Capital: Ce trebuie reţinut ca noutate în acest acord de uniune fiscală la care va adera şi România?
Ionuţ Dumitru:
În primul rând, acordul nu este unul de uniune fiscală, ci este unul inter-guvernamental privind o uniune economică întărită. Deciziile recente la nivel european aduc elemente noi, de altfel bine-venite, dar doar în direcţia întăririi disciplinei fiscale la nivel european şi care nu rezolvă problema de fond a uniunii monetare. Pentru întărirea uniunii monetare este nevoie şi de decizii îndreptate în direcţia creării unei uniuni fiscale, cu resurse bugetare mai mari constituite la nivelul Comisiei Europene, care să poata fi folosite pentru a atenua decalajele între statele membre şi cu posibilitatea emiterii unor obligaţiuni în comun. Din păcate, se pare că nu există încă o înţelegere pe această tema. Însă, fără îndoială, s-au făcut paşi importanţi în direcţia corectă.

Capital: Ce înseamnă deficitul structural şi cum stă România la acest indicator?
Ionuţ Dumitru:
Deficitul structural este deficitul bugetar calculat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile bugetare permanente, structurale, adica neinfluenţate de poziţia economiei pe ciclul economic. Deficitul structural este deficitul bugetar care ar exista dacă PIB-ul este la nivelul său potential. Altfel spus, este diferenţa dintre deficitul bugetar efectiv şi componenta sa ciclică. Spre exemplu, când economia este în faza sa ascendentă şi PIB-ul creşte peste nivelul său potenţial, există venituri mai mari de natură ciclică (care nu sunt permanente) şi deficitul bugetar efectiv este mai mic decât cel structural. În faza descendentă a ciclului economic, veniturile bugetare sunt mai mici decât ar fi dacă economia ar fi la nivelul sau potenţial şi prin urmare, deficitul efectiv este mai mare decât cel structural.

Capital: Care vor fi efectele stabilirii unei limite a deficitului structural de 0,5% din PIB pentru România?
Ionuţ Dumitru:
Limita de 0,5% din PIB va introduce o disciplină fiscală mult mai puternică în cazul României, ţinând cont că politica fiscală a fost una puternic prociclică în România, deficitele bugetare structurale fiind foarte mari în perioada de avânt economic de dinainte de criză. În plus, în următorul ciclu economic, politica fiscală va trebui să fie, pe medie, mult mai restrictivă faţă de experienţa trecută, în condiţiile în care deficitul bugetar structural mediu, începând cu anul 2000 şi până în prezent, a fost de aproape 4% din PIB.

Capital: Cum evoluează veniturile şi cheltuielile în raport cu deficitul structural?
Ionuţ Dumitru:
Veniturile şi cheltuielile bugetare au o serie de componente care sunt influenţate de ciclul economic. În ceea ce priveşte veniturile bugetare, majoritatea  componentelor acestora înregistrează  fluctuaţii ciclice. Astfel, taxe şi impozite de genul contribuţiilor la asigurările sociale, impozitul pe profit, taxa pe  valoarea adăugată, impozitul pe venit sau accizele sunt puternic influenţate de poziţia economiei în ciclul economic.
În ceea ce priveşte cheltuielile bugetare, o categorie importantă a acestora  –  compensaţiile şi plăţile pentru ajutorul de şomaj – sunt influenţate, în mod clar, de ciclicitatea activităţii economice. Soldul  bugetului contribuie prin fluctuaţiile sale ciclice, în mod automat, în sensul netezirii fluctuaţiilor în cererea agregată şi, pe această cale, în ciclul economic.
Componentele  veniturilor şi cheltuielilor bugetare care sunt influenţate de ciclul economic acţionează, astfel, ca “stabilizatori automaţi”, contribuind la netezirea ciclului economic şi la scăderea volatilităţii producţiei agregate. Stabilizatorii automaţi pot acţiona atât pe partea de venituri, cât şi pe partea de  cheltuieli. Dacă avem în vedere partea de venituri, în cazul în care economia se află pe partea descendentă a ciclului economic, veniturile bugetare scad, fiind colectate mai puţine taxe şi impozite (acestea fiind influenţate de activitatea economică). Această scădere a nivelului taxării stimulează cererea agregată prin creşterea veniturilor agenţilor economici, contribuind astfel la stimularea producţiei şi, în final la creşterea output-ului. În situaţia în care economia se află într-o perioadă de boom a ciclului economic, veniturile bugetare cresc, ceea ce face ca veniturile agenţilor să scadă, contribuind astfel la limitarea expansiunii cererii agregate.
Dacă avem în vedere partea de cheltuieli bugetare, stabilizatorii automaţi acţionează de regulă prin intermediul sistemului de compensaţii şi ajutoare pentru  şomeri. Astfel, în cazul în care economia este în recesiune şi creşte rata şomajului, creşterea compensaţiilor şi ajutoarelor de şomaj stimulează cererea agregată, iar în cazul unui boom economic, scăderea acestor ajutoare limitează expansiunea cererii agregate.Mecanismul descris funcţionează cu atât mai bine cu cât sistemul de impozitare este mai progresiv.

Capital: Ce înseamnă sold bugetar structural şi output-gap?
Ionuţ Dumitru:
Soldul bugetar structural reprezintă poziţia fiscală în momentul în care factorii de producţie din economie sunt la nivelul lor „normal”, adică atunci când economia este la mijlocul distanţei dintre un boom economic şi o recesiune. Impactul ciclului economic asupra deficitului bugetar ciclic este determinat de output-gap şi de elasticităţile veniturilor şi cheltuielilor la modificarea volumului  activităţii economice (PIB). Output-gapul reprezintă o măsură a ciclului economic, a utilizării capacităţilor de producţie şi a resurselor din economie. Output-gapul reprezintă abaterea procentuală a PIB-ului efectiv de la nivelul său potenţial, nivelul potenţial al PIB reprezentând nivelul PIB la utilizarea „normală” a capacităţilor de producţie.
Pentru calculul deficitului structural pe termen scurt şi mediu, stabilizatorii automaţi, adică partea din deficitul bugetar care se datorează ciclului economic, este tratată de regulă ca flux temporar. Pe termen scurt, pe lângă partea datorată ciclului economic, mai pot apărea influenţe temporare de tip tranzacţii unice (engl. „one-off”), ca de exemplu amnistii fiscale, plata unor ajutoare în caz de dezastre naturale sau vânzarea unor active ale statului.

Capital: De ce este atât de important acest deficit structural şi de ce a devenit el, brusc, principalul indicator macro pe care va trebui construită politică economică?
Ionuţ Dumitru:
Deficitului structural şi ciclic au un rol fundamental în politica economică, având o serie de utilizari. În primul rând, deficitul structural reprezintă un indicator de estimare a mărimii politicilor fiscale discreţionare. Astfel, după ajustarea la componenta ciclică, deficitul bugetar structural poate indica tipul politicii fiscale: expansionistă, neutrală sau restrictivă. Dacă politica fiscală este neutrală, ea nu influenţează cererea agregată. Politica fiscală expansionistă (deficit bugetar) stimulează cererea agregată, iar una restrictivă (excedent bugetar) o contractă. În al doilea rând, deficitul structural este folosit în monitorizarea îndeplinirii criteriului de deficit bugetar de la Maastricht, potrivit căruia deficitul bugetului consolidat nu trebuie să depăşească 3% din PIB. Mai mult, Pactul de Stabilitate şi Creştere obligă ţările membre ale Uniunii Europene la respectarea unui obiectiv pe termen mediu de buget (soldul structural al bugetului) echilibrat sau excedentar, pentru a permite soldului bugetar ciclic şi stabilizatorilor automaţi să fluctueze astfel încât marja de 3% din PIB să nu fie depăşită. În practica internaţională, din estimările efectuate s-a constatat că 3% din PIB este suficient pentru manifestarea stabilizatorilor automaţi. Apoi, deficitul structural reprezintă un indicator utilizat în evaluarea sustenabilităţii politicii fiscal-bugetare pe termen mediu. Pe termen lung, trebuie să fie luaţi în calcul şi o serie de factori cum ar fi cei demografici, care influenţează deficitul structural.

Te-ar putea interesa și: