Temerile premierului bulgar, cu privire la o criză a gazelor în Bulgaria sunt nerealiste
De ce Bulgaria ar fi cu greu tăiată în mod deliberat de la aprovizionarea din Rusia? Pentru că Bulgaria deține robinetul către Serbia, Macedonia de Nord și Grecia și, indirect, către alte două țări – Ungaria și Bosnia, scrie Mariana Boikova pentru 24chasa.bg
Deși, ca stat membru al NATO, Bulgaria este recunoscută drept o țară ostilă Gazprom, oprirea gazelor pentru Bulgaria ar compromite livrările către cel puțin alte cinci țări, iar unele sunt prietene cu Rusia. De la 1 ianuarie 2020, gazul rusesc nu intră în Bulgaria prin Ucraina şi România, ci prin Turcia. Înainte de această dată, peste 17 miliarde de metri cubi erau tranzitați prin Bulgaria către cele trei țări – Turcia, Macedonia de Nord și Grecia, iar gazul pentru Istanbul depindea de livrările prin Bulgaria.
O săptămână mai târziu, la 8 ianuarie 2020, la Istanbul, trei președinți – Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan din Turcia, Aleksandar Vučić din Serbia și prim-ministrul bulgar Boiko Borisov – au lansat Turk Stream. La acea vreme, Putin a fost ferm că gazoductul prin Marea Neagră va asigura independența energetică a Europei. Președintele rus a vorbit mult despre prietenia turco-rusă, fără a ține cont de situația din lume. La Istanbul, Borisov i-a asigurat pe șefii de stat din Rusia, Turcia și Serbia că „cu cât ajunge mai mult gaz în Bulgaria, cu atât mai mult țara va acționa ca un centru strategic de distribuție a gazelor în Balcani”. Exact un an mai târziu, la 1 ianuarie 2021, conducta a ajuns în Serbia. Odată cu lansarea gazoductului Turk Stream, pe care Gazprom l-a construit rapid după închiderea South Stream, punctul de livrare din Bulgaria s-a mutat la Strandja-Malkochlar. Și tocmai acest rol al Bulgariei ca centru de distribuție a gazelor îi garantează acum liniștea vizavi de tensiunile dintre Moscova și NATO.
Capacitatea la intrare a sistemului de tranzit bulgar este de 53-54 milioane de metri cubi pe zi sau 16 miliarde pe an. În prezent, din Turcia se transportă zilnic 35-40 de milioane de metri cubi, iar aici intră inclusiv gazul companiei elvețiene MET, al Energiko Trading a lui Valentin Zlatev și Litasco, care furnizează gazul către Lukoil. Capacitatea punctului de plecare al Bulgariei către Serbia este de 38 de milioane de metri cubi, acum sunt transportate 20-21 de milioane.
Din Serbia, gazele se îndreaptă și către Ungaria și Bosnia. Posibilitățile pentru Grecia sunt de 3,5 miliarde pe an, sau 11 milioane pe zi, iar pentru Macedonia de Nord – 800 de milioane de metri cubi. Mai există un detaliu pe care pun accentul observatorii din domeniu. Este vorba de faptul că indiferent de tensunile politice dintre Bulgaria și Rusia, Bulgaria și compania Bulgartransgaz au fost un partener corect al Gazprom, decenii la rând, în niciun moment nu au creat probleme în transportul gazelor cu destinația Turcia, Grecia și Macedonia de Nord, iar acum – Serbia, Macedonia de Nord și Grecia. În timp ce Gazprom a făcut de două ori surprize Bulgariei – în perioada 6 – 21 ianuarie 2009, cu o oprire totală a gazelor și o instabilitate în aprovizionare timp de câteva zile în februarie 2011.
Și în timp ce guvernul se teme de crize de aprovizionare, despre care alți experți spun că este posibil teoretic, dar că deocamdată nu există astfel de indicii, mai sunt câteva necunoscute legate de viitoarele livrări de gaze rusești către Bulgaria.
Contractul cu Gazprom Export expiră la sfârșitul acestui an, dar încă nu există informații că se pregătesc negocieri pentru livrări pe termen lung. Bulgargaz este implicată în scandaluri care au loc de mai bine de o lună legat de contractul pentru gazul azer și de punctul de livrare al acestuia.
În prezent, în Bulgaria intră aproximativ 300 de milioane de metri cubi de gaz din Azerbaidjan, în loc de 1 miliard de metri cubi, cum e în contract. Motivul, potrivit Bulgargaz, este că punctul de livrare este Komotini, intrarea conectării de gaze încă neconstruite cu Grecia. Iar livrările de gaze din Azerbaidjan prin rețeaua de transport a gazelor grecești de la Nea Mesemvria sunt o expresie a bunăvoinței.
Potrivit opozanților companiei de gaze, inclusiv ministrul energiei, Alexander Nikolov, nu s-a făcut totul pentru a se asigura întregul volum conform contractului. Sectorul gazelor este îngrijorat de faptul că nu există indicii legate de pregătirea de negocieri cu Gazprom Export. Se aud și îndoieli cu privire la faptul că alte companii se pregătesc să intre ca furnizori de gaze rusești.
Se așteaptă ca, la jumătatea anului, să aibă loc licitații pentru capacități și ar trebui ca mixul Bulgargaz să fie clar – dacă va lua de la terminalul de gaz lichefiat de la Revithousa, care vor fi cantitățile de gaz azer, cât gaz rusesc va fi necesar, pentru a se face prețurile acceptabile pentru piața reglementată și, de acolo, și pentru business. Surse apropiate de Bulgargaz comentează că aceasta este o problemă de negocieri politice, pentru că șeful companiei de gaze este Holdigul energetic Bulgar, iar deasupra acestuia e ministrul energiei.
Zgomotul armelor a crescut prețul gazelor
Zgomotul armelor a crescut prețul gazului la bursa olandeză TTF. La data de 24 ianuarie, ora 17, contractele futures din februarie au ajuns la 91.005 euro pe megawat-oră, după ce au scăzut pe parcursul săptămânii trecute.
Nivelurile prețurilor între 17 și 21 ianuarie au scăzut la 75 de euro pe megawat-oră miercuri și joi, ajungând la 79,95 de euro la sfârșitul tranzacționării, vineri. Luni, au luat-o în sus, pe fondul tensiunilor geopolitice dintre Rusia și NATO. Totuși, acestea rămân la jumătate sub recordul de 180 de euro pe megawat-oră, raportat la 21 decembrie anul trecut, dar au depășit vârful de 88,76 euro în urmă cu trei săptămâni.
