De ce nu renunță China la relațiile strânse cu Rusia. Legătura dintre Xi Jinping și Vladimir Putin
Sursă: Dreamstime
China este una dintre țările care nu a condamnat Rusia pentru războiul declanșat din Ucraina, ci din contră, și-a întărit relațiile cu Moscova. Ce plan are, de fapt Xi Jinping și care sunt legăturile sale reale cu Vladimir Putin?
China refuză să condamne Rusia pentru războiul declanșat în Ucraina. Marc Bennetts a scris un articol despre motivele pentru care Xi Jinping preferă să rămână un aliat al lui Vladimir Putin.
În februarie, atunci când președintele Putin și președintele Xi s-au întâlnit la Beijing cu ocazia JocurilorOlimpice, cu câteva săptămâni înaintea invaziei din Ucraina, China și Rusia au declarat că prietenia dintre cele două superputeri este ‘nelimitată’.
Și totuși, pe măsură ce luptele din Ucraina se întețesc, pentru Xi a devenit clar că motivația politică primează în fața oricărei ‘idile’ cu Putin. Se prea poate ca China să fi condamnat extinderea NATO, dar ea dă totodată asigurări că nu va fi atrasă în conflict.
Recent, Statele Unite au declarat că nu au constatat vreun sprijin militar al Chinei acordat Rusiei. Semnificativ este totodată și faptul că China a refuzat să recunoască independența celor două republici separatiste din estul Ucrainei, republici pe care Rusia le-a proclamat drept state suverane cu puțin timp înainte ca Putin să-și lanseze invazia. Ea nu a recunoscut nici guvernarea rusă din Crimeea, peninsula pe care Rusia și-a anexat-o în 2014, răpind-o Ucrainei, arată The Times.
Relația dintre Rusia și China
Prudența lui Xi în privinșa relațiilor cu Rusia, în decursul unui conflict care se reclamă drept cel mai grav din Europa începând din 1945, a ieșit în evidență săptămâna aceasta, după informații potrivit cărora el a refuzat să facă o vizită la Moscova. Citate de un ziar japonez, o serie de surse diplomatice au estimat că refuzul s-a datorat temerii de a nu exacerba inutil tensiunile cu Occidentul.
De la declanșarea pandemiei, Xi a efectuat o singură vizită peste graniță, iar aceasta a fost în Hong Kong, săptămâna trecută. El dorește să întărească stabilitatea internă și externă a țării înaintea Congresului Partidului Comunist, la care ar urma să-și asigure un al treilea mandat, de altfel deja stabilit, după cum relatează publicația Yomiuri Shimbun.
În ceea ce îl privește, Kremlinul afirmă că vizita la Moscova a lui Xi rămâne stabilită, dar ea va avea loc numai după ce restricțiile din China legate de Covid vor fi suspendate. Un purtător de cuvânt din partea Beijingului a făcut ’gargara’ obișnuită pe tema puternicelor relații dintre Moscova șI Beijing, dar nu a confirmat șI nici nu a negat relatările ziarului nipon.
Analiștii afirmă că, deși cele două țări sunt unite în privința resentimentelor lor față de americani, Beijingul nu dorește să riște și să sprijine războiul Moscovei și nici să încalce ‘linia roșie’ a sancțiunilor impuse de Washington. Luna trecută, Washingtonul a înscris pe lista neagră cinci companii chineze care ar fi oferit sprijin armatei ruse. Nu se știe despre ce fel de sprijin este vorba, dar Washingtonul a adăugat că nu există probe din care să reiasă că Beijingul ar încerca sistematic să ajute Moscova în a se sustrage sancțiunilor.
China nu vrea să fie prea apropiată de Putin
“Poziția diplomatică a Chinei este fragilă. Ea nu dorește să pară că ar fi prea apropiată de Putin, deși, în același timp, relațiile sale cu Rusia sunt de primă importanță”, a declarat Alexander Gabuev, specialist în Asia al grupului Carnegie. În lunile ulterioare invaziei, exporturile Chinei în Rusia s-au redus, după cum reiese dintr-un studiu al Institutului Peterson pentru Economii pe Plan Internațional, acesta fiind un alt semnal care relevă că firmele chinezești se tem să încalce sancțiunile occidentale.
Și totuși, deși sprijinul Beijingului față de Putin este mai puțin entuziast, sunt puține șanse ca el “să arunce Rusia în fața trenului”, introducând propriile sancțiuni sau criticând explicit invadarea Ucrainei.
Potivit analiștilor, un asemenea demers este puțin probabil din cauză că asta nu ar schimba prea mult politicile Americii față de Beijing, inclusiv pe tema Taiwanului, o insulă pe care americanii au promis să o apere în eventualitatea unui atac chinez.
„Occidentul își va păstra în buzuna’r concesiile față de China, așa că Beijingul se întreabă: ‚de ce ar trebui să renunțe la parteneriatul cu Rusia?’. Dar, în același timp, chinezii își spun: ‚să nu fim proști și să nu încălcăm liniile roșii ale Americii’. E o abordare destul de pragmatică”, spune Gabuev.
Clar este însă faptul că invazia lui Putin a relevat rolul mai puțin important al Rusiei în parteneriatul celor două țări. Deși China este precaută în privința sprijinirii mașinăriei de război a Kremlinului, ea nu ezită să profite de petrolul pe care Rusia a fost silită să îl vândă la un preț mai mic după ruperea relațiilor cu Occidentul.
Dependența Rusiei de China începe să crească
Este puțin probabil ca Beijingul să se arate timid în a încerca să dicteze politica Rusiei, inclusiv prin presiuni legate de tehnologia militară sau prin stoparea exporturilor către India și Vietnam. China dorește totodată să-și instruiască trupele din bazinul arctic, unde Rusia deschide baze militare pentru a exploata rezerve naturale încă nefolosite. „China se va folosi de Rusia, în vreme ce Rusia va deveni tot mai dependentă de China”, a declarat Daniel Treisman, un expert în Rusia, pe pagina web a publicației Foreign Affairs. „După cum spunea cineva, cei puternici fac tot ce pot, iar cei slabi pățesc ceea ce trebuie”.
S-ar putea ca dependența crescândă a Rusiei de China să elimine orice pretenție a țării ca democrație. Teoretic, liderii săi sunt aleși direct de cetățeni, spre deosebire de China monopartită, iar Rusia are numeroase partide politice, deși în general ele sunt văzute drept marionete ale lui Putin.
„Ei, care zeci de ani ne-au tot spus că nu, nu și nu, o economie dezvoltată nu poate exista în lipsa unui sistem politic similar sau în lipsa unui sistem politic liber – toate astea sunt vorbe goale”, a declarat Margarita Simonian, șefa canalului de televiziune RT, sprijinit de Kremlin. „Dar uitați-vă puțin la China: vă place economia chineză? Mie îmi place. Au vreo libertate? Nu, nu au și nici n-au avut vreodată. Poate că ăsta nu e un lucru rău, poate că e un lucru bun”.
Totul a început la 17 ani când am început facultatea de Psihosociologie. Mi-am dorit întotdeauna să le ofer celor din jur o claritate mai mare a lucrurilor care îi înconjoară, însă odată cu finalizarea studiilor mi-am dat seama că nu mă pot adresa unui număr atât de mare de persoane. Tocmai din acest motiv, am început programul de masterat din cadrul Facultății de Jurnalism, specializarea Managementul Instituțiilor Mass-media, loc unde am învățat cum să mă adresez unui număr mai mare de persoane și totodată cum să mă fac și auzită. Primul meu job a fost în cadrul publicației România Liberă, unde am lucrat în perioada programului de master timp de doi ani de zile. Aici m-am putut dezvolta, am putut scrie articole psihologice și nu numai. A fost ce mi-am dorit până la un momendat. A urmat apoi agenția de presă PS NEWS, iar în final am ajuns la Capital, un loc unde, spre deosebire de celelalte publicații pot fi abordate mai multe subiecte, de la mondene, lifestyle, până la politică și economică, lucru care mi-a lărgit orizonturile. Mă consider o persoană activă și dornică de noutate. Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele este Kiteboarding-ul, un sport care antrenează atât psihicul cât și fizicul, un sport care mă ajută să creez să mă inspir și de asemenea, îmi dă vibrația pozitivă de care am nevoie. Pe lângă sporturile acvatice, am o pasiune și pentru domeniul auto, motiv pentru care, cele mai multe vacanțe din copilărie le-am petrecut în atelierul tatălui meu, învățând și ajutându-l cu tot ce avea nevoie. Viața însă, mi-a pregătit alte surprize plăcute.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





