Scenariul cel mai rău este faptul că o economie chineză în colaps ar provoca deraierea altor ţări din întreaga lume – de pe piețele emergente Chile și Indonezia până la puterile industriale, cum ar fi Statele Unite, Uniunea Europeană și Japonia.

Căderea liberă de pe piețele bursiere, în cuvintele lui David Kelly, strateg-şef global al JP Morgan Funds, este "Made in China".

În acest an, Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca economia Chinei sa crească cu 6,8%, cea mai slabă cotaţie din 1990 până acum.

China, care avea o creştere de doua cifre la mijlocul anilor 2000, încearcă în prezent o tranziție descurajantă – de la creșterea supraîncălzită bazată pe exporturi și investiții adesea inutile la o creștere mai lentă, bazată pe cheltuielile de consum.

Cifrele oficiale arată că economia chineză a crescut cu 7% din Ianuarie până în Martie. Cu toate acestea, există tot mai suspiciuni că statisticile Beijingului nu reușesc să surprindă măsura încetinirii: vânzările auto, consumul de energie electrică și activitatea de construcții „arată toate foarte slăbite ", notează David Kelly.

"Toata lumea a simţit că Beijingul ar putea încetini la aproximativ 7% în ritm de creştere anuală şi acest lucru nu ar fi sfârşitul lumii", spune Sung Won Sohn, economist la Universitatea California State University Channel Islands. "Se pare că încetinește mai mult decât atât."

Marile companii americane, cum ar fi Caterpillar și Chevron au recunoscut problemele pe care le au din cauza Chinei.

La suprafață, cel puțin, panica de pe Wall Street ar putea părea exagerată. La urma urmei, o scădere anuală de 1% din economia Chinei se traduce într-un „vârf de cuțit” de doar 0,2% din economia Americii, potrivit lui Mark Zandi, economist-şef la Moody's Analytics. De asemenea, o corecţie negativă de o asemenea dimensiune ar încetini creșterea anuală în zona celor 19 țări ale monedei euro cu numai 0,10 – 0,15%, potrivit datelor UniCredit Research.

Acest tip de încetinire este semnificativă, dar nu chiar catastrofală. Şi atunci de ce toată această isterie?

Dintr-un punct de vedere, problemele Chinei ridică îndoieli cu privire la factorii de decizie politică de la Beijing, dacă au aceştia instrumentele necesare pentru a menține economia în creștere într-un ritm sănătos – constantă liniștitoare pentru mai mult de două decenii. Sung Won Sohn a spus recent: "Guvernul chinez nu a fost în măsură să controleze economia și piața financiară."

Beijing şi-a capitonat economia în timpul crizei financiare din 2008-2009 dând dispoziţie băncilor controlate de stat să ofere credite companiilor pentru a construi drumuri, case și fabrici. Rezultatul: o escaladare a datoriilor societăților care acum hrănește probleme țării.

Autoritățile chineze au luat, de asemenea, decizia greșită încurajând investitorii neexperimentați să cumpere acțiuni. Ideea era ca unele companii să poată emite stocuri într-o piață în creștere și să-şi folosească veniturile pentru a reduce datoriile.

Dar stocurile au crescut la niveluri nesustenabile și apoi s-au prăbușit. Guvernul a încercat în zadar să curețe mizeria.

Cele mai recente probleme au început la 11 august, atunci când Beijingul a devalorizat în mod neașteptat moneda Chinei, yuanul. Scepticii sunt îngrijoraţi de faptul că devalorizarea a fost o mișcare disperată de a salva exporturile: Un yuan mai slab oferă bunurilor din China un avantaj de preț pe piețele externe.