Antreprenoriatul? Nicidecum, antreprenoriatul este doar pentru fraieri idealiști care cred că pot construi o lume mai bună. Orientarea către cercetare, acolo unde poți inventa noi tehnologii și poți eficientiza munca? Nicidecum, asta e pentru americani, japonezi sau evrei. Noi, românii, urmași ai dacilor, nu ne batem capul. Să fie atunci o carieră academică, o viață dedicată studiului? Ntz. Păi cum să-ți pierzi vremea tocindu-ți coatele pe la biblioteci, când e mai simplu să plătești un asistent care să-ți însăileze din copy/paste o lucrare de doctorat? Rețeta succesului este să lucrezi la stat și să ai afaceri pe numele rudelor în privat. În feul ăsta, programul de lucru este de fapt dedicat activităților de lobby, networking și vânzări, iar viața de familie este sinonimă cu Adunarea Generală a Asociaților plus câteva ședinte ale conducerii executive. Frumos, eficient, profitabil. În acest fel, nu trebuie să-ți bați capul cu ultimele măsuri ale lui Mișa. Pentru tine e win-win oricum ar bate vântul.
 

Nici multinaționalele n-au ce să-ți facă, ele sunt ocupate să-i explice lui Tudose că, de fapt, respectă legislația statului român, și că oricum nu prea mai au de gând să-și piardă timpul pe aici, pe unde nici autostrăzile nu se construiesc, nici metroul din Drumul Taberii nu se deschide. Probleme cu sindicatele? Nicidecum, astea ies în stradă numai ca să-și apere creșterile de 25% promise de tot felul de incompetenți. În orice caz, ai tăi, de la privat, din biznisul pus pe numele nevestei, o să-ți zică săru’mâna dacă le crești și lor brutul, cât de cât, nu cât să acopere pierderea din urma modificărilor fiscale, dar cât să nu-i lași doar pe ei să ducă în spinare “beneficiile” aduse de “programul de guvernare”. Sigur, ar mai fi DNA-ul care îți ascultă convorbirile pe mandat de siguranță națională, dar s-au mai liniștit și ăștia, îi ține dom’ Liviu în șah cu ajutorul celebrului duo tragicomic, Tudorel și Ciordache. Care, la rândul lor, sunt asistați discret, din cușca sufleurului, de Nicolicea și Șerban Nicolae. Practic, cu echipa asta de aur, n-ai cum să pierzi.

Dumneavoastră, cititorii, ați putea argumenta că o asemenea situație nu este sustenabilă. Vă place cuvântul acesta, “sustenabilitate”, pe care-l spun la televizor toții analiștii economici. Păi, mai mare sustenabilitate decât 27 de ani cât au trecut de la revoluție ce mai vreți? Și încă rezistă programul. Între timp, unii care s-au apucat de treabă după ’89, au avut timp să iasă deja la pensie. Acum au intrat în ciclul doi, au și job la stat, și afaceri în privat, și pensie specială. Și vă mai place un cuvânt: “predictibilitate”. Păi, să nu vă las nepregătiți cu schimbările aduse de viitor. Vine inflația și devalorizarea leului!