Capital: Ati fost concediat sau ati demisionat din functia de director al Cotidianului?
Dan Diaconescu: Dupa moartea lui Ion Ratiu, Dumnezeu sa-l ierte, mostenitorii sai au lansat varianta vanzarii ziarului. Atunci, au aparut diversi clienti care doreau sa cumpere Cotidianul.
Capital: A fost avansata vreo oferta concreta?
Dan Diaconescu: Nu neaparat o oferta, dar ceva de genul: „Dom’le, nu vrem sa vindem ziarul, dar daca se dau bani multi l-am vinde.” Atunci, diversi oameni s-au laudat in targ ca ei au cumparat Cotidianul.
Capital: Cum ati fost numit director si care au fost obiectivele fixate de patron?
Dan Diaconescu: Am avut o intelegere cu Ion Ratiu, potrivit careia ma angajam sa-i pun ziarul pe linia de plutire. Asta insemna ca ziarul sa nu mai piarda bani. Pe de alta parte, Ion Ratiu dorea in fruntea Cotidianului o vedeta de televiziune. Am reusit ca din iunie, cand l-am preluat, si pana-n decembrie 1999, sa fac ca Ion Ratiu sa nu mai dea nici un ban din buzunar.Trebuie sa va spun ca in acea perioada am lucrat fara salariu.
Capital: Cum adica, ati muncit fara leafa?
Dan Diaconescu: Da, pana-n decembrie am lucrat fara salariu, iar din ianuarie, potrivit intelegerii, am tiparit pe gratis ziarul meu Oglinda la tipografia lor. Am acceptat sa nu am salariu pentru ca am venit la Cotidianul dupa Cristoiu si am vrut sa arat ca sunt mai bun decat idolul meu din anii ‘90.
Capital: Daca inteleg bine, ati demisionat de la Cotidianul pentru ca zvonurile referitoare la vanzarea ziarului va afectau imaginea de la Tele 7abc?
Dan Diaconescu: Sigur ca da! Daca ziarul era cumparat, sa spunem de ministrul agriculturii, Ioan Muresan, automat eu apaream in emisiune ca un angajat al lui Muresan si, automat, emisiunea nu mai semana cu ziarul. Eu am fost informat ca ziarul se va vinde intr-o zi de luni, indiferent cui, nu ma interesa, iar duminica seara mi-am anuntat demisia in direct la Tele 7abc. Eu am vorbit cu acesti oameni care si-au aratat intentia de a cumpara ziarul…
Capital: Cu cine anume?
Dan Diaconescu: Am vorbit cu doi-trei oameni…Nu pot sa le dau numele. Si i-am intrebat de ce ii intereseaza Cotidianul. Ei mi-au raspuns ca vor sa-l dezvolte, sa faca, sa dreaga…Atunci i-am intrebat daca eu, Diaconescu, plec, mor sau ma calca masina, vor mai fi interesati de ziar? Nu, nu mai erau interesati. Au vrut sa cumpere ziarul gandindu-se ca ma cumpara si pe mine.
Capital: Care este relatia contractuala intre dvs. si Tele 7abc?
Dan Diaconescu: Emisiunea mea este o mica televiziune in televiziune. Eu fac totul, produc singur si incasez toata publicitatea, din care dau lunar niste bani postului de televiziune. Am inceput aceasta emisiune in urma cu doi ani si audienta ei a crescut in timp. Eu am depasit de multe ori filmele de la Pro TV, de la Antena 1, filme care costa multi bani. Productia emisiunii mele costa 200 de dolari pe seara. In fine, la inceput, Tele 7 abc a spus ca e prea costisitor. Atunci, am spus, lasa ca platesc eu. Nu numai ca n-am cerut salariu, ci le-am spus ca platesc eu operatorul, curentul, telefonul.
Capital: Din ce traiti, pentru ca observ ca peste tot refuzati salariul?
Dan Diaconescu: Am sa va spun imediat. Dupa emisiunea cu Rona Hartner, au inceput sa apara primii agenti care ne-au cumparat spatii de publicitate. Pana atunci aveam publicitate asa, ca sa fie, sa avem si noi o pauza de publicitate. Astfel ne-au venit clientii. Am inceput sa mergem foarte mult pe barteruri. Usor-usor, am ajuns anul acesta la o publicitate foarte puternica, in sensul ca s-a ajuns la incasari undeva intre Calinescu si Tuca. Suntem si ca rating intre Calinescu si Tuca, dar sa nu uitam ca suntem Tele 7 abc.
Capital: Care nu se vede deloc in sondaje.
Dan Diaconescu: Eu i-am intrebat pe multi clienti mari: De ce dati voi 3.000 de dolari pe minutul de publicitate la alte televiziuni, de ce nu veniti la mine unde este 1.800 de dolari minutul? Nu putem, mi-au raspuns, nu putem pentru ca avem intelegere de afara sa lucram cu doua televiziuni, Pro TV si Antena 1. Anul acesta, la inceputul lunii februarie, am avut o oferta de la o agentie de publicitate care a spus ca imi pune un milion de dolari pe masa cu conditia ca eu cu emisiune cu tot sa ma mut de la Tele 7abc.
Capital: Unde?
Dan Diaconescu: Nu pot sa spun unde. Ei aranjasera toata treaba. Statistic vorbind, eu la Tele 7 am facut peste 200 de emisiuni si nu stiu daca 50 de emisiuni puteam sa le fac pe Pro TV, Antena sau TVR. Nu le puteam face pentru ca acolo sunt niste interese si oamenii imi blocau subiectele respective. Eu am oferte in permanenta de la alte canale: dom’le, vino la noi, iti dam 30.000 de dolari pe luna. Asta e ultima oferta. Dar eu le-am zis: am caseta asta video, o dam? „Pai s-o vedem, sa ne mai gandim…”
Capital: Nu mi-ati raspuns la intrebare. Din ce traiti?
Dan Diaconescu: Eu am diseara sapte minute de publicitate, se poate verifica. Deci am pe luna vreo 200.000 de dolari din publicitate, din care o parte o ia Tele 7 si o parte o ia firma mea, Oglinda Press. Repet, nu sunt numai bani, sunt si barteruri. De exemplu, mi-am luat si eu, in sfarsit, o masina, un Opel. Am luat si utilaje de la Urbis, necesare sediului firmei mele. In orice caz, sunt 100.000 de dolari care pentru un ziarist independent este ceva colosal. Nimeni nu s-a gandit in tara asta ca poate sa faca presa pe bune si sa castige bani foarte multi.
Capital: Cum rezistati spagilor?
Dan Diaconescu: Exista tentatia asta in toata presa, pentru gazetarii care au salarii mici. Au fost oameni care mi-ar fi oferit 10.000 – 50.000 de dolari ca sa-i laud in emisiune. Eu pot sa rezist pentru ca am avut o situatie materiala creata de faptul ca am fost director la niste publicatii. Cand am fost la Jurnalul National mi-am cumparat o casa, apoi m-au ajutat niste prieteni ca sa dau drumul la ziarul meu, Oglinda.
Capital: In „Senzational cu Dan Diaconescu” apar multi fosti securisti pe care ii lasati sa spuna ce vor. Impresia mea este ca emisiunea e o „curatatorie” si ca e controlata de ei.
Dan Diaconescu: Cum v-am zis, audienta lui Tele 7 inaintea mea era zero. De aceea, eu trebuie sa fac niste nazdravanii extraordinare. Ar trebui ca in fiecare seara sa ma sinucid in direct ca sa se uite lumea. Pentru asta trebuie sa sochez. Cum puteam sa sochez? Cu oameni care n-au aparut niciodata pe post, cum sunt acesti securisti, cu oameni din familia Ceausescu, cu oameni ca Hancu. La inceput, eu ii cautam, acum am o lista intreaga de asteptare. Eu incerc sa creez scandal cu buna stiinta, din pacate, si sa sochez cu anumite limite.
Capital: Va deranjeaza ca unii va numesc micul Tuca?
Dan Diaconescu: Nu, nu ma deranjeaza. Se fac tot timpul apropieri intre mine, Calinescu si Tuca. Se fac clasamente, departajari si tot felul de comparatii. Dar Tuca lucreaza la patron, eu nu. Asta poate constitui un avantaj pentru el, pentru ca are spate. Eu nu am spate. Emisiunea mea, la inceput, a fost agatata de un fir de par, pentru ca tot timpul cineva dorea sa inchida emisiunea, oameni din jurul lui Tele 7 sau oameni din jurul Puterii. Cand emiunea a crescut, toata lumea si-a dat seama ca nu mai putem sa inchidem emisiunea lui Diaconescu pentru ca „il martirizam, il facem erou”, aiurea in tramvai.    

Carte de vizita

Data si locul nasterii: 9 decembrie 1967, Caracal
Studii: Facultatea de Mecanica Bucuresti
Activitate:    – 1991: reporter la Curierul National
    – 1991 -1995: director general
Jurnalul National
    – din 1995 este patronul cotidianului Oglinda
    – din 1998 colaboreaza la Tele 7 abc cu emisiunea intitulata „Dintre sute de ziare”, apoi „Senzational cu Dan Diaconescu”.