Ţările cu cele mai mari datorii faţă de România sunt Cuba, cu 1.232.644.917, 97 de ruble transferabile (peste 1 miliard de dolari, la paritatea din anii ’80, care era de 1,1266 RblTr pentru 1 dolar SUA) şi Irak, cu o datorie de 958.525.527,60 dolari. De notat că, în 1990, datoria Irakului era uriaşă, peste 3,5 miliarde de dolari, dar a fost redusă cu 80%, în urma acordului semnat de România, în noiembrie 2004, cu statele creditoare membre ale Clubului de la Paris. În ce priveşte Cuba, aceasta refuză, deocamdată, chiar şi să discute despre datorii, invocând „situaţia economică precară“ în care se află.
Nefiind mebră a FMI, Cuba nu poate face nici obiectul negocierilor în cadrul Clubului de la Paris. Alte ţări de unde România are de recuperat sume importante sunt Sudan, cu o datorie de 169.858.286,14 dolari, Libia, cu 45.568.327,63 dolari şi Siria, cu 35.736.820,19 dolari. Pe parcursul anului anului 2011, România a reuşit să încaseze circa 50 de milioane de dolari din aceste creanţe, şi anume, 45 de milioane din Irak, restul din Siria şi Mozambic. Evenimentele care au avut loc în ultimii ani în Libia, Egipt şi Siria au amânat sine die discuţiile pe tema datoriilor acestor state .

MAE mizează pe 1 miliard de dolari
Potrivit fostului ministru de externe, Cristian Diaconescu, trebuie abordate acele creanţe „faţă de care nu există incertitudini“ şi care, după calculele făcute de MAE, însumează circa un miliard de dolari. „După părerea mea, o atitudine cât se poate de clară a statului român trebuie să se facă auzită cât se poate de repede. Eu nu agreez variantele cu intermediari, diverse firme, companii, care tranzacţionează termene dilatorii sau compensaţii într-o proporţie mai mare sau mai mică. Sunt o serie de datorii recunoscute deja, faţă de care nu văd niciun argument de ce nu le recuperăm într-o formă sau alta.
Negocierile trebuie purtate la nivel statal şi fără intermediari“, a spus Diaconescu. Rămâne să vedem cât va reuşi să recupereze noul guvern din aceste creanţe, mai ales în condiţiile în care necesarul de bani pentru îndeplinirea promisiunilor pe termen scurt este foarte mare.

Legislaţie ambiguă
Senatorul PDL Iulian Urban consideră că actuala legislaţie din acest domeniu este o piedică în calea recuperării creanţelor externe. Mai mult, Urban consideră că principalele prevederi favorizează nu statul român, ci potenţialii intermediari. „Potrivit legii actuale, spune Iulian Urban, această comisie interministerială trebuie să verifice, citez «propunerile de recuperare a creanţelor primite de la reprezentanţii autorizaţi ai ţărilor debitoare, de la firme şi instituţii bancare şi financiare de intermediere, române şi/sau străine».
Păi, cum să nu fie creanţele externe ale României lăsate la voia întâmplării, dacă această comisie nu se sesisează, de exemplu, la cererea unor demnitari aleşi prin votul naţional? Să înţelegem, aşadar, că atât Legea nr. 29/1994, cât și HG nr. 732 /1994 au fost cu dedicaţie pentru vânătorii creanţelor externe ale României, care se grăbeau să le valorifice în interes personal, având grijă ca România să nu vadă un cent din aceste creanțe?“.

Aurul de la Moscova, peste 3,5 mld. de euro   
Există însă şi câteva creanţe „exotice“ ale României, pe cât de consistente, pe atât complicate şi greu de recuperat. Cea mai mare este, de departe, Tezaurul de la Moscova. Este vorba de cele mai importante valori ale Băncii Naţionale, ale unor bănci româneşti private, societăţi comerciale sau persoane particulare, de colecţii de artă, bijuterii, inclusiv cele ale Reginei Maria, arhive valoroase etc., toate trimise la Moscova, în 1917, pentru a evita acapararea lor de către armata germană.
Numai componenta de aur (lingouri şi monede), cântărind circa 93 de tone, valorează azi peste 3,5 miliarde de euro. Despre tentativele României – toate nereuşite – de a-şi recupera Tezaurul s-a scris mult, mai ales în ultimii 23 de ani, dar până în prezent demersurile nu au avut niciun rezultat concret.
Pe locul doi ca valoare se situează investiţia României de la Combinatul de îmbogăţire a minereurilor acide cu conţinut de fier (CIM) Krivoi Rog, din Ucraina. Aici, România a cheltuit până în prezent peste un miliard de dolari. În 1990, combinatul era realizat în proporţie de peste 70%. În 1998, investiţia a intrat în conservare, până la găsirea unei soluţii.
A urmat un jaf sistematic, românii şi ucrainenii furând, umăr la umăr, tot ce se putea valorifica, de la materiale de construcţii până la motoare electrice şi chiar utilaje noi, încă nemontate. Azi, la Krivoi Rog mai sunt detaşaţi circa 100 de români, majoritatea paznici, dintre care 90 aparţin firmei lui Gigi Becali, Arcom.

Sunt o serie de datorii deja recunoscute de statele respective. Nu văd niciun argument de ce nu le recuperăm într-o formă sau alta. Negocierile trebuie purtate la nivel statal, fără intermediari, fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu.