Firmele care investesc în centrale proprii obţin economii importante la capitolul costuri. Construirea de centrale de capacitate mică, dar cu o producţie suficientă pentru a asigura energia necesară activităţii, este o tendinţă care începe să intereseze firmele din România. Economiile astfel obţinute nu sunt deloc neglijabile, iar investiţia se amortizează destul de rapid.

Din datele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, (ANRE) reiese că, la ora actuală, există un număr maxim de 15 producători care deţin instalaţii mici (cu puteri sub 5 MW), ce furnizează anual în Sistemul Energetic Naţional (SEN) o cantitate de energie de circa 400 GWh. Precizăm că statistica ANRE include numai acei autoproducători licenţiaţi, adică cei care, pe lângă asigurarea propriilor consumuri, furnizează energie în SEN. Dintre aceştia se pot număra pe degete firmele care desfăşoară activităţi total diferite faţă de cele legate de producţia de energie, dar care şi-au dezvoltat propriile capacităţi energetice. În această categorie intră Rulmenţi Bârlad, Compa Sibiu, Marr Sugar Bucureşti, Nusco Imobiliara Bucureşti. Este surprinzător faptul că atât de puţine firme au ales să îşi construiască centrale care să le asigure energia electrică şi termică necesare desfăşurării activităţii de bază. Şi asta pentru că deţinerea unei centrale proprii înseamnă o reducere consistentă a costurilor pe care le-ar avea dacă ar achiziţiona energia de la un furnizor din piaţă.

76-8076-53_eoliana2.jpg„Este o afacere bună să îţi produci propria energie, pentru că economiseşti costurile de transport şi o parte din cele de distribuţie“, explică Viorel Alicuş, director general în cadrul ANRE. În total, economia pe partea de transport şi distribuţie depăşeşte 20 de euro/MWh, dacă eşti racordat la nivel de medie tensiune (10 sau 20 kV), ceea ce în mod cert nu se poate obţine ca discount de la nici un furnizor de pe piaţă. Pentru consumatorii racordaţi la joasă tensiune, economia poate ajunge la valori mai mari de 50 euro/MWh.

Autoproducătorii pot alege între a vinde energia electrică produsă, la tarife reglementate de ANRE – la un preţ mai mic cu 10% faţă de cel al furnizorilor care au obligaţia de a o prelua – sau o pot vinde la preţuri negociate cu furnizorii.

Economii la costurile energetice

76-8077-53_solara_c.jpgDar la cât se ridică o astfel de investiţie şi în cât timp se recuperează? Trebuie spus că nu există o formulă consacrată universal valabilă. Valoarea investiţiei, rapiditatea cu care aceasta este recuperată diferă, de la caz la caz, în funcţie de factori precum mărimea capacităţii de producţie instalate, tehnologia şi echipamentele utilizate, structura şi nivelul consumului de energie al respectivei societăţi, combustibilul utilizat. În general, cei care şi-au construit astfel de centrale au optat pentru utilizarea gazelor naturale, având în vedere că este mai ieftin faţă de combustibilul lichid şi că nu ridică problema continuităţii în aprovizionare ca în cazul utilizării masei lemnoase. Soluţii precum instalaţiile eoliene, solare sau cele care utilizează biogazul sunt încă mult prea costisitoare, atâta timp cât nu există un mecanism de susţinere financiară suficient de stimulativ. (În vederea evaluării cât mai corecte a unor astfel de investiţii se pot utiliza modelele de evaluare de pe site-ul www.retscreen.net)

76-8078-53_biogas_wwwbiogasorg.jpgUna dintre companiile care şi-a obţinut independenţa energetică printr-o reţetă ingenioasă este producătorul de medicamente Zentiva. Este vorba de un parteneriat, de tip BOT (Built Operate Transfer) între Zentiva şi Fondul Româno American de Investiţii (FRAI). Practic, FRAI a finanţat o centrală de cogenerare pe care o operează şi care produce exclusiv pentru Zentiva. După o perioadă de nouă ani, începând din 2005, centrala va trece în proprietatea actualului consumator. Costul specific al unei astfel de investiţii este de 1-1,5 milioane euro pentru un MW instalat, recuperarea acesteia realizându-se într-un interval de şapte-zece ani. Avantajul major este preţul mediu al energiei, spun reprezentanţii Zentiva, preţ care în ultimul an va fi cu 10% mai mic decât cel de pe piaţa liberă de energie. De asemenea, sistemul de tarifare este favorabil. Cheltuielile de producţie sunt minime, deoarece sistemul este complet automatizat, iar eficienţa este sporită, pentru că sunt eliminate costurile suplimentare de transport, mai explică reprezentanţii Zentiva.

76-8079-53_gaze_c.jpgSocietatea Rulmenţi Bârlad este iarăşi un exemplu bun, dispunând de o centrală de cogenerare cu motoare Diesel, care, pe lângă energia electrică, îi asigură energia termică pe timp de iarnă şi posibilitatea ventilării cu aer rece pe timp de vară. Investiţia, care a inclus şi realizarea unei coloane noi de gaze, s-a ridicat la 17 milioane euro, suma urmând a fi recuperată conform estimărilor companiei în 5-6 ani. „După un an de funcţionare a centralei, deja am obţinut profit. Faţă de tariful la care achiziţionam de la furnizorul nostru, preţul obţinut din centrala proprie este cu 6% mai mic, în condiţiile în care în acest an datoriile şi amortizările sunt ridicate“, a declarat pentru Capital Isaac Romeo, şeful biroului energetic de la Rulmenţi Bârlad. Societatea are licenţă de producător de la ANRE şi livrează surplusul de energie în sistem. De la idee până la punerea în funcţiune a centralei, inclusiv obţinerea licenţierii (pentru care sunt necesare cel mult două luni), a fost nevoie de circa un an şi jumătate.

Dezvoltarea micilor producători privaţi de energie este susţinută de ANRE pentru că aduce avantaje importante la nivelul SEN. În primul rând, sunt reduse semnificativ pierderile din reţelele de distribuţie. În acelaşi timp, existenţa unui număr mare de astfel de grupuri mici, unele extrem de flexibile în funcţionare, permite o gestionare mult mai eficientă a curbei de sarcină. Producţia distribuită va fi încurajată prin mecanismul prevăzut pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, prin care distribuitorii vor fi obligaţi să preia energia de la autoproducători la un preţ reglementat.

EOLIAN
Este una din soluţiile viitorului inclusiv pentru România, în special pentru acoperirea necesarului de energie în zonele rurale greu accesibile.Valoarea investiţiei pentru o instalaţie eoliană nouă de producere a energiei este de circa 2.300 de dolari/kW instalat.

SOLAR
Intrând în categoria energiei produse din surse regnerabile, ca şi energia eoliană, va beneficia de anul viitor de un mecanism de susţinere mult mai stimulativ, bazat tot pe certificate verzi. Investiţia se ridică la 5.000- 6.000 de dolari/kW instalat.

BIOGAZ
Ideea utilizării biogazului rezultat din deşeurile organice pentru producerea energiei câştigă tot mai mult teren în România. Investiţia pentru a realiza o astfel de instalaţie de producere a energiei depăşeşte 3.000 de dolari/kW instalat.

GAZE NATURALE
Investiţia în capacităţi energetice de cogenerare ce folosesc drept combustibil gazele naturale este una dintre cele mai mici, ajungând la maximum 1.000 de dolari/kW, pentru unităţi mari, sau 1.200-1.300 de dolari/kW, în cazul unităţilor mici.

76-8080-11_beculmilionarului.jpgAvantaj

Cu o centrală proprie de producere a energiei, economiile realizate de societatea consumatoare, la transport şi distribuţie, pot depăşi 20 euro/MWh sau chiar mai mult, în cazul racordării la joasă tensiune.

Te-ar putea interesa și: