Conform art. 103, alin. 2 din Constituţie, în termen de 10 zile de la desemnare, premierul nominalizat trebuie să întocmească lista cu membrii Cabinetului şi programul de guvernare şi să le trimită pentru dezbatere Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Ludovic Orban s-a născut la 25 mai 1963, la Braşov.

Absolvent al Facultăţii de Tehnologia Construcţiilor de Maşini din cadrul Universităţii Braşov (1988). Studii postuniversitare la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (1993).

Inginer stagiar la Izolatorul Târgul Secuiesc (1988-1990); inginer tehnolog la „Tractorul Braşov” (1990-1991); redactor la cotidianul „Viitorul Românesc” (1991-1992). Director Relaţii Publice în cadrul Agenţiei de Politici Energetice din România (1997-1998). Secretar general la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (1998-1999); secretar de stat, şef al Departamentului Informaţiilor Publice al Guvernului (1999-2000). Secretar de stat, preşedinte al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (mart. 2000-mai 2001).

Consilier local sector 3 Bucureşti (1992-1996); ales în 1996 consilier local sector 1, Bucureşti, nu şi-a dus mandatul până la capăt demisionând în 1997. Viceprimar general al Capitalei (iunie 2004-apr.2007).

În anul 1992 a devenit membru al PNL – Aripa Tânără (PNL-AT), devenit ulterior PL ’93. Între 1993-1997 a fost membru în Comitetul Director al PL ’93. În aprilie 1998, a devenit membru în Consiliul Naţional al PNL. Preşedintele PNL Bucureşti (din 15 noiembrie 2002 până în 2010) şi membru în Biroul Permanent Central al PNL între 2002 şi 2010, conform cdep.ro. Între 2009 şi 2010, a fost prim-vicepreşedinte al PNL.

Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Centrului Naţional de Specializare în Comunicare şi Relaţii Publice, înfiinţat prin H.G. 949/2000 (din noiembrie 2000). Director de program, Fundaţia „Copiii Speranţa Lumii” (din iunie 2001). Consultant, S.C. ECOMASTER S.A. (1 aug. 2001-1 dec. 2002). A participat la patru programe internaţionale de administraţie publică: martie 2002, Germania (Gumersbach), program de training pentru lupta anticorupţie „Fighting against corruption”, organizat de Fundaţia Partidului Liber Democrat German; ianuarie-februarie 2000 program de Specializare în Comunicare şi Relaţii Publice, realizat de Institutul Republican Internaţional din SUA; octombrie 1994, Marea Britanie, „Cunoaşterea Instituţiilor Politice ale Marii Britanii”; februarie-aprilie 1992, SUA, „Cunoaşterea Sistemului politic şi Electoral American”, Program realizat de Agenţia de Informaţii a Statelor Unite. În 1992, primeşte o diplomă de la Bill Clinton, guvernator de Arkansas la acea dată, în urma acestui program de studiere a sistemului electoral din SUA.

La 5 aprilie 2007 a fost învestit în funcţia de ministru al Transporturilor, în guvernul Tăriceanu remaniat, încheindu-şi mandatul la 22 decembrie 2008.

La alegerile locale din iunie 2008, Ludovic Orban a fost candidatul PNL la Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, clasându-se în urma turului întâi pe locul al patrulea, cu 64.600 de voturi. După înfrângerea de la locale a pierdut şi şefia filialei PNL Bucureşti.

În noiembrie 2008 a devenit deputat liberal de Bucureşti, iar din octombrie 2009 până în 2011 a îndeplinit şi funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

În legislatura 2012-2016, a fost reales deputat de Bucureşti din partea PNL, fiind membru în Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi şi în Comisia pentru muncă şi protecţie socială (din martie 2014). De asemenea, a făcut parte din Grupul parlamentar de prietenie cu Irlanda şi Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Ecuador.

A fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor între septembrie 2015 şi septembrie 2016.

La 16 decembrie 2014 a fost ales lider al grupului PNL din Camera Deputaţilor, funcţie deţinută până în septembrie 2015.

În martie 2009, în cadrul Congresului extraordinar al Partidului Naţional Liberal, Ludovic Orban a fost ales prim-vicepreşedinte al PNL.

Ludovic Orban a mai candidat la şefia PNL în anii 2002, 2009 şi în decembrie 2014, fiind învins de Theodor Stolojan, Crin Antonescu, respectiv de Alina Gorghiu.

A fost ales preşedinte al Partidului Naţional Liberal, la 17 iunie 2017, în cadrul Congresului formaţiunii desfăşurat în Bucureşti, întrunind 3.518 voturi.