Cu un an înainte de alegeri şi de sfârşitul celui de-al patrulea mandat al Angelei Merkel în funcţia de cancelar, criza dintre Atena şi Ankara creează circumstanţe complicate pentru echilibrele politice din Germania. Atitudinea guvernului german a fost percepută ca un efort continuu de păstrare a echidistanţei, pe de o parte datorită rolului urmărit de a deveni mediator, pe de altă parte, datorită influenţei politice pe care factorul turcesc o are prin natura situaţiei.

Şi asta, pe de o parte, din cauza relaţiilor economice bilaterale şi, pe de altă parte, din cauza rolului populaţiei de origine turcă şi a modului în care aceasta poate influenţa evoluţiile politice atât în Germania, cât şi în Turcia. Rămâne însă dezideratul de a se oferi o solidaritate reală faţă de Grecia în cadrul UE, este scris pe tovima.gr

În Germania trăiesc în prezent aproximativ 3 milioane de persoane de origine turcă. Aproximativ jumătate dintre aceştia au dreptul de a vota şi în patria lor. La referendumul din 2017 la care Tayyip Erdogan a reușit să treacă modificările constituționale și să obțină dominaţie politică absolută, procentul de turci din Germania care au votat „pentru” a crescut la aproximativ 65%. Acest procent a fost mult mai mare decât procentul total (la limită) de 51,2%, cu care Erdogan a câștigat referendumul.

Majoritatea acestor populaţii turceşti din Germania sunt sunniți, element pe care președintele turc l-a fructificat în mod eficient. Potrivit analiștilor politici, mecanismul partidului de guvernământ turc AKP a studiat și a analizat în detaliu diverse elemente, precum locurile de origine ale imigranților turci, și a dezvoltat rețele în locurile lor actuale de domiciliu. Din aceste analize reiese că majoritatea susținătorilor lui Erdogan din Germania provin în principal din zone din Turcia care sunt considerate bastioane electorale ale AKP.

Votează Erdogan şi… centru-stânga

În același timp, peste 1 milion de cetățeni de origine turcă au dreptul de a vota în Germania. În mod tradițional, cel mai puternic partid în acest grup de alegători este SPD, cu procente care, în ciuda declinului din ultimii ani, depășesc 35%, în timp ce forţa CDU a crescut la aproximativ 30%, iar circa 15% votează pentru Verzi.

Comportamentul electoral al turcilor în Germania prezintă o particularitate şi constituie obiect de studiu pentru multe think tank-uri şi institute germane. Având în vedere turnura islamistă a lui Erdogan, analiştii politici germani consideră paradoxal ca în Germania majoritatea turcilor să voteze centru-stânga sau partide de stânga, iar la alegerile turceşti să rămână „fideli” viziunilor neo-otomane ale preşedintelui turc.

Aceste date compun un parametru care explică într-o mare măsură un aspect al relaţiilor turco-germane. Nu doar relaţiile economice și comerciale, investițiile sau relația istorică a celor două țări influențează, ci şi intervenția directă a cetăţenilor de origine turcă în evoluțiile politice din Germania. De la începutul anilor 1960, creșterea amețitoare a populației de origine turcă a format un factor de influență politică bidirecțională în ambele țări. Este suficient să ne gândim că în 1961 erau doar 6.800 de cetățeni turci în Germania, iar în deceniile următoare, însumând şi a doua și a treia generație, aceştia au ajuns la aproape trei milioane.

Importantă este şi activitatea economică a acestor grupuri. La începutul deceniului trecut, funcţionau în Germania aproximativ 80.000 de companii deținute de turci, care ofereau locuri de muncă pentru aproximativ jumătate de milion de lucrători și aveau o cifră de afaceri totală de 40 de miliarde de euro.

Influenţa în Renania de Nord şi cazul Bavariei

În perspectiva alegerilor din Germania din 2021, influența acestui grup de populație dobândeşte o pondere specială. Un factor decisiv în acest sens este distribuția geografică a cetățenilor turci sau a cetățenilor germani de origine turcă. 33,4% dintre ei locuiesc în Renania de Nord-Westfalia, 17,3% în Baden-Württemberg, doar 13,1% în Bavaria, urmate de grupuri mai mici în celelalte landuri.

Pe baza celor ce se discută în această perioadă în Germania, creștin-democratul Armin Laschet, prim-ministrul Renaniei de Nord-Westfaliei, unde locuiesc majoritatea cetăţenilor turci sau de origine turcă, pare să aibă șanse semnificative. Este de înțeles că în aceste condiţii factorul turc va juca un rol important.

Printre posibilii candidați se numără și premierul creștin socialist al Bavariei, Markus Söder. În acest land, populația turcă este în mod clar mai puţin numeroasă, în timp ce politica migraţionistă a CSU este complet diferită.

În acest moment, însă, dinamica prim-ministrului bavarez și capacitatea sa de a-i succeda Angelei Merkel sunt puse sub semnul întrebării. La urma urmei, niciodată un candidat CSU nu a reuşit să câștige alegerile pentru Bundestag, lucru pe care l-au încercat Franz Josef Strauss și Edmund Stoiber.