Marea Britanie (UK), cu Financial Services Authority, este un exemplu pentru abordarea integrata,  desi Banca Angliei are si ea atributii prudentiale in zona bancarai. Ai zice ca aceasta abordare ofera o perspectiva cat mai deplina a interactiunilor intre efecte micro si macro, in conditiile in care pietele au devenit tot mai complexe, cu grupuri ce actioneaza concomitent pe piata bancara, pe cea de capital, pe cea a asigurarilor si pensiilor private. Criza a izbit insa Marea Britanie cu furie si modelul s-a dovedit a nu performa. Si in Germania exista un model integrat Nici aici rezultatele nu au fost mai bune Interes sporit in ultimii ani este pentru o varianta cu doua creneluri, asa numita “twin peaks”, care separa prutentialitatea de monitorizarea conduitei entitatilor financiare. R&S la nivel prudential ar fi exercitata de banca centrala. Acest model este bine ilustrat in Olanda Dar si acolo criza a lovit cu furie si sistemul de R&S si-a aratat limitele. Ca in UK, Germania, si guvernul de la Haga a fost nevoit sa asiste banci mari, chiar sa devina actionar
Care este explicatia pentru aceasta impotenta generala revelata de criza? Opinia mea este ca nu modelul organizational/institutional explica, in esenta, esecul R&S  ci continutul acestei activitati. Atat abordarea integrata cat si cea compartimentata (de prudentialitate si pe activitati/piete) au fost depasite de valul crizei si au aratat  carente similare. Explicatia este ca viciile sistemului de intermediere financiara au fost tolerate de toate variantele organizationale. Ma refer la leverage excesiv, la utilizarea de modele de risc (value at risk/VAR indoielnice, la dezvoltarea de produse derivate (sintetice) care au opacizat enorm pietele, la ignorarea riscurilor sistemice, etc. Aceasta este marea problema. Modelul conteaza, fara indoiala.
Pe de alta parte, regulile cerute pentru conduita din piete, asa cum isi gasesc reflectare in R&S, sunt cele care definesc ce se vrea de la aceste piete. Adica, daca vrem ca ele sa serveasca economia, investitorii, sa protejeze consumatorii de servicii financiare, sau daca se lasa spatiu pentru derapaje individuale si accentuarea riscurilor sistemice. Dar nici aceste reguli nu sunt indestulatoare. Ele trebuie sa fie acompaniate de mecanisme si instrumente care sa induca operatorii din piete sa le respecte –este vorba de conformare (enforcement). Si aici modelele organizationale au dovedit carente mari. Opinia ca nu cadrul de R&S este buba, ci neimplementarea regulilor de conformare nu imi pare convingatoare. Intrucat chiar modelul de R&S trebuie sa forteze conformarea.
Se poate folosi ca analogie esecul Pactului pentru Stabilitate si Crestere in zona euro.
Concluzia ar fi ca nu este suficient sa cautam un model organizational mai bun in mod formal. Continutul R&S este cheia de bolta a intregului demers de a face ca pietele financiare sa fie prietenoase cu economia. De aceea logica rapoartelor Vickers (in UK), Larosiere si Liikanen (prezentate Comisiei Europene) este de sprijinit. Limitarea leverage-ului, cerinte de capital si lichiditate augmentate (Basel III si Solvency II), regandirea modelelor de risc, despartirea operatiunilor speculative (trading) de cele comerciale obisnuite, limitarea operatiunilor de trading, transparentizarea pietelor prin obligarea la tranzactii la vedere, includerea activitatilor din “umbra”, extrabilantiere (shadow), si a operatiunilor fondurilor de risc si fonduri private de investitii, legarea veniturilor din industria financiara de performanta pe termen lung, penalizarea celor care incalca relatia de incredere intre agent si investitor, etc, fac parte din reforma necesara. In fond, “light touch regulation” (sa lasi pietele sa se reglementeze, disciplineze singure), doctrina care a prevalat intr-un numar tot mai mare de tari (mai ales in UK si SUA) in ultimele doua decenii, a condus la esecul activitatii de R&S. Aceasta este o lectie majora a crizei in materie de intelegere a functionarii pietelor financiare.
In Romania pietele financiare sunt relativ nesofisticate si lipsite de adancime. Aceasta stare ne-a ajutat in criza, fara a ne scuti insa de neplaceri si numai pana la un punct. Afirm aceasta intrucat o piata de capital firava nu ajuta finantarea companiilor intr-o perioada cand bancile sunt foarte tematoare, nu au apetit de creditare. Deoarece pietele noastre depind covarsitor de ce se intampla in Europa interesul nostru funciar este ca continutul R&S in UE sa se schimbe in bine.

Daniel Daianu, profesor de economie si fost ministru de finante
P.S. opiniile din articol angajeaza numai pe autor