Dezinteresul investitorilor a incetinit privatizarea

Accelerarea privatizarii este un prim pas pentru restructurarea economiei. Romania este codasa la acest capitol, celelalte tari candidate la integrarea in structurile Uniunii Europene fiind mult mai avansate. Anul trecut a fost din acest punct de vedere unul dintre cei mai slabi. Cantitativ, in cursul anului trecut au fost privatizate doar 121 de societati comerciale, comparativ cu 928 in anul 2000. Insa capitalul social vandut in 2001 a fost cu mult mai mare, gratie unor contracte de privatizar

Accelerarea privatizarii este un prim pas pentru restructurarea economiei. Romania este codasa la acest capitol, celelalte tari candidate la integrarea in structurile Uniunii Europene fiind mult mai avansate. Anul trecut a fost din acest punct de vedere unul dintre cei mai slabi. Cantitativ, in cursul anului trecut au fost privatizate doar 121 de societati comerciale, comparativ cu 928 in anul 2000. Insa capitalul social vandut in 2001 a fost cu mult mai mare, gratie unor contracte de privatizare pentru companii precum Sidex Galati, Banca Agricola, Rafo Onesti, Rotec Buzau, Hidromecanica Brasov, Elsid Titu, Optica Timisoara, Argesana Pitesti, Tehnofrig Cluj-Napoca, care au ridicat valoarea tranzactiilor.
In portofoliul APAPS au mai ramas societati al caror capital social insumeaza 19.927 miliarde lei, ceea ce reprezinta 10,29%, raportat la capitalul social al tarii. Insa o buna parte din societatile si regiile autonome se afla la Ministerul Industriilor, societatile din turism sunt trecute la Ministerul Turismului, iar fostele IAS-uri figureaza in portofoliul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Valoarea care-i revine de privatizat Ministerului Agriculturii prin Agentia Domeniilor Statului reprezinta 2,87% din patrimoniul national.
Ritmul lent al privatizarii in Romania este cauzat pe de o parte de indecizia politica si lipsa de interes a investitorilor straini. Unitatile viabile cu o cota buna de piata, atat pe plan intern cat si extern, s-au privatizat cu toate dificultatile generate de birocratie. Sectoare intregi precum industria usoara, care cuprinde confectiile textile si pielarie, materiale de constructii, fabricile de ciment, industria alimentara, la care se adauga serviciile prestate populatiei sunt in proprietate privata in proportie de peste 98%. Dintre societatile ramase in proprietatea statului, putine sunt atractive. Cea mai importanta este, fara indoiala, Banca Comerciala Romana, o banca ce conteaza cu aproape o treime din totalul creditelor interne si detine cam tot atata din economiile populatiei in banci. Alro Slatina, Alprom, Santierul Naval Constanta, Antibiotice Iasi, Electroputere Craiova, sunt alte societati mari programate pentru a fi privatizate in acest an.

Privatizarea sistemului energetic

Cel mai dificil capitol al privatizarii il constituie trecerea utilitatilor publice in proprietate privata, in deosebi a celor din domeniul industriei energetice. Pentru acest an este preconizata vanzarea a doua societati de distributie a energiei electrice, cele din zonele Banat si Constanta.
In Republica Ceha procesul privatizarii sectorului energetic este lansat din vara anului trecut, o data cu anuntarea licitatiei pentru vanzarea societatii nationale CEZ, impreuna cu sase societati de distributie, si a companiei Transgaz, plus opt distribuitori regionali. Pentru aceste companii s-au inscris in cursa 12, respectiv 9 competitori, societati de profil din Europa si America de Nord. In Bulgaria sunt scoase la vanzare 36 de hidrocentrale, restructurarea sectorului energetic fiind initiata de anul trecut.
Desi tranzitia economica a demarat aproape in aceeasi perioada pentru toate tarile foste comuniste, bazele de la care s-a plecat au diferit de la tara la tara. De exemplu proprietatea publica era de 96% in fosta Uniune Sovietica si Germania Democrata, 97% in Cehoslovacia si 98% in Romania si Bulgaria. Exceptiile sunt reprezentate de Polonia si Ungaria, unde statul detinea 80%, respectiv 65% din capitalul social al societatilor comerciale. Acest clasament s-a pastrat si dupa 12 ani de tranzitie, Polonia si Ungaria detinand cel mai mare capital privat din regiune. Exceptia este fosta RDG, privatizarea rapida fiind sustinuta de Germania, imediat dupa unificare.
Si din punctul de vedere al metodelor de privatizare au existat diferente notabile, din acest unghi statele putand fi impartite in trei mari categorii. Astfel, Germania de Est a finalizat prima procesul de privatizare a economiei, beneficiind de fonduri generoase acordate de guvernul federal.
O cvasiprivatizare, bazata pe cupoane (asa-zisul Program de privatizare in masa, PPM) si infiintarea mai multor fonduri private si a unuia de stat a avut loc in fosta URSS, Romania, Bulgaria, Albania, Serbia. Aceasta metoda de privatizare s-a dovedit a fi cea mai paguboasa, procesul decurgand lent si fiind, in acelasi timp, ineficient. Aceste tari se remarca in prezent prin nivelul redus al investitiilor straine si pastrarea controlului statului asupra unei mari parti a economiei.
Ultimul grup a adoptat o metoda mixta de privatizare – ceea ce a permis privatizarea, in numai trei ani, a peste 50% din avutia nationala – si a incheiat, practic, acest proces in anul 2000. In acest ultim grup se inscriu Ungaria, Estonia, Lituania, Republica Ceha, Slovacia, Polonia, Slovenia si Croatia. Nu intamplator, extinderea UE se va face in primul val cu tarile din ultimul grup, Romania si Bulgaria avand de parcurs etape pe care alte state le-au depasit de ani buni.