De mai bine de trei ani, în România se vorbeşte constant despre creşterea iminentă şi substanţială a preţurilor pe care şoferii le plătesc pentru asigurarea RCA. În realitate însă, în  niciunul dintre aceşti ani nu am avut de-a face cu un asemenea fenomen, iar evoluţiile din 2012 par să confirme faptul că, în ţara noastră, preţul este singurul care dictează. Prima medie încasată anul trecut de cei mai importanţi nouă asigurători RCA membrii ai Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR) a scăzut  la doar 487 de lei, de la 573 de lei în 2011. Unele societăţi de asigurare au operat reduceri de peste 40% ale preţurilor, iar impactul asupra vânzărilor şi, până la urmă, asupra gradului de profitabilitate al poliţelor RCA nu a întârziat să apară. În cazul celor două societăţi de asigurare fruntaşe în ceea ce priveşte scăderea preţurilor, rata daunei (raportul dintre indemnizaţiile brute plătite şi primele brute câştigate, care arată şi cât de profitabilă este o linie de asigurare) a scăzut substanţial de la peste 100% (valoare care indică pierderi, plăţile fiind mai mari decât vânzările) la aproximativ 80%. De altfel, anul trecut, doar trei societăţi de asigurare, din cele nouă importante, au vândut RCA mai scumpă, după cum arată datele UNSAR.

Nimeni nu  mai „strică“ piaţa

O parte dintre societăţile de asigurare din România şi-au construit în ultimii ani o adevărată strategie de comunicare, care se baza pe blamarea „preţurilor de dumping“. De multe ori pe bună dreptate (dacă aruncăm o privire asupra topului reclamaţiilor primite de CSA), liderii acestor societăţi au acuzat un anume grup de asigurători că „strică piaţa“, practicând preţuri care nu permit acoperirea eventualelor daune şi plata la timp a despăgubirilor către clienţi. Într-adevăr, în 2011, de exemplu, doar trei societăţi se situau cu preţurile cu mult sub media pieţei, una dintre ele aproape la jumătate. În 2012 însă, lucrurile au luat o întorsătură mai puţin aşteptată, în condiţiile în care cinci din cele nouă companii mari pe zona RCA, adică majoritatea, practică preţuri sub medie. În fapt, au rămas doar două societăţi de asigurare care practică preţuri cu mult diferite faţă de piaţă.

La Carpatica, prima medie calculată ca raport între primele brute câştigate şi numărul de contracte încheiate în 2012 a fost de doar 263 de lei iar, la polul opus, în cazul Asirom, acelaşi indicator arăta 876 de lei. Prima medie de anul trecut, pe ansamblul celor nouă societăţi mari, a fost de 487 de lei. Marea surpriză a venit însă anul trecut de la două dintre societăţile de asigurare care se plasau printre lideri în ceea ce priveşte preţurile. Este vorba despre Uniqa şi Groupama.

În primul caz, prima medie per contract a scăzut cu 60%, la doar 385 de lei, cu 100 de lei sub media pieţei, în timp ce asigurătorul francez a operat o reducere de 46%, până la 443 de lei, de asemenea sub media pieţei. Mişcarea poate părea surprinzătoare, în contexul în care, nu mai târziu de 2011, cele două societăţi aveau cele mai mari preţuri din piaţă. Pe de altă parte însă, strategia a dat roade. Uniqa înregistra, la finele lui 2011, o rată a daunei de 105%, iar în 2012 a reuşit să o reducă la doar 81%.

O evoluţie simil.ară a avut şi Groupama, care a înregistrat un raport plăţi/prime brute de doar 79% faţă de 100,6% în 2011. La polul opus, prima medie la Asirom a urcat cu 64%, plasând societatea pe primul loc în privinţa costurilor la RCA. Relaţia directă între preţ şi vânzări a funcţionat şi în acest caz. Valoarea primelor brute câştigate de al treilea jucător de pe piaţa RCA a scăzut de la 297 milioane de lei, în 2011, la doar 272 de milioane de lei, în 2012. Ca efect direct, rata daunei s-a degradat substanţial de la 49%, în 2011, la peste 88% anul trecut.

Care este relaţia dintre preţ şi profit?

Printr-un ordin emis la finele lui 2012, Comisia de Supraveghere a Asi­gurărilor impune, practic, societăţilor să-şi administreze în aşa fel portofoliile încât să obţină un minim profit din vânzarea poliţelor RCA. „Pentru fiecare categorie de riscuri omogene considerate, asigurătorii au obligaţia de a stabili tarifele de prime astfel încât, cu o probabilitate de cel puţin 99,5%, primele estimate pe următoarele 12 luni să acopere toate riscurile asumate, toate cheltuielile aferente şi marja de profit a asigurătorului, cu respectarea legislaţiei şi a principiilor actuariale general acceptate“, arată documentul.

Prima interpretare dată acestei norme a fost că preţurile vor creşte pentru a permite societăţilor de asigurare să facă profit. S-au avansat şi procente: 25%, 40% chiar 50% majorare a preţului. Până acum nu s-a întâmplat, şi dacă asigurătorii vor alege să meargă pe strategia din 2012 nici nu se va întâmpla.
De menţionat că 2012, în ciuda scăderilor de preţuri, a fost un an destul de bun pe zona RCA, un an în care încasările au crescut, iar rata daunei brute şi rata combinată a daunei au scăzut semnificativ.

În cazul celor 11 asigurători autorizaţi să vândă RCA, primele brute subscrise au
urcat cu 10%, rata daunei brute a scăzut de la 97% la 81%, în timp ce rata combinată a ajuns la 117% de la 131% în 2011. Mai clar, RCA continuă să aducă pierderi, însă pierderile au scăzut substanţial concomitent cu scăderea preţurilor.

Dacă în 2011, pentru fiecare 100 de lei încasaţi, asigurătorii plăteau, în medie, 131 de lei, anul trecut pentru cei 100 de lei ei au plătit doar 17. Pierderile s-au redus, deci, aproape de jumătate în prima evoluţie pozitivă de la debutul crizei, în anul 2009, până în prezent. De altfel, o creştere substanţială a preţurilor ar fi şi în afara logicii economice, în condiţiile în care veniturile populaţiei au scăzut, ca şi numărul de maşini noi vândute anual. Doar într-o piaţă neconcurenţială, în care actorii nu ţin cont de cerere, astfel de evoluţii ar duce la o creştere a preţurilor.

Şi de ce este important profitul?

Societăţile de asigurare din România s-au obişnuit să se plângă de faptul că vânzarea de RCA le aduce pierderi. Când sunt întrebaţi de ce mai vând astfel de poliţe în condiţiile date, liderii companiilor răspund că fără RCA nu se poate, întrucât „vânzarea de RCA aduce volume şi îţi dă posibilitatea de a vinde alte asigurări mai profitabile, cum ar fi cele de tip CASCO“. Pe de altă parte însă, acceptând că cifrele raportate sunt şi corecte, lipsa unui minim profit al asigurătorului este motiv de îngrijorare şi pentru client. Societatea de asigurare are dreptul de a încasa prime şi obligaţia de plăti despăgubiri.

În cazul în care aceste două activităţi aduc per ansamblu pierderi, se pune întrebarea cât timp va mai reuşi firma de asigurare să plătească despăgubirile.
Atunci când pierderile se întind pe ani de zile şi când raportul dintre încasări şi plăţi depăşeşte cu mult 100% (cum este cazul a cel puţin două societăţi de asigurare), problema devine chiar serioasă, în ciuda reputaţiei de bun plătitor a acelor societăţi de asigurare. Desigur, aceeaşi întrebare privind stabilitatea societăţii este legitimă şi în cazul asigurătorilor care vând, de exemplu, la preţuri egale cu jumătate din prima medie pe întreaga piaţă. Şi aici există încă exemple concrete.

Aceste întrebări şi le-a pus, potrivit unor surse, şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care a analizat, anul trecut, posibilitatea de ridica licenţa pentru vânzare de RCA unui număr de patru societăţi de asigurare. Problema ar fi fost rezolvată chiar de către acţionarii companiilor, care au acceptat să vină cu aporturi suplimentare de capital pentru fluidizarea plăţilor către asiguraţi.

Te-ar putea interesa și: