Prețurile de transfer reprezintă un aspect global cu care se confruntă toate multinaționalele. În practica românească, cerințele dosarului de prețuri de transfer au fost publicate în 2008. Atunci a devenit clar că aceste reglementări vor deveni din ce în ce mai stringente, pe măsură ce statul urmărește să își maximizeze veniturile fiscale din baza de impozitare. În ultimii doi ani, dezbaterea pe acest subiect s-a intensificat; din 2010, grupurile cu acționariat românesc trebuie să depună și ele dosarul prețurilor de transfer.
„Dacă acum câțiva ani, controlul autorităților fiscale din România pe acest palier era relativ formal, axat cu precădere pe verificarea corectitudinii întocmirii dosarului prețurilor de transfer (în cazul în care acesta conținea toate elementele prevăzute în legislația existentă), acum vorbim despre o analiză detaliată a documentelor, precum și a tranzacțiilor încheiate cu părțile afiliate”, subliniază Ciprian Gavriliu, Senior Manager și liderul echipei prețurilor de transfer din cadrul Deloitte Tax.
Dosarul prețurilor de transfer a pus în dificultate multe companii la nivel global; multinaționale renumite, cu precădere în zona serviciilor de internet sau a dezvoltării de aplicații software, fac în prezent obiectul unor investigații deschise de autorități fiscale din țări importante precum Marea Britanie, Australia, Statele Unite, China, India sau Franța, ce privesc ajustări de miliarde de Euro sau USD.
„Tranzacțiile realizate de părțile afiliate unui grup, mai ales când discutăm despre multinaționale, sunt extrem de complexe, iar aspectele fiscale aferente necesită expertiză pe măsură. Anticipam în urmă cu câteva luni intensificarea activității autorităților fiscale din România pe acest palier. Conform Strategiei fiscal-bugetare 2012-2014, ANAF estima venituri fiscale suplimentare ca urmare a verificării prețurilor de transfer de 48 de milioane de RON în 2012, 66 milioane de lei în 2013 și, respectiv, 90 de milioane de lei în 2014 aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar. Prin urmare, după cum se observă, autoritățile fiscale au îndeplinit în 2011 obiectivul stabilit pentru 2013. Fără îndoială, activitatea pe acest segment își va continua tendința ascendentă”, adaugă Ciprian Gavriliu.
Autoritățile fiscale estimează, de asemenea, ajustări ale Taxei pe Valoare Adăugată (TVA) în cadrul controalelor fiscale ce vizează dosarul prețurilor de transfer (de exemplu, 32 de milioane lei pentru 2012, 44 milioane lei pentru 2013, respectiv 60 milioane lei pentru 2014).
„O ajustare datorată regulilor prețurilor de transfer nu ar trebui să influențeze în niciun fel baza de impozitare pentru TVA.  Cu alte cuvinte, o astfel de ajustare ar trebui să conducă doar la o diferență la impozitul pe profit, nu și la un TVA de plată suplimentar. Codul Fiscal este clar în acest sens, baza impozabilă pentru TVA fiind contrapartida efectiv obținută sau care urmează a se obține pentru livrarea sau prestarea respectivă. Cu toate că Ministerul de Finanțe admite în diferite documente această abordare, la nivel practic există numeroase cazuri în care inspectorii fiscali consideră că, în urma ajustării prețurilor de transfer, trebuie ajustată și baza impozabilă. Mai mult, inclusiv în faza de contestare administrativă s-au întâlnit cazuri în care autoritățile au respins contestațiile în cauză, argumentația fiind una superficială”, subliniază Vlad Boeriu, Senior Manager Taxe Indirecte.
La nivel central-european, Deloitte a început să construiască serviciul regional dedicat prețurilor de transfer în 2002. În ultimii trei ani, echipa specializată în prețuri de transfer din România s-a triplat, pe fondul creșterii cererii și a complexității problematicii aferente. Business-ul generat de cei peste 150 de clienți a crescut de la zero la aproape 12% din veniturile totale ale Deloitte Tax România.