De aproape trei ani, Ministerul Sănătăţii eludează legea achiziţiilor publice pentru programul oncologic. Deşi România are o lege aliniată la standardele UE, inventivitatea românilor a împins norma pe tărâmul interpretărilor, favorizând pe „cine trebuie“.

Unde-i lege nu-i tocmeală! Aşa spune o vorbă din popor, dar realitatea tinde să o contrazică, cel puţin în cazul Legii achiziţiilor publice, normă interpretabilă „în punctele esenţiale“, cum ar spune Caragiale. O anchetă a Consiliul Concurenţei (CC) privind modalitatea de desfăşurare a achiziţiei de medicamente pentru tratarea cancerului a scos la iveală faptul că, din iulie 2003, Ministerul Sănătăţii (MS) şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu au mai organizat licitaţii pentru acest program. Motivele? Prelungirea, prin acte adiţionale, a contractelor încheiate cu câştigătorii licitaţiei: societăţile Sindan (la care acţionar majoritar este firma elveţiană Sindan AG), Dita Import Export şi Relad Pharma. Concluzia anchetei este relevantă: „Se elimină posibilitatea unei concurenţe reale între diferiţi distribuitori ai unui produs, precum şi intrarea de noi jucători pe piaţă. Aceasta, mai ales că, pentru exemplul dat, firma Sindan şi-a adjudecat 83% din loturile produse care au făcut obiectul licitaţiei“.

Şi membrii Curţii de Conturi a României semnalează că, la achiziţiile publice pe domeniul sănătăţii sunt probleme. „În domeniul distribuţiei de medicamente, situaţia a scăpat de sub control. Sunt cazuri semnalate şi de noi: când se ţin licitaţii, aparatele licitate sunt trimise în ţară, dar în teritoriu nu sunt utilizate nici în prezent“, spune Edit Szarka, membru al Curţii de Conturi. Deşi mai multe instituţii de control ale statului strigă „lupul!“, la Ministerul Sănătăţii e linişte. „Nu ştiu ce s-a făcut înainte să fiu eu numit. Pot să vă spun că, pentru licitaţiile pe care le vom efectua de acum înainte vom încerca să avem relaţii cât mai directe cu producătorii. Încercăm «să favorizăm» achiziţia direct de la producător, pentru că avem preţul cel mai mic“, spune Vlad Iliescu, secretar de stat la MS.

Exemplele în care Legea achiziţiilor publice a fost interpretată în folosul participanţilor la licitaţie nu se opresc aici. „Din cercetările Curţii de Conturi, am observat că, atunci când e vorba de achiziţii publice, se folosesc anumite subterfugii.Totul pleacă de la interpretarea legii. Exemplele sunt nenumărate: de la domeniul construcţiilor, la deja celebrul caz al gripei aviare, când dezinfecţia a fost asigurată de o firmă de apartament“, spune Dan Drosu Şaguna, preşedintele Curţii de Conturi. Potrivit acestuia, deşi legislaţia pe acest domeniu s-a modificat de foarte multe ori, ea nu răspunde unor criterii de performanţă, privind folosirea banului public, şi nici criteriilor de transparenţă de care se tot vorbeşte.

Reprezantanţii Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) susţin că mai multe articole de lege sunt „interpretabile“. „Legea prevede încheierea unor «acorduri-cadru», eliminând apoi, timp de patru ani, orice licitaţie, contractele fiiind făcute prin «negociere directă» numai cu semnatarul acordului-cadru. De asemenea, nu este corectă prevederea care dă undă verde suplimentării contractului iniţial, cu până la 50%, fără licitaţie“, spune Cristian Pârvan, secretar general al AOAR. Şi avocaţii remarcă faptul că, deşi legea actuală este conformă cu directivele UE în domeniu, unele articole ridică semne de întrebare în ce priveşte corectitudinea. „Este adevărat că, prin aplicarea unor asemenea texte de lege, pot apărea abuzuri, ori că sensul lor ar putea fi distorsionat, ca efect al unor interpretări eronate“, consideră Florentin Ţuca, managing partner la casa de avocatură Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii.

Legea achiziţiilor publice este cu atât mai importantă cu cât, din 2007, România va primi din partea UE 30 de miliarde de euro, reprezentând fondurile structurale. La nivelul Uniunii, acum patru ani, contractele pentru achiziţii publice ale celor 15 ţări componente reprezentau 16% din PIB sau 1.500 miliarde de euro. Raportul de monitorizare publicat de Comisia Europeană anul acesta a scos de sub incidenţa steguleţelor roşii capitolul de negociere referitor la li bera circulaţie a mărfurilor, achiziţiile publice fiind unul dintre sectoarele anterior considerate problematice din cadrul acestui capitol. 

Subterfugiile sunt la modă

«Din cercetările Curţii de Conturi, am observat că, atunci când e vorba de achiziţii publice, se folosesc anumite subterfugii. S-a generalizat practica pentru mai toate instituţiile publice şi totul pleacă de la interpretarea legii.»

Dan Drosu Şaguna, preşedintele Curţii de Conturi a României

Riscurile interpretărilor

«Este adevarat că, prin aplicarea unor asemenea texte de lege, pot apărea abuzuri ori că sensul lor ar putea fi distorsionat, ca efect al unor interpretări eronate.»

Florentin Ţuca, managing partner la Ţuca Zbârcea şi Asociaţii

O fantomă În subordinea premierului

Una dintre condiţiile impuse de UE la capitolul achiziţii publice este înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP). Instituţia, ce funcţionează din noiembrie anul trecut, sub coordonarea primului-ministru, are rolul de a asigura analiza şi controlul sistemului achiziţiilor publice, precum şi de a elabora ghiduri specifice domeniului.

În cadrul instituţiei, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) oferă soluţii la eventualele contestaţii. Pentru acest an, instituţia a beneficiat de un buget de aproape 7,3 milioane de lei, din care cheltuielile de personal au reprezentat 3,3 milioane de lei, iar cele pentru bunuri şi servicii au fost de 3,3 milioane de lei. La un an de la funcţionare, Autoritatea nu şi-a făcut simţită prezenţa. Singurele informaţii care reflectă o oarecare activitate e ilustrată prin câteva decizii postate pe site-ul instituţiei. De altfel, pagină de internet firavă în informaţii privitoare la identitatea membrilor CNSC sau a declaraţiilor lor de avere.