Din cuprinsul articolului

Ștefan Mihăilescu-Brăila, actorul pe care românii îl iubesc chiar și la trei decenii de la dispariția sa

Ștefan Mihăilescu-Brăila s-a născut la 3 februarie 1925, la Brăila, într-o familie modestă. Mama sa, infirmieră, l-a adus pe lume la 19 ani, în afara căsătoriei, iar copilăria sa a fost marcată de lipsa afecțiunii materne. Din acest motiv, actorul nu și-a putut ierta niciodată mama și a recunoscut mai târziu că această experiență i-a influențat întreaga capacitate de a iubi.

A crescut în casa bunicilor materni și a fost expus la lipsuri materiale și la tratamente dure. Familia și rudele sale l-au descurajat prin remarci dure legate de aspectul său, iar sărăcia l-a determinat să muncească de la vârsta de 16 ani, ocupându-se cu diverse meserii – hamal, salahor, funcționar. Pasiunea pentru film și visul de a ajunge în America l-au însoțit încă din adolescență.

Și-a continuat educația la Liceul Industrial din Brăila, pe care l-a absolvit în 1940, iar din 1944 s-a implicat în mișcarea artistică de amatori. Ulterior, s-a înscris la Conservatorul „G. Cavadia” pentru muzică și artă dramatică, pe care l-a terminat în 1947.

De ce și-a luat și numele de „Brăila”

După absolvire, a fost angajat la Teatrul de Stat din Brăila, unde și-a adăugat numele orașului la poreclă pentru a evita confuziile cu un alt actor cu același prenume. În 1950, s-a căsătorit cu Georgeta Rahtopol, iar în 1956 s-a transferat la Teatrul din Baia Mare.

În 1957, a venit prin concurs la Teatrul Giulești din București, pe atunci cunoscut ca Teatrul Muncitoresc CFR.

Au urmat multe alte piese de teatru, inclusiv la Teatrul Național din București, dar și peste 230 de spectacole la Teatrul Naţional Radiofonic.

„Era un actor grozav. Dotat de la natură. S-a ridicat din mişcarea teatrului de amatori. Pe bunica lui o chema Brăila. Şi-a luat numele ca să nu se confunde. Erau doi Ştefan Mihăilescu”, spunea realizatorul radio Ion Vova.

O filmografie care cu greu poate fi egalată

În anul 1958, debutează în film, în rolul unui fotograf, în comedia „Alo?… Aţi greşit numărul!”, în regia lui Andrei Călăraşu, film în care a a jucat alături de Iurie Darie şi Ion Lucian. Filmul a prilejuit şi alte debuturi cinematografice, pentru Rodica şi Ştefan Tapalagă şi Stela Popescu.

De aici înainte, va juca cu o inegalabilă măiestrie artistică, mai ales în cele mai reușite comedii din cinematografia românească.

Românii l-au mai putut vedea apoi în multe alte filme dintre care enumerăm doar câteva: „Titanic vals” (1964) – în rolul unui bătăuş electoral „Camera albă” şi „Comoara din Vadul Vechi” – rolul chiaburului Prisac, (ambele în anul 1964) – rol despre care spunea că se simte cel mai apropiat din întreaga sa filmografie, „Răscoala” (1965), „Vremea zăpezilor” (1966), sau „Maiorul și moartea” (1967).

A fost plutonierul Gociman în „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972), regizat de Sergiu Nicolaescu, l-a jucat pe nea Cristache, tatăl lui Mimi, în „Astă seară dansăm în familie” (1972), regizat de Geo Saizescu, pe gangsterul Buciurligă în filmul poliţist „Cu mîinile curate” (1972), regizat de Sergiu Nicolaescu, l-a întruchipat pe Gheorghe Jinga în „Dincolo de nisipuri” (1974) regizat de Radu Gabrea, pe pădurarul din comedia „Păcală” (1974), regizat de Geo Saizescu.

Numele său apare și pe distribuția filmelor „Un comisar acuză” (1974), „Elixirul tinereții” (1975), „Eu, tu, și… Ovidiu” (1978), „Nea Mărin miliardar” (1979), „Mihail, cîine de circ” (1979), „Duelul” (1981) –şi „Buletin de București” (1983).

„Bachus”, din filmul „Secretul lui Bachus” realizat în 1983 de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al actorului Ştefan Mihăilescu-Brăila, pe care l-a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Emil Hossu.

„Pentru rolul lui „Bachus”, l-am „ochit” încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui „Bachus”. Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser”, spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean.

Marele actor a fost şi prezentatorul a numeroase emisiuni de teatru şi divertisment la Radio şi Televiziune.

 

Ștefan Mihăilescu-Brăila nu a fost un om comod, însă avea o latură generoasă, povestea chiar fiul său

Fiul său, Florin Mihăilescu-Brăila, a relatat că tatăl său nu era un om comod, fiind temperamental și având momente de iritare, dar avea totodată o latură generoasă:

„Nu era deloc un tip comod. Era cu toane. Dar acum, că vremea a trecut, pot spune că toţi avem aşa ceva. Când era supărat era bine să nu insişti, să-l laşi în pace să-i treacă. Când căutai ceva şi nu găseai şi te vedea că nu reuşeşti să găseşti, venea şi spunea: «Bă, poate n-ai avut!»

Într-o zi, n-am de lucru, când îşi căuta el ochelarii, teribil de grăbit pentru că întârzia la spectacol, şi repeta întruna: «Unde i-am pus? Unde i-am pus?» şi spun: «Dar poate n-ai avut». O dată s-a întors spre mine: «Vezi că te bag undeva!». Atunci mi-am dat seama că este o chestie unilaterală. Merge de la el spre mine; invers este mai bine să nu.”

Soția actorului, Georgeta Rahtopol, a povestit că respecta familia, iar cei doi au avut o căsnicie de 46 de ani. Ea a menționat că actorul, deși copil „din flori”, își dorea o familie numeroasă și că a avut momente în care se retrăgea, dar nu înceta să fie un partener respectuos.

„Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el. Când m-a cerut în căsătorie mi-a spus: ”Să nu cumva să ai zestre.” Asta mi-a stârnit interesul. Eram o mireasă fără zestre, deşi aparenţele erau altele. Mama mea era croitoreasă, îmi făcea rochii apretate şi cochete.

Au urmat 46 de ani de căsnicie. Avea respect pentru familie. Era copil din flori şi vroia să avem 11 copii. I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în faţa mea. Avea în Piaţa Amzei o casă unde se ducea şi dormea pe acolo…”, rememora Georgeta Rahtopol.

O apropiată, Chira Dragomir, l-a descris ca pe un om scund, cu trăsături fizice neobișnuite, dar foarte agil și energic, cu un caracter puternic și cu o prezență scenică impunătoare. A fost conștient de valoarea sa artistică și a fost atras de plăcerile vieții – mâncarea, iubirea, dar și de bani, pe care i-a prețuit mai mult ca urmare a copilăriei sărace.

„Cum era? Era urât. Avea un nas enorm, a fost chel de tânăr, cel puţin eu aşa mi-l amintesc. Avea o gură cu buze subţiri şi cea de jos era puţin mai scoasă afară şi mai decolorată. Doi ochi mici, foarte apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent încât făcea impresia că trage şi ochii după el. Era un bărbat de 1,62 m, maximum 1,65 m, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat.

Lat în umeri, cu alură sportivă, foarte agil, cu gesturi spontane. Mergea cu gâtul întins, aşa, ca să pară mai înalt. Ei, a suferit mult că era scund. Mergea foarte repede, era sprinten, îi plăcea să meargă pe jos, să-l vadă lumea. Şi era când cu capul învârtit la dreapta, când la stânga să vadă dacă este observat, dacă îl recunoaşte cineva. Îi plăcea să cânte şi să danseze. Îi plăcea să fie în centrul atenţiei, era leneş, foarte.

Decât să bată un cui într-un scaun, mai bine şi-l bătea în mână. Era foarte ciudat. Nu era mo­dest. Îşi cunoştea bine valoarea. Mâncarea şi amorul îl făceau fericit, dar banii erau pentru el suprema importanţă. Fiind sărac în copilărie devenise zgârcit. Circula cu clasa a II-a la tramvai, cumpăra Sportul Popular, îl citea şi-l revindea”, a povestit aceasta.

Se împlinesc 29 de ani de la trecerea în neființă a unui actor de geniu al României

Din păcate, pe 19 septembrie 1996, acum fix 29 de ani, marele Ștefan Mihăilescu-Brăila ne părăsea la vârsta de 71 de ani și lăsa un mare gol în inimile tuturor românilor.

Îndrăgitul actorul s-a stins uitat de lume și în sărăcie. A suferit cumplit și din cauza unui atac cerebral, care l-a forțat să reînvețe să meargă și să citească, după cum povestea ulterior realizatorul TV Dan Negru.

„Mi-a povestit-o Mircea Albulescu… Unul din cei mai mari actori, Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit uitat și în sărăcie în timpurile nostre, în 1996! Albulescu mi-a povestit că actorul a făcut un atac cerebral pierzându-și memoria și a fost obligat să-și ia viața de la zero, să reînvețe alfabetul, mersul, cititul…

Ultimele săptămâni din viață și le-a petrecut singur într-un spital din București și la înmormântarea lui au fost vreo 10 oameni. Anul trecut, în top 3 al celor mai urmărite filme românești de la tv, erau “Nea Mărin Miliardar” și “Secretul lui Bachus”. Ambele cu Ștefan Mihăilescu-Brăila”, relata omul de televiziune în urmă cu câțiva ani.