Povestea Eugeniei Gusilov începe în Basarabia, la liceul româno-englez „Mircea Eliade”. A excelat la toate materiile și a câștigat mai multe concursuri de desen, atât orășenești cât și republicane. Pe baza experienței sale și a portofoliului a fost admisă fără examen la liceul de artă „Nicolae Tonitza”. La 13 ani, în 1995, se muta alături de bunica sa în București, și ne-a mărturisit că a fost o mare provocare, dar cultura românească i-a plăcut „teribil”. Mai multe detalii găsiți în interviul de mai jos, acordat Revistei Capital în contextul ediției din 2022 a Top 100 Femei de Succes, unde Eugenia Gusilov a fost una dintre câștigătoarele categoriei „Învățământ și Cercetare”.
Planurile ROEC pentru următoarea perioadă
EUGENIA GUSILOV: Proiectele pe care le avem sunt legate de cercetarea temelor care tin de energie, adica monitorizare permanenta a evolutiilor din piata de electricitate, gaze naturale, carbune, nuclear, regenerabile, termoficare. Cuvantul energie acopera multe teme, iar fiecare dintre pietele dedicate enumerate mai sus sunt un domeniu in sine, in care se intampla zilnic o multime de lucruri, de la legislatie noua (europeana sau nationala) pana la miscari de pret, aspecte care tin de productie, transport, furnizare, consum – toate acestea pentru a putea sa iti formezi o imagine de ansamblu asupra evolutiilor macro (globale, regionale, la nivel de sector sau stat), cat si la nivel micro, granular. Acesta este cadrul mare in care se inscrie munca noastra la Romania Energy Center (ROEC). Asta inseamna sa fii la curent cu ce se intampla atat la Bruxelles cat si la Bucuresti, sa stii ce initiative legislative exista, sa urmaresti traseul lor in Parlament, sa fii la curent cu activitatea ANRE, ANRM, sa citesti diverse studii, rapoarte, analize. Deci, as spune ca activitatea noastra de zi cu zi este mai putin spectaculoasa pentru ca presupune foarte mult citit. Dupa care, mai este si munca de analiza proprie si de diseminare a expertizei. Asta inseamna sa produci materiale de analiza originale, munca editoriala, lucru cu cei mai tineri, participare la conferinte, sustinerea de prezentari, interactiuni cu presa, cu mediul de business sau cel diplomatic, vorbit la facultate in fata studentilor – deci cu toti cei care vor sa acceseze expertiza pe care o detinem. In fiecare an, aleg cateva teme prioritare pe care lucram punctual si spre care directionam resursele de timp, atentie si efort. Anul acesta, temele prioritare sunt tranzitia energetica, piata de gaz natural, criza preturilor, impactul razboiului din Ucraina asupra pietelor de energie si strategia energetica pe termen mediu a Romaniei.
A venit din Chișinău pentru a studia arta în România
EUGENIA GUSILOV: Mie mi-a placut cartea si arta dintotdeauna. La Chisinau, unde am petrecut primii 13 ani, am urmat cursurile liceului româno-englez “Mircea Eliade” – cel mai bun din tara. Am excelat la engleza, romana, la toate materiile, am participat la concursuri de desen orasenesti si republicane (pe care le-am si castigat). Apoi, am fost admisa (fara examen, doar in baza desenelor mele abstracte) la liceul de arta “Nicolae Tonitza” din Bucuresti, astfel incat in 1995 ma mutam nu doar in alt oras, ci si in alta tara, fara parinti, dar insotita de bunica mea. Aici, au urmat patru ani de imersiune in cultura romana: literatura, istorie si foarte multa arta. Mi-a placut teribil (basarabenii aveau o sete enorma pentru tot ce era romanesc, familia mea era incantata ca studiez la Bucuresti si m-au sprijinit cu absolut tot ce a putut), dar m-am si chinuit. In primul rand, sa scap de accent. In al doilea rand – sa recuperez pe partea de desen clasic (colegii mei aveau 4 ani in plus fata de mine la specialitate – studiu desen, culoare, modelaj), in plus se facea si desen tehnic! In primii doi ani, a trebuit sa depun efort dublu, imi cumparasem mulaje, rudele imi aduceau flori si vaze, pozau (pana si vecinii) – totul ca sa desenez suplimentar fata de temele cerute la clasa. Deseori, plangeam. Plangeam si desenam. Vedeam foarte bine ca nu imi ieasea ce trebuie la partea de desen academic.
Succesul câștigat prin muncă și excelență
Spre clasa a XI-a am reusit totusi sa recuperez din decalaj la desenul academic. Partea de compozitie (eram la sectia de grafica) a mers bine si era singura care ma facea fericita. Engleza a mers bine si la Bucuresti, am fost la olimpiada, dar nu am ajuns la faza pe tara. Faceam in schimb meditatii cu un profesor universitar, absolvent de Cambridge, caruia ii datorez si astazi cunostintele solide de gramatica a limbii engleze. Am luat examenul de bacalaureat cu cea mai mare medie din liceu (9,83), la 17 ani (eram cea mai mica din clasa). Am hotarat sa inchei aceasta etapa din viata mea prin organizarea unei expozitii personale la sala Dalles, ceea ce am si facut. Ulterior, am urmat studii europene (o disciplina proaspat infiintata) la Universitatea din Bucuresti. Era inceputul anilor 2000, o perioada de optimism, in care energiile din societate erau canalizate catre a invata totul despre Europa (literatura europeana, institutii europene, etapele integrarii europene, drept comunitar, etc). Pe mine m-a atras insa cursul de introducere in stiinta politicii predat de profesorul Andrei Cornea, sub coordonarea caruia de altfel mi-am scris si lucrarea de licenta. Dupa absolvire, cunoasterea limbii ruse m-a ajutat sa ma angajez prin concurs la Institutul Diplomatic Roman, iar studiul fostului spatiu sovietic (sub coordonarea lui Armand Gosu) m-a purtat catre subiectul energiei. Asa am ajuns sa lucrez pe energie.
A primit cea mai mare bursă din istoria programului Fulbright
A doua cea mai mare provocare a fost sa-mi indeplinesc visul de a studia in Statele Unite, si nu oriunde, ci la una dintre cele mai bune universitati din lume – Columbia University, parte din ceea ce americanii numesc Ivy League – un grup select de 8 universitati private care sunt sinonime cu excelenta academica. Obiectiv greu de atins, atunci cand lucrezi pe un salariu de 600 lei/luna la Institutul Diplomatic Roman, dar asta nu m-a descurajat. Am aplicat la o bursa Fulbright, program al Departamentului de Stat american lansat dupa cel de-al doilea razboi monidal, cu o procedura de selectie extrem de riguroasa si competitiva si am fost selectata. Ulterior, am aflat ca mi-a fost acordata cea mai mare bursa din istoria Comisiei Fulbright din Romania, ceea ce m-a facut sa trag si mai tare odata ce am ajuns in SUA, ca sa justific investitia si sa valorific la maxim oportunitatile de acolo. Prea mult timp pentru socializare si petreceri nu am avut. Acolo mi-am ales energia drept specializare primara, si Rusia – drept specializare secundara. Nu mi-a fost usor nici acolo, eu venind cu o educatie umanista din Romania. Iar acolo, se invata statistica, economie, contabilitate, microeconomia intreprinderii. Si acolo am plans. Citeam si plangeam, si mai citeam o data pana intelegeam. A fost cea mai frumoasa experienta traita, dar si cea mai intensa. Am venit de acolo toba de energie.
Înapoi în țară: înființarea ROEC
A treia provocare a fost infintarea propriei organizatii la intoarcere: ROEC- primul think tank de energie in limba engleza din Romania. In perioada 2010-2012, in primii ani de existenta a centrului nostru, foarte multa lume in Romania nici nu stia ce este un think tank si trebuia sa explic cu rabdare ce este si cum functioneaza. Cel putin asa stateau lucururile pe nisa noastra, in energie, unde conceptul era total necunoscut. Fiind de sorginte anglo-saxona, conceptul vine din tarile vorbitoare de engleza (SUA, Marea Britanie), iar in Europa continentala este mult mai raspandit modelul de institut. Apoi, in partea noastra de lume tipul acesta de activitate – cercetare si analiza – a fost multa vreme apanajul statului, motiv pentru care multe din aceste centre/institute faceau parte din aparatul guvernamental.
Povestea primelor think tank-uri românești
Ce-i drept, organizatii ale societatii civile care au avut productie analitica au existat in anii ’90, problema e ca ele nu si-au spus din prima think tank-uri, ci s-au definit mai degraba ca institute de cercetare, societati academice, fundatii. Acesta a fost primul val, aici regasim organizatii precum Societatea Academica Romana (SAR), Asociatia Pro Democratia, Fundatia EURISC. Al doilea val il reprezinta ONG-urile care au aparut in preajma aderarii noastre la UE si la NATO, cand trebuia sa demonstram ca avem societate civila (o conditie pentru aderare), deci sunt cele infiintate sau revitalizate in perioada 2000-2006 cu orientare si agenda pro-europeana. Aici s-ar incadra Institutul European din Romania, Fundatia Titulescu, Centrul de Studii Euro-Atlantice din cadrul Universitatii Bucuresti. Al treilea val sunt ceea ce eu numesc think tank-urile autentice, cele care s-au infiintat nu ca raspuns la o cerinta venita din exterior (cum a fost valul doi), ci ca urmare a formarii fondatorilor sai in spatiul universitar american. Acestea sunt primele entitati care se definesc din start ca think tank-uri si isi propun sa functioneze pe model vestic. Ele apar imediat dupa aderare: Centrul Roman de Politici Europene (CRPE) infiintat in 2009 de un absolvent al Universitatii Georgetown (Cristian Ghinea), Romania Energy Center (ROEC) infiintat in 2010 de o absolventa a Universitatii Columbia (eu), Global Focus Center infiintat de o absolventa a universitatii Yale (Oana Popescu). Acest al treilea val este cel care schimba perceptia si impune folosirea termenului de “think tank”, care va fi preluat inclusiv de unele ONG-uri vechi care se definesc acum tot in acesti termeni. Este o mare bucurie personala sa vad ca in Romania avem acum un mic ecosistem de think tank-uri in conditiile in care acum 12 ani era practic un desert si multa lume se uita cu nedumerire la mine cand pronuntam cuvantul “think tank”.
„Discriminarea e multidimensionala”
Deci, provocari au fost si sunt la tot pasul. Discriminarea e multidimensionala. Unor oameni nu le place ca sunt din Romania, altora unde m-am nascut (in Basarabia) sau unde am studiat (in Statele Unite), altii au o problema cu etnia mea (am background mixt: romanesc, ucrainean, evreiesc si rusesc), altii pur si simplu nu cred ca o femeie poate infiinta un proiect independent de acest tip. Daca stai sa te uiti la ce spune lumea, nu mai faci nimic. Trebuie sa iti vezi de drum si sa mergi cu pasi siguri spre ceea ce iti propui.
CAPITAL: Care este rețeta succesului pentru compania/instituția din care faceți parte?
EUGENIA GUSILOV: Romania Energy Center (ROEC) este un proiect de antreprenoriat institutional. Mi-am dorit foarte mult sa existe asa ceva in Romania. Insa nu pot sa mint si sa spun ca Romania a fost cel mai fertil teren pentru un asemenea proiect. Dimpotriva, mediul a fost unul mai degraba neprietenos si suspicios fata de initiativa mea. Societatea noastra are multe probleme de dezvoltare, iar genul acesta de proiect e vazut ca fiind elitist, nu neaparat o necesitate in comparatie cu alte probleme mult mai grave. Insa cred cu tarie ca un asemenea proiect are rostul si menirea lui, poate contribui la modernizare, tine de occidentalizarea noastra, si apartine unei Romanii viitoare. Este parte a unei societati cosmopolite, educate, a unei Romanii care imbratiseaza valori europene, care are experti de top autohtoni, care organizeaza evenimente extraordinare care rivalizeaza cu ceea ce poti gasi in marile capitale ale lumii, o Romanie dezvoltata, un mare centru cultural si economic. Aceasta este viziunea pe care am cladit organizatia si care imi da putere sa merg mai departe.
CAPITAL: Cum arată programul dvs. zilnic?
EUGENIA GUSILOV: Nici o zi nu seamana una cu alta. Dincolo de ceea ce stiu ca se va intampla, unele lucruri fiind programate din timp, dincolo de activitatea de cercetare care se desfasoara in permanenta in fundal, exista acest element-surpriza: oameni noi pe care ii cunosc, evenimente si proiecte noi. Domeniul de care ma ocup (energia) este intr-o transformare majora, la scara globala si europeana. Romania, la randul ei, nu este o piata linistita, dimpotriva, viteza cu care se intampla lucrurile (de obicei, evolutiile negative) este mult accelerata fata de alte tari, iar viteza cu care se intampla lucrurile pozitive este intarziata (iti ia de 4 ori mai mult timp sa pui pe picioare un proiect la noi decat in alta parte, pentru ca regulile se schimba de pe o zi pe alta, pentru ca avem inertii sistemice, etc). Pe de alta parte, suntem in epicentrul celei mai mari crize din ultimii 80 ani de pe continentul european, suntem la doi pasi de un razboi fara sens. Mi-ar fi placut ca Romania sa fi fost mai pregatita pentru acest moment si regret ca expertiza mea regionala (Rusia, Ucraina, Belarus) nu a fost accesata in aceesi masura in care a fost expertiza mea pe energie.
CAPITAL: Care sunt cele mai importante realizări pe care le-ați avut în ultima perioadă?
EUGENIA GUSILOV: Una dintre bucuriile mele cele mai mari a fost momentul cand am aflat ca cele doua Rapoarte speciale ROEC – Black Sea in Access Denial Age si NATO Warsaw Summit & Beyond – au fost incluse in bibliografia unui curs de relatii internationale la o universitate din Statele Unite. Asa ceva este foarte rar. A fost o confirmare a eforturilor noastre de pana atunci cat si a aspiratiei de think tank cu vocatie internationala, competitiv dincolo de granitele Romaniei. O alta realizare a venit din directia primelor colaborari cu organizatii internationale: NATO, ONU, Banca Mondiala.
CAPITAL: Aveți hobby-uri care ar putea fi evidențiate?
EUGENIA GUSILOV: Citesc atat pentru profesie cat si de placere. Imi plac filmele si serialele, mai ales cele Science fiction. Imi place arta contemporana, apreciez in mod deosebit arta care are un mesaj, care spune ceva. Merg la expozitii. Cand am mai mult timp (rar), desenez sau pictez.
CAPITAL: Care credeți că este rețeta succesului pentru a ajunge o femeie de succes?
EUGENIA GUSILOV: Trebuie sa faci sacrificii (nu mici), trebuie sa treci in plan secundar vacantele si hobby-urile. Orice performanta necesita un sacrificiu, mai ales daca pleci de la zero. Antreprenoriatul nu e un drum usor, dimpotriva sunt probleme si obstacole la orice pas, iar in Romania cand vrei sa faci ceva din toate directiile ti se spune ca “nu se poate”. Trebuie sa dezvolti imunitate la acest “nu se poate” si sa nu il iei prea in serios. Totul se poate, daca exista deschidere si vointa. Iti trebuie insa foarte mult optimism, curaj si anduranta daca existi si lucrezi intr-o societate conservatoare, unde rezistenta la nou e considerabila, fapt care iti poate taia din avant. Sustinerea morala a familiei si a prietenilor apropiati este vitala in momentele de descumpana, care nu sunt rare.
CAPITAL: Cum v-ați caracteriza într-o singură frază?
EUGENIA GUSILOV: Iubitoare de frumos, de progres, de stiinta, fascinata de cunoastere in toate formele ei.
CAPITAL: Ne puteți indica un dicton care să vă definească?
EUGENIA GUSILOV: Non multa, sed multum. („Nu cantitate, ci calitate”).
