Stilul nostru de viaţă (bugeta­ră) era profund nesănătos. Vi­rusul crizei a găsit un ­or­ga­­­­nism slăbit, cu un sistem imunitar aproape inexistent.

Sănătatea unei economii este la fel ca şi sănătatea unui individ. Dacă vrei să fii sănătos, trebuie să ai o viaţă cumpătată, să nu fumezi, să mănânci să­nătos, să nu-ţi pierzi nopţile. Dacă nu respecţi aceste cerinţe, când te-ai îmbolnăvit, degeaba te repezi la doctor şi-l strângi de gât să-ţi dea un medicament miraculos care să te vindece peste noapte. La fel este şi în economie. Dacă te-ai întins doar cât ţi-e plapuma, nu ­ţi-ai bătut joc de banii publici, n-ai mărit salariile şi pensiile dincolo de cât putea să suporte economia, atunci poţi să speri că, în cazul în care bântuie o maladie, cum ar fi criza, un organism sănătos poate rezista mult mai bine. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în Polonia. Stilul de viaţă sănătos al finanţelor publice din anii trecuţi a făcut ca acum criza să afecteze cel mai puţin Polonia. Nimeni nu ar putea să nu­mească vreo măsură miraculoasă luată în acest an de către polonezi, care să-i fi ferit de efectele crizei. Dacă ar fi existat asa ceva, toate ţările ar fi luat această măsură.

În România, criza ne-a prins în plin dezmăţ. Într-o perioadă cu o inflaţie scăzută, creşterile de salarii şi pensii, achiziţiile de bunuri si servicii şi, implicit, deficitul bugetar au atins nişte cifre aberante. Stilul nostru de viaţă (bugetară) era profund nesănătos. Virusul crizei a găsit aici un organism slăbit, cu un sistem imunitar aproape inexistent. Acum, putem să mergem la doctor (la guvern), să-l luăm de guler şi să-i cerem medicamentul-minune care să ne vindece până mâine! E degeaba, aşa ceva nu este posibil. Vindecarea se face în timp, după febră, după dureri şi după operaţii.

Dar vindecarea nu este aşa departe. Virusul crizei pare să se mai fi domolit în întreaga lume, chiar dacă vor mai fi răbufniri şi scăderi. Pentru că, pe lângă bolile noastre, am fost contaminaţi şi din exterior, se va petrece şi fenomenul invers: când marile economii vor da semne certe de sănătate, va răsări soarele şi la noi. Ghinionul nostru a fost şi că anii de criză, 2008 şi 2009, au fost la noi ani electorali, când măsurile se iau si cu gândul la reacţia celor care votează. Acum tragem ponoasele. Dacă din această criză vom ieşi măcar cu o lege care să facă ordine în haosul din sistemul de salarizare, cu o lege unică a pensiilor, dacă vom pune bazele reformei în învăţământ şi dacă vom învăţa că banii publici trebuie cheltuiţi cu zgârcenie, chiar dacă este vorba de măriri de pensii şi salarii, toate acestea ar putea fi un semn că criza viitoare ne va găsi cu un sistem imunitar mult mai bine pus la punct.

Pentru că, până la urmă, criza poate fi şi o oportunitate; şi pentru afaceri, dar şi pentru reforme la care cu greu te gândeşti atunci când toate lucrurile merg bine în economie…