatoriu, ceea ce înseamnă că serviciul ar trebui să rămână voluntar.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, au participat și ei prin videoconferință. În timpul participării sale la reuniunea anterioară a Grupului de Contact pentru Ucraina, Pete Hegseth a precizat că noua prioritate a Statelor Unite este apărarea Indo-Pacificului și că Rusia a trecut în plan secund. Mai mult, Hegseth a mai afirmat că Statele Unite nu ar fi implicate în nicio potențială misiune de menținere a păcii pentru a garanta o încetare a focului, fie sub umbrela NATO, fie printr-o coaliție a voluntarilor. Acum, una dintre marile întrebări este cum va reacționa Washingtonul dacă Rusia nu dă semne că dorește în curând o încetare a focului.

În timpul vizitei sale la reședința lui Donald Trump din Florida, președintele finlandez Alexander Stubb a propus data de 20 aprilie ca termen limită pentru declararea încetării focului. Deși sursele aliate consideră acest termen este prematur  și nerealist, tot mai multe țări aparținând organizației militare consideră că ar trebui stabilită o limită de timp. În contextul reuniunii, secretarul britanic al Apărării John Healey a anunțat un nou pachet de ajutor militar de la Londra în valoare de 350 de milioane de lire sterline (puțin peste 400 de milioane de euro), care va include sute de mii de drone. Potrivit explicației sale, transportul va furniza Kievului sisteme radar, mine antitanc și sute de mii de drone fără pilot. De asemenea, Marea Britanie va oferi 150 de milioane de lire sterline (173 de milioane de euro) pentru repararea și întreținerea echipamentelor militare pe câmpul de luptă.

Negocierile Rusia-SUA de la Istanbul

Cele două țări s-au întâlnit joi, 10 aprilie, timp de șase ore la Istanbul, iar războiul din Ucraina nu a fost unul dintre subiectele discutate. Aleksandr Darciev, ambasadorul Rusiei în SUA, le-a spus americanilor că cel mai important lucru pentru ei acum este să-și recupereze proprietățile – consulatele și birourile comerciale – din Statele Unite. Povestea vine din 2017 când Moscova a ordonat Statelor Unite să reducă personalul diplomatic și tehnic din Rusia cu mai mult de jumătate, la 455 de persoane, pentru a egala numărul diplomaților ruși din Statele Unite, după ce Congresul a aprobat cu o majoritate covârșitoare noi sancțiuni împotriva Rusiei.

Sancțiunile au fost impuse ca răspuns la amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016 și pentru a pedepsi și mai mult Rusia pentru anexarea Crimeei din 2014. Statele Unite au cerut Rusiei să închidă consulatul din San Francisco și reprezentanțele din Washington și New York care găzduiesc misiuni comerciale, a declarat Departamentul de Stat, în august 2018, ca represalii pentru reducerea prezenței diplomatice americane în Rusia de către Moscova. Departamentul de Stat al SUA a descris întâlnirea recentă de la Istanbul ca fiind constructivă. Ambele țări consideră că, dacă misiunile diplomatice vor fi reînființate, este esențial să se ridice mai întâi restricțiile actuale de mobilitate pentru echipe și să se stabilească condiții de siguranță.

Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, a confirmat că întâlnirile vor continua. Au încă multe probleme de rezolvat, cum ar fi dificultăți în a-și plăti personalul din cauza blocajelor transfrontaliere. Ahmet Davutoglu, fost premier turc, a fost cel responsabil cu medierea între cei doi, iar după întâlnire s-a lăudat cu rolul țării sale. Ankara nu vrea să-și piardă rolul tradițional de mediator între cele două puteri – este țara NATO cea mai apropiată de Rusia și nu a impus sancțiuni Moscovei– și este hotărâtă să fie o piesă crucială a puzzle-ului, în ciuda apariției Arabiei Saudite în ultimele luni ca și gazdă de întâlniri internaționale. Ca urmare a progresului diplomatic, un schimb de prizonieri a avut loc joi dimineața, 10 aprilie. Cea mai cunoscută poveste a unui deținut, schimbat între cele două state, a fost cea a  Ksenia Karelina.

Femeia de 34 de ani, cu dublă cetățenie ruso-americană, a fost condamnată la 12 ani de închisoare și muncă silnică. Delictul său a fost trimiterea de 51 de dolari, sau 45 de euro la cursul de schimb actual, unui ONG ucrainean. Turcia mai găzduiește, în perioada 15-16 aprilie la Cartierul General al Forțelor Navale Turce din Ankara, discuții militare la nivel înalt privind securitatea la Marea Neagră, descris de oficiali drept forum de planificare pentru un acord post-încetare a focului între Rusia și Ucraina. Conform unei declarații oficiale a Ministerului Apărării Naționale din Turcia, la întâlnire participă reprezentanți militari din mai multe țări, inclusiv Ucraina, Franța, Regatul Unit și Turcia. Discuțiile se vor concentra pe dimensiunile navale ale planificării militare pentru menținerea unui mediu pașnic în Marea Neagră, în urma unui posibil armistițiu. Oficialii turci au clarificat că nu participă reprezentanți ai Rusiei și că aceasta nu este o negociere directă între Rusia și Ucraina.

Este Rusia sub presiune din cauza negocierilor?

Da în mod sigur. Voi încerca să analizez în continuare câteva elemente de presiune. Un lucru pe care îl aud des este că rușii nu se vor opri la Ucraina. Așa am zis și eu în 2023. Dar acum mi-a revizuit atitudinea. Rușii trebuie să se oprească la Ucraina pentru că nu au capacitatea de a invada restul Europei în acest moment. Acesta poate fi un punct controversat în unele cercuri. Asta nu înseamnă că nu ar trebui să ne pregătim pentru că Rusia se va reconstitui și s-ar putea întâmpla ceva care ar declanșa o luptă între NATO și Rusia. Rușii nu vor pur și simplu să cucerească Ucraina și apoi să invadeze brusc Polonia.

Pur și simplu nu au capacitatea să facă asta acum. Cred că ceea ce se pierde din obiectivele lui Putin este că el nu se gândește la teritoriu. Rusia nu are nevoie de Luhansk și Donețk și nu acesta este motivul pentru care au invadat. Este vorba despre orientarea strategică a Ucrainei și despre conducerea guvernamentală de la Kiev care nu este prietenoasă cu Moscova. Până când Putin nu va crede că acest lucru a fost rezolvat, va continua să facă ceea ce încearcă să facă acum. Cu siguranță va profita de administrația americană când vine vorba de negocieri, dacă crede că poate găsi un fel de punct de sprijin acesta o va face. Vedeți cum poartă negocierile: cu Ucraina la Riad cu SUA la Istanbul. Există și o ”naveta diplomatică americană” între Moscova și Washington condusă de Witkoff.

Între timp negocierile Kiev-Washington pe linia pământurilor rare sunt într-o continuă redesenare. În cadrul negocierilor cu Ucraina privind exploatarea subsolului său, Statele Unite au solicitat, de asemenea, controlul asupra unui gazoduct crucial în Ucraina, utilizat pentru a trimite gaz rusesc către Europa, informează „The Guardian”. Devine oare SUA un fel de mediator/controlor al tranzitului gazelor rusești atât pe liniile de transport construite de sovietici cât și pe Nord Stream?.

Presiunea energetică devine crucială

Gazprom, desigur, a fost cea mai importantă companie strategică a Rusiei, cel mai mare contribuabil la bugetul de stat. Activitatea sa principală era exportul către Europa. Și timp de 50 de ani, Gazprom le-a promis europenilor că nu va politiza niciodată livrările de gaze. Dar Putin a decis unilateral în vara anului 2022 să facă exact asta. Și, în mod surprinzător pentru Moscova, europenii nu au clipit când a încercat să folosească șantajul energetic în mod eficient pentru a crea o ruptură între Europa și Ucraina. Iar acest lucru a decimat afacerea Gazprom.

Europenii au fost surprinzător de agili și ingenioși în găsirea unor surse alternative de energie. Drept urmare, Gazprom a pierdut 85% din volumele sale. Acum, compania înregistrează o pierdere semnificativă. Procentul de 2%, din 2021, la împrumuturi a dispărut. Acum procentul este de 22%. Aceasta  este o problemă mare. Statul este încă capabil să extragă venituri fiscale constante din sectorul energetic, dar își asumă un impact real.

Relația Rusia-Europa

O problemă este schimbarea semnificativă în relația Rusiei cu Europa. Cred că europeni au descoperit că Rusia nu este pur și simplu o piață nouă pentru export, și că intențiile Rusiei asupra Ucrainei o determină pe aceasta să vrea să vadă o Europă fragmentată și mai puțin puternică din punct de vedere economic. Europa mai are o problemă în relația cu Rusia: prezența trupelor americane în țările de pe flancul estic.

Președintele Biden a adus 20.000 de militari în plus în Europa, pe care Trump vrea să-i retragă, fapt recunoscut și de fostul ambasador al SUA la NATO, Julianne Smith. Numărul este încă în dezbatere, dar propunerea este de a reduce la jumătate forțele trimise de Biden. Potrivit datelor din Washington Post, numărul trupelor americane în Europa variază de la 75.000 la 105.000, din care aproximativ 63.000 sunt staționați permanent pe continent. Cel mai mare număr din acestea trupe este concentrat în Germania – aproape 35.000. Există baze militare americane în Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Polonia, România (la Kogălniceanu și Deveselul în jur de 1700 militari americani), Bulgaria, Țările Baltice etc.

Discuțiile interne despre reducerea numărului de forțe americane în România și Polonia (SUA are în jur de 10.000 militari, o prezență rotațională) au loc într-un moment în care președintele Donald Trump încearcă să-l convingă pe omologul său rus Vladimir Putin să accepte o încetare a focului, notează NBC. Dacă Pentagonul va fi de acord cu propunerea, asta ar spori temerile că Statele Unite își abandonează aliații de ani de zile din Europa, care văd Rusia ca pe o amenințare tot mai mare, au avertizat oficiali europeni. Armata Statelor Unite va retrage trupele și echipamentele de la Jasionka, un centru logistic din sud-estul Poloniei care furnizează majoritatea armelor trimise în Ucraina, o mișcare care va economisi „zeci de milioane de dolari” spun oficiali de la Pentagon.

Flota din umbră

Cea mai mare vulnerabilitate a industriei petroliere a Rusiei este dependența sa puternică de infrastructura navală pentru exportul de petrol. Nu este vorba doar de nave, ci de sisteme de asigurare și plată a transporturilor. Kremlinul recunoscuse în mai 2024 că aceasta era o vulnerabilitate uriașă. Astfel Rusia a început să-și construiască propria alternativă în jurul infrastructurii occidentale.

Aceasta este cunoscută în mod obișnuit sub numele de ”flotă din umbră”, dar nu este vorba doar de petrolierele pe care le-au achiziționat rușii. Ei implementează programe de asigurare, finanțând tot ceea ce este paralel și separat de Occident, astfel încât exporturile de petrol să fie relativ imune la sancțiunile occidentale, sau cel puțin așa credeau ei. Și totuși în aproximativ un an și jumătate, OFAC (Oficiul pentru Controlul Activelor Străine care administrează și aplică programe de sancțiuni economice în principal împotriva țărilor și grupurilor de indivizi, cum ar fi teroriștii și traficanții de narcotice; sancțiunile pot fi fie cuprinzătoare, fie selective, utilizând blocarea activelor și restricțiile comerciale pentru a îndeplini obiectivele de politică externă și securitate națională), aparținând Trezoreria SUA, a găsit o modalitate de a contracara acest lucru, și anume sancțiuni directe împotriva petrolierelor.

Au început să sancționeze petrolierele rusești din flotă din umbră. În paralel americanii au purtat discuții cu China și India să cumpere petrol dar transportul să fie făcut cu o ”navă curată”. SUA a folosit procedeu și împotriva Venezuelei sau chiar Iranului. Instrumentul și-a dovedit eficiența deja în încă din octombrie 2023, dar nu a fost implementat ca amploare decât în ianuarie 2025. Și așa am văzut aceste 168 de petroliere, care au fost sancționate, declanșând semnale de alarmă la Moscova. Astfel am început să vedem trecerea de la flota din umbră înapoi la flota principală pentru țițeiul care ieșea din Rusia.

Ce mai poate juca Rusia în războiul hibrid împotriva Occidentului?

Aș spune că exista o mulțime de tehnologii de care ne îngrijoram cu toții înainte de acest război din Ucraina, implicând sisteme satelitare, capabilități antisatelit, tăierea cablurilor submarine, tehnologia cibernetică. Există o grămadă de alte lucruri de care ne-am îngrijorat și care ar putea intra în joc într-o luptă cu NATO, dar care nu sunt în joc în Ucraina. De exemplu, flota de submarine a Rusiei, majoritatea participă la atacuri de la distanță lungă. Aici slavă Domnului avem flota de submarine americană suficient de puternica ca să descurajeze. Dar în Marea Neagră? Aici rușii au folosit submarinele.

Sursele militare raportează că, potrivit datelor situaționale recente, flota rusă a lăsat doar un singur submarin din clasa Kilo în Marea Neagră. În termini ofensivi, acest lucru înseamnă că acest submarin poate lansa doar patru rachete de croazieră Kalibr către Ucraina, Prezența unui singur submarin din clasa Varșavianka în Marea Neagră, pe fondul conflictului actual dintre Ucraina și Rusia, ridică o problemă tactico-militară complexă, pe mai multe niveluri. Motivul principal și cel mai logic pentru această situație poate fi urmărit până la vulnerabilitatea strategică pe care Marea Neagră o reprezintă în prezent pentru forțele armate ruse. Ucraina, sprijinită de tehnologii occidentale moderne, inclusiv drone de recunoaștere, rețele de senzori și rachete anti-navă precum Harpoon-ul american și Brimstone-ul britanic, și-a îmbunătățit semnificativ capacitatea de a detecta, urmări și neutraliza mijloacele naval rusești.

Au dus sancțiunile la apropierea Rusiei de China?

Răspunsul meu este nu. Războiul a alimentat cu siguranță această apropiere. Dar aceste țări au viziuni asupra lumii care se suprapun semnificativ. Există o relație tot mai mare între Rusia și Coreea de Nord. Coreea de Nord trimite trupe pentru a ajuta în război. S-a vorbit despre faptul că China este supărată din cauza asta. Nu cred că este cazul. La Harvard Kennedy School of Government  s-a făcut o analiză foarte bună a unora dintre problemele legate de tehnologia cu dublă utilizare care au ajuns în Rusia prin intermediul unor terțe părți sau prin așa numitul ”sens giratoriu din fostele republici sovietice din Asia”.

Evident, sancțiunile au pus presiune pe Rusia să se îndrepte către China pentru lucruri precum mașinile avansate cu comanda numerică (CNC), pe care le-ar fi putut obține anterior din Germania și Japonia. Rușii s-au îndreptat și spre Coreea de Nord pentru a-și potoli o parte din setea de obuze. Au cumpărat obuze și rachete, aducând și soldați. Dar, din nou, sancțiunile nu sunt neapărat cauza acestui lucru. Cred că incapacitatea complexului militar-industrial rus este cea care cauzează acest lucru. Aș spune același lucru și despre Iran când vine vorba de tehnologia dronelor Shahed. Acestea reflectă pur și simplu insuficiențele din propriul complex militar-industrial al Rusiei, nu neapărat sancțiunile în sine.

Cred că ceea ce este interesant la sancțiuni este că au evidențiat dependența pe care o are propria prosperitate a Rusiei, o dependență unică, de relația sa comercială cu Europa în special, dar cu Occidentul în sens larg. În 2014, când au intrat în vigoare primele sancțiuni, mulți ruși spuneau: bine, ne vom îndrepta către China și vom cumpăra din China. Chinezii vor cumpăra gazul nostru așa că nu este nicio problemă cu europeni. Dar ce au descoperit? Gazul care este blocat acum, după ce Europa i-a întors spatele, este imposibil de vândut Chinei. Infrastructura nu există. Ar dura mulți ani pentru a o construi, iar aspectele economice ale acestui proces sunt neatractive. Nu este clar nici măcar dacă cererea va exista.

Acesta este un caz în care China nu reușește să ia locul Europei. Același lucru se întâmplă și cu tehnologia de rafinare și tehnologia de producție a petrolului, sau cu tehnologia de producere a LNG (gaze lichefiate). Toate acestea sunt tehnologii pentru care Rusia s-a bazat foarte mult pe Occident. Nu a reușit să le dezvolte singură. Acum, că i se refuză aceste tehnologii, se îndreaptă către locuri precum China și constată că China este deficitară. China poate livra mașini pentru a înlocui Mercedes, dar nu poate livra tehnologia LNG pentru a înlocui partenerii occidentali.

Post Scriptum:  Secretarul de Stat american Rubio s-a îndreptat spre Paris, pe 17 aprilie, pentru a se întâlni cu Macron, cu reprezentanții puterilor europene Franța și Germania alături de oamenii Kievului în cadrul unor discuții privind Ucraina. Discuțiile au fost primele substanțiale, la nivel înalt și față în față despre eforturile de pace ale lui Trump, care i-au inclus și pe europeni.

Întâlnirea are loc în contextul în care administrația Trump se confruntă cu eforturile blocate de a asigura un armistițiu în Ucraina și cu tensiunile crescânde din Orientul Mijlociu și Iran. Rubio și trimisul prezidențial american Steve Witkoff au discutat, de asemenea, despre tensiunile legate de programul nuclear al Iranului și de zonele problematice din Orientul Mijlociu, în cadrul discuțiilor cu președintele Franței, Emmanuel Macron, și ministrul de externe Jean-Noel Barrot, potrivit unei surse diplomatice franceze. Rubio a purtat, de asemenea, o conversație telefonică paralelă cu omologul său rus, Serghei Lavrov, în care Departamentul de Stat a declarat că acesta a transmis din nou dorința lui Trump de a pune capăt războiului.

Rusia a descris întâlnirile de la Paris ca o șansă pentru Witkoff, care s-a întâlnit cu președintele rus Vladimir Putin timp de cinci ore săptămâna trecută, de a-i informa pe europeni cu privire la discuțiile derulate în căutarea unei soluții de pace. Ministerul rus de Externe a declarat că Lavrov i-a spus lui Rubio că Moscova este pregătită să continue activitatea comună pentru a elimina cauzele crizei din Ucraina și va menține contactul în contextul viitoarelor întâlniri americane și europene cu oficiali ucraineni. Nu au ieșit la iveală prea multe detalii despre conținutul discuțiilor, dar ministrul francez de externe, Jean-Noel Barrot, a declarat reporterilor că principalii negociatori ai țărilor se vor întâlni din nou în același format la Londra, săptămâna viitoare.

Rubio a fost în a treia călătorie în Europa de când a devenit principalul diplomat american, participând deja la Conferința de Securitate de la München și la o reuniune NATO în februarie și martie.  Pentru Europa, Ucraina a devenit critică în urma recentelor atacuri cu rachete ale Rusiei asupra a două orașe ucrainene, care au lăsat zeci de civili morți.  Franța, Marea Britanie și Germania au fost surprinse de deschiderea de către Trump a discuțiilor privind îmbunătățirea relațiilor cu Rusia, dar au căutat un răspuns european coordonat pentru protejarea Ucrainei, în timpul conflictului și în orice armistițiu.

Marea Britanie și Franța au propus o forță de „reasigurare” preponderent europeană, pregătită să meargă în Ucraina dacă începe un armistițiu. Cu toate acestea, mulți lideri europeni spun că ar avea nevoie de sprijinul SUA. Separat, ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu, va călători la Washington unde se va întâlni cu secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, pentru discuții dominate, de asemenea, de Ucraina, Iran și Gaza. Lecornu urma să se întâlnească, de asemenea, cu directorul serviciilor secrete naționale, Tulsi Gabbard, și cu Keith Kellogg, trimisul lui Trump pentru Ucraina. Relația SUA-Rusia este implicată într-un joc complex și greu de anticipat!